Naufragiatii de pe Jonathan -Jules Verne

  Les Naufragés du Jonathan este un roman scris de Jules Verne și publicat în 1909. O primă variantă nepublicată a fost scrisă de Jules Verne în 1897 sub denumire En Magellanie, apoi, după moartea sa din 1905, fiul său a rescris romanul și l-a editat în 1909. Acțiunea se petrece pe insula Hoste, între 1881 și 1893, în apropierea Capului Horn și descrie naufragiul a o mie de persoane pe această insulă. Omul care îi salvează, Kav-gerul, devine conducătorul lor, ajutându-i în timpul fiecărei crize prin care trec.

 Naufragiatii de pe Jonathan - Editura ErcPress, 2010

Traducator: Jean Popescu Harsova

 Cartea poate fi comandata de pe site-ul editurii ErcPress sau de pe alte site-uri ale librariilor online eventual si de la alte edituri. 

 
Calificativ: 10 plus

      O primă variantă nepublicată a fost scrisă de Jules Verne în 1897 sub denumirea En Magellanie, apoi, după moartea sa din 1905, fiul său, Michel Verne,  a rescris romanul și l-a editat în 1909. Acțiunea se petrece pe insula Hoste, între 1881 și 1893, în apropierea Capului Horn si descrie naufragiul a o mie de persoane pe această insulă. Omul care îi salvează, Kav-gerul, devine conducătorul lor, ajutându-i în timpul fiecărei crize prin care trec. Reflectiile filosofice si observatiile sociale si psihologice fac ca acest roman sa fie unul din cele mai interesante si provocatoare din intreaga creatie verniana

       

      Retras în insulele Magelaniei pentru a scăpa de nedreptatea oprimării sociale, Kav-gerul ajută triburile indiene care trăiesc fără stăpân. Soarta lui are însă parte de o schimbare majoră odată cu întâlnirea vasului Jonathan, aflat în derivă fără echipaj dar cu multi pasageri la bord, pe care îl ajută se naufragieze în sigurantă pe insula Hoste. Pasagerii, care se îndreptau spre Africa pentru a deveni colonisti, decid să îsi încerce norocul pe această insulă.

              Romanul prezinta inca de la inceput un caracter cu totul special, unul din cele mai extrordinare personaje ale lui  Jules Verne as spune, care ii prilejuieste o reflectie filosofica adanca asupra naturii umane, asupra organizarii si mecanismelor sociale in cadrul unui stat. Daca Kav-Gerul este un anarhistla inceput, un om care glorifica prea mult libertatea, exagerand am spune el isi vada seama ca natura umana are nevoie de organizare si buna indrumare, in lipsa acestor aspecte o societate mergand spre autodistrugere. 

              Nu trece multă vreme si încep luptele pentru putere, iar acestea, împreună cu lipsa de organizare, duc la foamete, boli, moarte si lupte sângeroase. Când totul pare pierdut, iar gloata se reduce la o turmă violentă, Kav-gerul acceptă să îsi încalce principiile și să se aseze în fruntea ei, călăuzind-o. Efectele benefice nu întârzie să se vadă, asezările insulei devenind prospere. Se stabilesc relatii diplomatice si comerciale cu alte tări și, în afara unor mici tulburări create de unii indivizi izolați care ar vrea să trăiască pe spinarea altora si a unei invazii a indienilor patagonezi - ambele rezolvate, nimic nu pare să tulbure bunul mers al lucrurilor. Kav-gerul este chiar pe punctul de a-si îndeplini un vis, acela de a amplasa un far pe insula Horn, care să ajute corăbiile ce trec dintr-un ocean în celălalt.

              Convins că a făcut tot ce era necesar pentru a pune această societate pe drumul cel bun, Kav-gerul se pregăteste să se retragă din pozitia sa, când este nevoit să se confrunte cu o nouă problemă: pe insulă sunt descoperite filoane importante de aur. Acestea atrag zeci de mii de prospectori din întreaga lume, majoritatea oameni brutali, fără căpătâi, care aduc haosul si teroarea pe insulă. Cu mari eforturi, Kav-gerul reuseste să depăsească și acest obstacol, doar pentru a se confrunta cu un altul: statul Chile dorește să anexeze micul stat insular, pentru a-si însusi bogătiile aurifere.

              Kav-gerul, care se dovedeste a fi un membru al unei importante familii regale europene, reuseste să evite cu diplomatie un război pe fată, cedand intreaga exploatare aurifera statului chilian, cu atatamai mult cu cat adusese atatea probleme comunitatii, negociiind in schimb o scutire totala de impozite pentru restul activitatilor de pe insula, apoi se retrage pe insula Horn pentru a păzi farul care reprezenta visul său de o viată, dărâmat de esecul ideologie pe care ideologia sa anarhistă l-a înregistrat în fața multimilor de oameni dornice doar să conducă sau să fie conduse.

               Este unul din putinele romane in care Jules Verne analizeaza ideologiile sociale pe fata criticand atat organizarea de tip socialist cat si pe cea de tip capitalist, subliniidu-le atat minusurile cat si plusurile.  Teoria lui Jules Verne asupra naturii umane asa cum a fost ea exprimata mai in toate romanele arata ca sunt foarte multi oameni rai si egoisti cu caretrebuie luptat daca vrei sa nu fii nedreptatit. O conducere luminita este cel mai bun lucru care i se poate intampla unei societati care se confrunta cu diverse probleme. Ajungem practic la ideea straveche, omul sfinteste locul si acela este Kav-gerul care insa va educa o parte semnificativa dintre naufragiati care ii cor deveni oameni de incredere si pe un orfan il educa pentru a deveni urmatorul conducator. Modelul personajului atata de deosebit al Kav-gerului se pare ca a fost arhiducele Austriei Jean din Casa de Habsburg-Toscana (cunoscut și sub numele de Jean Orth) care după drama de la Mayerling, s-a crezut că a dispărut într-un naufragiu în 1890, apoi a trecut prin Punta Arenas si a explorat mai multe insule estice din arhipelagul Tării de Foc fie Piotr Kropotkin (1842-1921), print rus, anarhist si explorator al peninsulei scandinave, fie o combinatie a celor doi. 

             Între colonisti se conturează repede o factiune socialistă, condusă de francezul Ferdinand Beauval,un demagog cu gura mare si incapbil de realizari notabile, un om despre care se poate spune ca desi este foarte charismatic doar gura e deel, prototipul politicianului fara realizari dupa cum spuneam darcarereuseste sa pacaleascaelectoratul cu promisiuni sforaitoare.  Cealalta factiune este  una comunistă, condusă de americanul Lewis Dorick, aflat mereu  cu restul cetătenilor. Este practic expusa ideea unui comunism combativ a la Lenin, in care sustinatorii acestei factiuni sunt in sa faca orice nelegiuiri pentru a ajunge la putere , inclusiv incercarile de asasinare ale Kav-gerului, omul fara al carui ajutor ar fi fost cu totii morti. Este expus si minusul principal al comunismului si anume ca o patura de smecheri putorosi viseaza sa puna mana pe putere si sa traiasca din munca grea a altora, element cares--a dovedit definitoriu pentru mai toatetarile comuniste.

                  Câtiva dintre colonisti sunt suficient de determinati să înceapă o nouă viată pentru a reusi să ajungă la o oarecare prosperitate, dezvoltand cateva ferme care se ocupa de cultivarea pamantului si cresterea animalelor precum si de exploatarea lemnului sau de pescuit, in timp ce altii aleg calea usoara de a trai exploatându-i pe cei mai slabi, în timp ce marea masă a pionierilor se comportă ca o turmă, mânată într-o parte sau în alta de interesele celor puternici, incapabilă să îsi poarte singură de grijă și asteptând mereu minuni din partea celor care se postează în fruntea sa.

              Efectul negativ pe care il are goana dupa aur este clar aratata si in acest roman ca si in romanele Vulcanul de aur si Steaua Sudului, fiind prezentate clar elementele dezumanizarii acestui mod de imbogatire rapida nebazat pe munca constanta. 

                Ca si in Insula misterioasa sau Doi ani de vacanta romanul prezinta puterea oamenilor de a se organiza in medii vitrege, dedata aceasta nefiind vorba de un grup mic precum in romanele mentionate ci efectiv de o adevarata societate care se organizeaza intr-un adevarat stat cu alegeri, legi si institutii. Din pacate este subliniat minusul democratiei si anume acela ca la alageri ies tot felul de tampiti si idioti sefi care ajung acolo manipuland trasaturile negative ale oamenilor care ii voteaza. 

                  Jules Verne arata clar in acest roman ca nu este rasist zugravind o frumoasa poveste de dragoste intre un indian din Magellania si o frumoasa italianca, o fata muncitoare si onesta provenita dintr-o familie cu un tata alcoolic. Lazare Ceroni este un betiv care îsi cheltuieste toti banii pe băutură și care îsi bate soția, Tullia, până în momentul în care intervine Kav-gerul; sotia îi rămâne alături nu de frică, ci din devotament…

Fiica lor, Graziella, are 16 ani la începutul cărtii. Fiul adoptiv al Kav-gerului, Halg, un indian fuegian, se îndrăgostește de ea. Kav-gerul nu spune nimic, dar este convins că uniunea aceasta dintre o albă și un fuegian nu prea are sanse de reusită. Un alt naufragiat, Sirk, îi furnizează lui Lazare Ceroni alcool pentru ca acesta să îl sustină în fata Graziellei, lucru pe care acesta îl acceptă. Din acel moment, Sirk recurge la fortă pentru a-și duce la capăt gândurile legate de Graziella, dar aceasta cere protectia Kav-gerului. Drept răzbunare, Sirk îl înjunghie pe Halg, care însă scapă cu viață, si e ucis de câinele Kav-gerului. La finalul cărtii, Halg devine patronul unei pescării si se căsătorește cu Graziella.

                    Un element sensibil al romanului este si destinul celor doi orfani de pe Jonathan,  Dick si Sand, unul mai ager si unul mai moale. Copii sunt fideli Kav-gerului ba chiar isi dovedesc utilitatea in anumite momente cheie spionandu-i pe raufacatori. Dick este seful și protectorul lui Sand si arată uneori o latură egoistă. În portretizarea celor doi apar câteva urme de umor, dar cartea nu conține umorul obisnuit al lui Jules Verne, datorita temei atatde serioase tratate. Sand se sacrifică pentru a-si apăra prietenul, pierzându-si picioarele, lucru pe care îl acceptă cu curaj. Dick este afectat de sacrificiul prietenului său, îmbolnăvindu-se grav. Jules Verne accentueaza astfel ideea ca un caracter se slefuieste si desavarseste in momente grele si nu prin trai usor, ceea ce ar putea fi o idee educativa buna pentru orice parinti. La maturitate, Sand devine violonist și sef de orchestră, în timp ce Dick este pregătit cu succes de Kav-ger pentru a-i deveni succesor.

                     Mai sunt prezentate cateva prototipuri cum ar fi cel al artistului betiv , in persoana violonistului de geniu Fritz Gross care prin viciul sau si-a rata o cariera stralucitoare dar si prototipul avarului, in persoana irlandezului Patterson. Acesta este un avar, dar si un muncitor destoinic și un om orgolios. El face bani furnizând alcool altora, dar, în urma unei catastrofe naturale, pierde tot ce a câstigat pe spinarea comunitătii. Când i se iveste ocazia de a câstiga mulți bani, permitând intrarea unei armate inamice de indieni patagonezi în oras, profită de ocazie. Trădarea lui fiind descoperită, este exilat pe viată de pe insulă.



http://fansfro.blogspot.ro/2013/07/biografie-jules-verne.html