De la Pamant la Luna. In jurul Lunii - Jules Verne

  De la Terre à la Lune este un roman stiitifico-fantastic umoristic scris de Jules Verne în 1865. Scrierea este una dintre cele mai vechi din acest gen. Romanul descrie povestea unui președinte al unui club de arme din Baltimore după Razboiul Civil American, a rivalului său, un producător de arme din Philadelphia și a unui francez care au construit o enormă nava spatiala armă numită Columbiad  în formă de obuz care va fi lansată în spațiu spre Luna. Povestea este, de asemenea, notabilă pentru că Verne a încercat să facă unele calcule surprinzător de apropiate de cele reale, mai ales având în vedere lipsa totală a oricăror date cu privire la subiect în acel moment. Cu toate acestea, scenariul s-a dovedit a fi impracticabil în condiții de siguranță pentru călătoria în spațiu cu echipaj uman deoarece necesită un timp mai lung pentru a atinge viteza de evadare cu limitarea accelerației la limitele suportabile pentru pasageri. Personajul Michel Ardan din roman a fost inspirat de Felix Nadar De la Pământ la Lună formează prima parte a unei aventuri încheiate cu In jurul lunii. Cele două romane constituie un tot unitar, ceea ce a făcut ca multe dintre traducerile în limba română să le includă în același volum, ca două părți ale aceluiași roman. Mai multe personaje ale seriei, printre care trioul care conduce Gun Club-ul, reapar în romanul Intamplari neobisnuite, publicat douăzeci de ani mai târziu, fără un succes deosebit și redescoperit în 1975.

 De la Pamant la Luna. In jurul Lunii - Editura Adevarul Holding, Colectia Biblioteca Adevarul, 2010

Traducator: Diana Irina Gabor si Mihaela Anna Mihailide

 Cartea poate fi comandata de pe site-ul Editurii Adevarul sau de pe alte site-uri ale altor librarii online, eventual si in editii de la alte edituri.
Poate fi achizitionata si direct de la librariile Adevarul din orasele dumneavoastra. 

Calificativ: 10
Ceea ce e de subliniat sunt numeroasele intuitii corecte pe care le-a avut Jules Verne cu privire la prima calatorie pe Luna efectuata multi ani dupa scrierea romanului, asa cum sunt prezentate mai jos.

                         Este vorba practic de doua romane dar care formeaza un tot unitar "De la Pamant la Luna" si "In jurul Lunii" al caror subiect este expeditia spre luna initiata de Clubul Veteranilor din Baltimore.

                          Jules Verne a anticipat corect care va fi natia care va pune prima piciorul pe Luna aducand un elogiu puterii natiei americane de a facelucrurile imposibile posibile, dar strecoara si un francez in echipaj lucrucare in expeditia pe bune americanii nu l-au facut. 

                       Dupa razboiul de independenta si cel de secesiune din care nordul tehnologizat, reprezentand superioritatea progresului tehnico-stiintific, iesise invingator, in perioada de pace care a urmat vechii veterani se plictiseau, aspect descris intr-un mod umoristic de catre Jules Verne si fiindca nu se ivea nici o provocare militarala orizont au decis sa isi indrepte spre alt proiect nonbeligerant de data aceasta dar la fel de dificil. Profesorul Barbicane, presedintele Clubului Veteranilor din Baltimore le propune sa trimita o ghiulea pe luna, provocare acceptata de catre membrii clubului.

                        Jules Verne unifica acest ideal ca un ideal al intregii omeniri deoarece foarte multe tari participa cu sume de bani la realizarea proiectului din care unele tari foarte mici cu sume infime, dar al caror efort dovedeste pasiunea omului pentru necunoscut precum si faptul ca oameni din tari diferite se pot uni pentru un tel comun, creativ si nu razboinic, o trimitere subtila realizatade Jules Verne. 

                              De la Pamant la Luna este primul roman, dar nu ultimul, în care Verne se interesează de astronomie. El dedică mai multe capitole expunerii cunostintelor epocii în domeniu, unele din ele fanteziste, Observarea astronomică, optica, telescoapele si astronomii celebri; Selenografia si autorii ei; Fazele lunii si Pluralitatea lumilor.

                           Un francez, Michel Ardan, se ofera sa fie in proiectil pentru a efectua expeditia spre luna. Capitanul Nicholl, rivalul lui Barbicane nu crede in realizarea unui asa proiect si isi manifesta public indoialaca proiectilul va ajunge pana la luna,  provocandu-l pe presedintele Barbicane, care il arunca manusa la randul sau ca sa participe ambii la expeditie pentru a vedea nemijlocit ceea ce se va intampla. 

                         Povestea este, de asemenea, notabilă pentru că Verne a încercat să facă unele calcule surprinzător de apropiate de cele reale, mai ales având în vedere lipsa totală a oricăror date cu privire la subiect în acel moment. Cu toate acestea, scenariul s-a dovedit a fi impracticabil în condiții de siguranță pentru călătoria în spațiu cu echipaj uman deoarece necesită un timp mai lung pentru a atinge viteza de evadare cu limitarea accelerației la limitele suportabile pentru pasageri.

                              De subliniat sunt si similaritatile dintre Priectul Apollosi roman.

                             

• Tunul lui Verne se numește Columbiad - iar modulul de comandă al misiunii Apollo fost denumit Columbia^.

• Echipajul navei spațiale a fost format din trei persoane - în misiunea Apollo 11 echipajul era format din Neil A. Armstrong (Comandant), Michael Collins (Comandantul modulului pilot), Edwin E. Aldrin jr. (Pilotul modulului lunar). În roman echipajul este format din: Barbicane, Michel Ardan și Căpitanul Nicholl.

• Dimensiunile proiectilului sunt foarte apropiate de dimensiunile modulului de comandă.

• Lansarea proiectilului în roman are loc în Florida, la fel ca toate misiunile Apollo (Verne concluzionează corect în carte că obiectele sunt lansate mai usor în spațiu dacă lansarea se facă spre zenitul unui loc anume si că zenitul se aliniază mai bine cu orbita Lunii în apropierea ecuatorului terestru. În carte, Florida si Texas concurează pentru lansare, iar Florida câstigă).

• Costul programului din carte (echivalentul a 12,1 miliarde de dolari în 1969) este aproape similar cu costul total al programului Apollo până la Apollo 8 (14,4 miliarde de dolari).

• Atât nava din carte, cât și racheta Apollo au fost realizate din materiale recuperate de pe vase ale marinei americane si au aproape aceeasi greutate.

• Proiectilul Columbiad a fost construit din aluminiu (în loc de oțel, uzual în acele vremuri), la fel modulul Columbia a fost în principal construit din aliaje de aluminiu.
• Acelasi loc de aterizare - Oceanul Pacific. 

                       In acest roman Jules Verne inecearca sa ofere raspunsuri viabile la cateva intrebari legate de noua stiinta a austronauticii care incepeea sa preocupe mintea umana. 

1. Este posibilă trimiterea unui proiectil pe Lună?

2. Care este distanta exactă dintre Pământ și satelitul său?

3. Care ar fi durata traiectoriei proiectilului căruia i s-a imprimat o viteză initială suficientă si în ce moment ar trebui el lansat pentru a întâlni Luna într-un punct determinat?

4. În ce moment precis s-ar prezenta Luna în pozitia cea mai favorabilă pentru a fi atinsă de proiectil?

5. Ce punct de pe cer ar trebui vizat cu tunul destinat lansării proiectilului?

6. Ce loc ar ocupa Luna pe cer în momentul lansării proiectilului?

Răspunsul la aceste întrebări ar permite determinarea cunostintelor epocii. Mereu prudent, Jules Verne prezintă solutiile tehnice imaginate de personaje ca ipoteze, cum se întâmplă de exemplu în cazul sistemului compus dintr-o podea cu apă, menit să amortizeze efectele accelerației de la decolare. Inventatorul lui, Barbicane, i se confesează lui Ardan, spunându-i că sistemul s-ar putea dovedi ineficient. În realitate, oamenii de știintă au stabilit că, în conditiile descrise de Jules Verne, călătorii nu ar fi supraviețuit presiunii exercitate asupra organismelor lor în momentul accelerării initiale.

                     Artileria ocupă un loc important în roman, atât ca solutie tehnică pentru călătoria pe Lună, cât și ca pretext pentru autor de a-i stabili progresului tehnic obiective mai curând pacifiste decât militare. Gun Club-ul din Baltimore nu are printre membrii săi decât persoane care participă la inventarea sau îmbunătătirea armelor de foc. Admirabile din punct de vedere tehnic, inventiile lor sunt de o cruzime grotescă în ceea ce priveste efectele. Pentru a rupe cercul vicios al îmbunătătirii continue a armelor cu consecinte nefaste, Jules Verne propune un scop pacifist, pentru cunoasterea si binele intregii omeniri. Insa idealurile pacifiste si decercetare stiintifica din pacate nu au fost preluate in sec XX, urmand doua razboaie mondiale grotesti si un razboi rece. Omenirea nu demonstreaza inca capacitatea de a se uni in scopuri pacifiste si de cercetare stiitifica cu adevarat.

                    

          Proiectilul tras de tunul gigantic, care îi are la bord pe Barbicane, Nicholl și Michel Ardan, îsi începe călătoria de cinci zile spre Lună. La câteva minute după începerea călătoriei, un asteroid mic si strălucitor trece în apropiere de ei, dar din fericire nu are loc o coliziune. Asteroidul este capturat de gravitatea terestră si devine o a doua lună.

           Cei trei călători trec printr-o serie de aventuri pe durata călătoriei, printre care aruncarea cadavrului unui câine prin hublou, intoxicarea cu gaze și teama că anumite greșeli de calcul i-ar putea face să cadă înapoi pe Pământ. În ultima parte a călătoriei apare bănuiala că întâlnirea anterioară cu câmpul gravitational al asteroidului i-ar fi deviat de la cursul stabilit initial.

           Proiectilul intră pe orbita lunară în loc să aselenizeze, asa cum era planificat initial. Barbicane, Ardan și Nicholl încep o observare a geografiei selenare, înainte ca proiectilul să treacă pe partea întunecată a Lunii si să îi lase pradă gerului. Odată cu revenirea pe partea luminată de Soare, proiectilul se apropie de emisfera sudică, oferindu-le celor trei o panoramă spectaculoasă a unuia dintre cele mai mari cratere de pe Lună, Tycho. Cei trei oameni dezbat posibilitatea existenței vietii pe Lună, ajungând la concluzia că aceasta e nelocuită. Proiectilul începe să se îndepărteze de Lună, spre punctul Lagrange iar Michel Ardan propune ca rachetele fixate la baza proiectilului să fie folosite pentru a-i propulsa spre suprafata Lunii, atingându-si scopul inițial.

         Când proiectilul ajunge în locul neutralizării atractiilor, rachetele sunt lansate, dar este deja prea târziu. Proiectilul începe să cadă spre Pământ și, la viteza pe care o va căpăta, este evident că se va izbi de acesta. Patru zile mai târziu, un vapor american vede un meteorit strălucitor pe cer, care se dovedeste a fi proiectilul prăbusindu-se în ocean. Cei trei oameni de la bord sunt găsiti în viată si salvati, fiind aclamați ca primii oameni care au părăsit Pământul.


  http://fansfro.blogspot.ro/2013/07/biografie-jules-verne.html