Omul din castelul inalt ..... - Philip K. Dick

Titlu Original: The Man in the High Castle (1962)
The man in the High Castle (october 1962, Philip K. Dick, publ. G.P. Putnam s Sons)
  

Nominalizari:

Castiga in 1963 premiul Hugo pentru cel mai bun roman
In 1975 ocupa locul 22 la categoria Cele mai bune romane din toate timpurile in cadrul Premiului Locus Poll.
In 1984 este printre nominalizarile preliminare la Premiul Prometheus pentru cel mai bun roman SF libertarian clasic.
In 1987 ocupa locul 14 la categoria Cele mai bune romane Sf din toate timpurile in cadrul Premiului Locus Poll.
In 1998 ocupa locul 18 la cetegoria cele mai bune romane SF de dinainte de 1990.


In romaneste: Omul din Castelul Inalt - Editura Nemira 1995
Traducere: Mircea Stefancu

O puteti achizitiona online de la Editura Nemira  aici
http://www.nemira.ro/serie-autor-philip-k-dick/omul-din-castelul-inalt-%28hardcover%29--2162
sau din librarii eventual ale editurii chiar.

Philip K. Dick 1928 - 1985

Calificativ: 9

Nu sunt un asa mare fan Philip K. Dick, cum am observat la alte persoane, dar romanul dezvolta extrem de veridic o tema care ne-ar fi dat tuturor fiori reci si chiar mai mult de atat. In plus sunt facute niste observatii de mare finete asupra naturii umane care dau autenticitate romanului. Si cand te gandesti ca diferenta intre lumea de acum si posibila lume descrisa in roman a tinut de atat de putin.

Omul din castelul înalt (1962) (titlu original The Man in the High Castle) este un roman science fiction de istorie alternativă scris de Philip K. Dick. A câștigat premiul Hugo în 1963 și a fost tradus în numeroase limbi.

Povestea din Omul din castelul înalt se petrece în 1962, la patruzeci de ani de la Al Doilea Război Mondial (1939-1948), relatând viața de zi cu zi sub imperiul totalitar fascist. Puterile Axei - Japonia imperială și Germania nazistă - câștigătoare ale războiului, complotează una împotriva celeilalte pe teritoriul Americii de Nord, mai ales în fostele State Unite, care li s-au predat după ce acestea au cucerit Eurasia și au exterminat populația Africii.

Premisele istorice ale romanului

Asasinarea președintelui Statelor Unite, Franklin D. Roosevelt, reușită de Giuseppe Zangara în 1933, a condus la guvernarea slabă a vice-președintelui John Nance Garner și a republicanului John W. Bricker în 1940. Ambii politicieni au eșuat în rezolvarea Marii crize economice și au menținut politica izolaționistă a țării în Al Doilea Război Mondial. În plus, Statele Unite au dovedit a avea o capacitate militară insuficientă pentru a ajuta Marea Britanie sau Uniunea Sovietică împotriva Germaniei naziste, sau pentru a se apăra în Pacific în fața Japoniei.

În 1941, naziștii au cucerit URSS-ul și au exterminat majoritatea popoarelor slave. Puținii supraviețuitori au fost închiși în rezervații. În Pacific, japonezii au distrus flota americană într-un atac decisiv și definitiv desfășurat la Pearl Harbor. În prima perioadă a anilor '40, armata japoneză a cucerit Hawaii, Australia, Noua Zeelandă și Oceania. În continuare, puterile Axei, atacând din direcții opuse, au cucerit coasta Statelor Unite și, până în 1948, forțele Aliate li s-au predat.

Japonia formează Statele Pacifice ale Americii, o marionetă care cuprinde Alaska, California, Hawaii, Oregon, părți din Nevada și Washington, ca parte a Alianței Co-Prosperității Pacifice. Restul munților, marilor câmpii și a statelor din sud-vest devin parte a Statelor Munților Stâncoși, o zonă tampon între SPA și restul SUA, care acum este o marionetă în mâinile naziștilor. După înfrângerea Aliaților în Al Doilea Război Mondial și cucerirea lumea, Al treilea Reich și Japonia Imperială, actualele superputeri, poartă un continuu Război Rece.

După ce Adolf Hitler se îmbolnăvește de sifilis, cancelarul Partidului Nazist Martin Bormann își arogă puterea de Führer al Germaniei. Bormann începe crearea unui imperiu colonial pentru a crește Lebensraum-ul Germaniei prin secarea Mării Mediterane și transformarea ei în ferme, precum și prin trimiterea de nave pentru a coloniza planeta Marte și alte părți ale sistemului solar în numele Reich-ului.

Romanul începe odată cu moartea Führer-ului Bormann, eveniment care dă naștere unei lupte pentru putere între Joseph Goebbels, Reinhard Heydrich, Hermann Göring și alți naziști din vârful ierarhiei.

Personaje

Omul din castelul înalt conține o listă întreagă de personaje. Unele dintre ele se cunosc, în timp ce legăturile dintre celelalte sunt indirecte, fiind date de faptul că trăiesc sub același regim totalitar. Trei dintre personaje își ghidează viața după I Ching:

Nobusuke Tagomi este un misionar comercial în San Francisco-ul japonez. La început, cititorul este lăsat să pătrundă în lumea lui doar puțin, deoarece acest personaj nu intenționează să ocupe un spațiu important în narațiune. Desfășurarea ulterioară a evenimentelor îl va aduce în mijlocul acțiunii.

Frank Frink lucrează pentru Corporația Wyndham–Matson, specializată în reproducerea de artefacte americane de dinainte de război. Este concediat din cauza temperamentului său și, prin urmare, își deschide propria afacere. El își ascunde originea evreiască, pentru a nu ajunge într-u lagăr de exterminare nazist. Este veteran al Războiului Pacificului.

Juliana Frink, instructor de judo și fosta soție a lui Frank. După o descriere sumară făcută la începutul cărții, personajul ei evoluează odată cu desfășurarea narațiunii, devenind unul central. Pe întreg parcursul cărții este folosită de un asasin plătit.

Robert Childan deține American Artistic Handcrafts, o afacere de antichități aprovizionată de Wyndham–Matson Inc. El crede că obiectele sunt veritabile; Dl. Tagomi este unul dintre cei mai buni clienți ai săi, care cumpără "cadouri" pentru el și pentru oamenii de afaceri aflați în vizită. Datorită clientelei sale în majoritate japoneză, Childan le-a copiat manierele, modul anglicizat de a vorbi și felul de a gândi, dar, în ciuda respectului de suprafață pentru ei, îi disprețuiește, păstrându-și credința în superioritatea rasei albe în fața celei asiatice și africane. Așa cum dictează mentalitatea asiatică, este foarte conștient de imaginea sa, analizând mereu modul în care privesc alții acțiunile sale.

Wyndham-Matson (șeful lui Frank Frink) meditează la diferența dintre antichitățile veritabile și cele reproduse. Cu ajutorul amantei sale, el introduce în acțiune romanul Lăcusta abia se târăște, acesta fiind folosit pentru a arăta diferențele de opinie dintre cei care cred că e doar o operă bună de ficțiune și aceia care cred că reprezintă ceva mai mult (o temă care atinge punctul culminant la sfârșitul romanului).

Dl. Baynes, un industriaș suedez bogat, este, de fapt, Rudolf Wegener, căpitan în serviciul de contraspionaj marin al Reich-ului. El e pe cale să îl întâlnească pe Dl. Tagomi, prin care speră să ajungă la un important reprezentant japonez. Este luat prin surprindere de de darul lui Tagomi, un "ceas Mickey Mouse original" (cumpărat de la magazinul American Artistic Handicrafts Inc.)


Fire Narative

Firele narative ale acțiunii alternează între cele ale personajelor, creionând o imagine de ansamblu a vieții de zi cu zi din America totalitară:
Dl. Baynes călătorește la San Francisco ca negustor suedez. Acolo, el discută cu Dl. Tagomi, dar, pentru a-și îndeplini adevărata misiune, el trebuie să prelungească întâlnirea până la sosirea din Japonia a lui Yatabe (generalul Tedeki, pe vremuri în staful de conducere imperial). Misiunea lui este aceea de a-i avertiza pe japonezi despre Operațiunea Löwenzahn, un atac asupra arhipelagului japonez pus la cale de facțiunea condusă de Joseph Goebbels. Această facțune din cadrul Partidului Nazist se opune celei a lui Heydrich.
Frank Frink și prietenul său, Ed McCarthy, pornesc o afacere cu bijuterii; aceste opere de artă frumoase și originale au un efect ciudat asupra americanilor și japonezilor care le văd. Este arestat după tentativa de sabotaj asupra lui Wyndham-Matson — spunându-i lui Childan că obectele vândute de el sunt falsuri.
Dl. Tagomi, incapabil să admită zvonurile neplăcute pe care le aude, își găsește consolarea în lupta împotriva agenților naziști care vor să îl ucidă pe Baynes. El folsește pentru asta un revolver Colt "autentic" cumpărat de la Childan. În continuare, se răzbună pe autoritățile locale naziste ajutând la eliberarea evreului Jew Frank Frink, căruia i se pregătește deportarea în America nazistă. Tagomi nu îl întâlnește vreodată pe Frink și nici nu știe că el a creat acele opere de artă minunate care l-au impresionat. Fiind un budist devotat, implicațiile existențale ale luării unei vieți umane îl afectează așa de mult, încât îi provoacă un infarct.
Juliana, trăiește în Colorado și se implică într-o relație sexuală cu Joe, un șofer de camion care pretinde că ar fi un veteran de război italian. El vrea să îl întâlnească cu Hawthorne Abendsen (omul din castelul înalt, numit așa pentru că trăiește într-o locuință păzită), cel care a scris romanul Lăcusta abia se târăște. Juliana călătorește altăuri de el, descoperind că este, de fapt, un asasin elvețian trimis să îl ucidă pe scriitor. Profund mâhnită, Juliana încearcă să fugă și, când el o împiedică, îi taie gâtul cu lama pe care o ținea pentru a se sinucide. Își termină singură călătoria, întâlnindu-l pe Abendsen, pe care îl îndeamnă să dezvăluie adevărul despre Lăcusta abia se târăște.
Robert Childan încearcă cu disperare să își păstreze onoarea, în ciuda supușeniei forțate în fața conducătorilor japonezi. Deși are trăiri contradictorii legate de războiul pierdut și ocupanții străini ai țării, pe care îi detestă și îi respectă, descoperă în el mândria culturală. Tot el e cel care investighează falsificarea pe scară largă pentrecută pe piața antichităților, pentru a crește interesul japonezilor față de produsele americane veritabile.



Romanul din roman : Lacusta abia se taraste de Hawthorne Abendsen, omul care traieste in castelul inalt


Câteva personaje din Omul din castelul înalt citesc un roman popular, Lăcusta abia se târăște de Hawthorne Abendsen, al cărui titlu derivă din versetul biblic: "Lăcusta va fi o povară" . Este o poveste în cadrul poveștii, în care Abendsen creează un univers alternativ în care Axa a pierdut Al Doilea Război Mondial (1939–1948), motiv pentru care nemții au interzis-o în Statele Unite ocupate, în ciuda faptului că este o carte foarte răspândită în Pacific, iar publicarea ei legală în țările neutre.

Lăcusta abia se târăște postulează că președintele Franklin D. Roosevelt a supraviețuit tentativei de asasinat și a refuzat realegerea din 1940, respectând limita de două mandate impusă de George Washington. Următorul președinte, Rexford Tugwell, a retras flota americană de la Pearl Harbor, Hawaii, salvând-o de atacul japonez și asigurându-se că Statele Unite intră în Al Doilea Război Mondial ca o putere navală bine echipată. Marea Britanie și-a păstrat mare parte din forța industrială militară, contribuind mai mult la efortul de război al Aliaților, ceea ce a condus la înfrângerea mareșalului Erwin Rommel în Africa de Nord. Un britanic merge în Caucaz pentru a-i duce pe sovietici către victorie în Bătălia de la Stalingrad. Italia renunță la statutul de membru și trădează Puterile Axei. Armata britanică și Armata Roșie se reunesc și cuceresc Berlinul și, la sfârșitul războiului, conducătorii naziști - inclusiv Adolf Hitler — sunt judecați pentru crimele de război. Ultimele vorbe ale Führer-ului sunt Deutsche, hier steh' ich ("Germani, sunt aici"), sunt o imitare a preotului Martin Luther.

După război, Churchill rămâne conducătorul Marii Britanii și, datorită viziunii sale industrial-militare, Imperiul Britanic nu se destramă. Statele Unite stabilesc relații de afaceri strânse cu regimul de dreapta chinez al lui Chiang Kai-Shek, după alungarea comuniștilor lui Mao Zedong. După război, imperiul britanic devine rasist și mai imperialist, în timp ce Statele Unite îl scoate în afara legii pe Jim Crow, rezolvându-și probleme rasiste până în 1950. Ambele schimbări provoacă tensiuni culturale și rasiale între Statele Unite și Marea Britanie, conducând la un Război Rece pentru hegemnoia mondială. Ambele sunt societăți liberale, democratice și capitaliste, iar Marea Britanie va reuși să învingă, devenind singura superputere a lumii.


I Ching ca mijloc literar

Pentru a determina anumite cursuri ale acțiunii din Omul din castelul înalt, Dick a folosit I Ching (Cartea Schimbărilor), explicând:  "La început aveam doar numele, Domnul Tagomi, scris pe o bucată de hârtie, fără alte notații. Citisem multă filozofie orientală, citisem despre budismul zen, citisem I Ching. Pe atunci, acesta era spiritul vremii în Marin County: budismul zen și I Ching. Am început și am ținut-o tot așa".În cazul evenimentelor din intrigă care nu îi plăceau, dădea vina pe I Ching: "Am terminat romanul când I Ching nu mai avea nimic de spus. Așa că nu există cu adevărat un sfârșit la el. Îmi place să îl privesc ca pe un sfârșit deschis".

I Ching este esențială în Omul din castelul înalt. Fiind răspândită în întreaga cultură de pe coasta pacifică a Statelor Unite, personajele japoneze - și unele dintre cele americane - o consultă, acționând apoi pe baza răspunsurilor primite la întrebări. Chiar și "omul din castelul înalt", Hawthorne Abendsen, a folosit-o pentru a scrie Lăcusta abia se târăște, și, la sfârșitul romanului (în prezența Julianei Frink), o întreabă: "De ce ai scris Lăcusta abia se târăște?" și "Ce trebuie să învețe cititorul din lectura romanului?" I Ching răspunde cu hexagrama 61 (zhōng fú) Chung Fu]], "Adevărul interior", descriind adevărata stare a lumii - fiecare personaj din Omul din castelul înalt trăiește o realitate falsă.


Teme 


Tema principală a Omului din castelul înalt o constituie interpretarea și confuzia creată de realitățile adevărate și false. Acest lucru este explorat în diferite moduri:
Robert Childan înțelege că majoritatea antichităților sale sunt contrafăcute, căpătând obsesia paranoică a posibilității contrafacerii întregului său stoc de marfă. Aceasta este o temă comună în scrierile lui Dick (cf. romanului Visează androizii oi electrice?), în care contrafacerile sunt mai bune decât originalele, deoarece sunt funcționale (cume e revolverul Colt de calibru .44, pe care doar un expert îl poate depista, așa cum demonstrează folosirea lui de către Tagomi).
Wyndham-Matson, el însuși un colecționar, are o brichetă Zippo cu documente care atestă s-a aflat în buzunarul hainei lui Roosevelt când a fost asasinat. El o compară cu bricheta identică a prietenei lui, invitând-o să "simtă patina timpului", în ciuda faptului că nu are cum să fie sigur că nu e vorba despre o contrafacere.
Unele personaje sunt agenți secreți care trăiesc sub alte identități; gentilul "Frank Frink" este o contrafacere a persoanei evreului "Frank Fink".
Cartea fictivă din carte, Lăcusta abia se târăște, postulează un viitor alternativ în care Axa a pierdut Al Doilea Război Mondial, povestind o succesiune alternativă de evenimente. Ea este o poveste alternativă a Omului din castelul înalt. Întrepătrunderea celor două realități false ilustrează faptul că ideea unei realități adevărate și a uneia false este greșită, deoarece există mai mult de două realități.
Bijuteria Edfrank amintește mai mult de arta populară americană a anilor '60 decât de cea japoneză sau germană. Legăturile ei cu o realitate mai profundă se exercită asupra personajelor care au de-a face cu ea.
Romancierul Hawthorne Abendsen, omul din castelul înalt, trăiește într-o locuință după ce a stat într-un castel (locuință fortificată) care semăna mai mult a închisoare decât a casă. Pentru a susține percepția unei realități false el perpetuează mitul izolării sale într-o fortificație.
La sfârșitul romanului, Hawthorne Abendsen și Juliana Frink consultă I Ching — aceasta le spune că ei trăiesc într-o lume imaterială (falsă).
În timp ce meditează asupra unei piese de argint care conține forma Wu (Satori) a adevărului lăuntric, Dl. Tagomi percepe, pentru scurtă perioadă de timp, o lume alternativă. Artefactul primit de la Frank Frink îl transportă într-un San Francisco în care albii nu țin cont de japonezi, probabil lumea din Lăcusta abia se târăște. În această lume, Autostrada Embarcadero trece prin San Francisco, în timp ce în lumea lui Tagomi ea nu există. Acest lucru sugerează posibilitatea ca lumea aceea să fie a noastră.
În Operațiunea Löwenzahn, nevoia falsă a unei acțiuni militare în Canada este folosită pentru a ascunde un atac asupra inimii Japoniei.

Dick întreabă, auctorial: "Cine și ce sunt agenții din spatele întrepătrunderii dintre realitățile adevărate și false?" și "De ce doresc acești agenți ca realitatea artificială să fie recunoscută?" Aceste întrebări tematice apar și în romanele Ubik, VALIS și Flow My Tears, the Policeman Said.

Omul din castelul înalt tratează dreptatea și nedreptatea (Frink fuge din fața persecuției rasiste naziste), genul și puterea (relația dintre Juliana și Joe), rușinea inferiorității culturale și identitatea (încrederea în cultura americană, găsită de Childan cu ajutorul nostalgiei și obsesiei pentru antichități), precum și efectele fascismului și rasismului asupra culturii (deprecierea vieții în lumea totalitaristă nazistă și presupusa superioritate rasială a japonezilor, nemților și americanilor).

Inspirație

Ulterior, Dick a explicat că a conceput Omul din castelul înalt după ce a citit cartea publicată de Ward Moore în 1953, Bring the Jubilee, a cărei acțiune se petrece în SUA unui secol XX alternativ, în care Statele Confederate ale Americii au câștigat Războiul Civil American din perioada 1861-1865. Alte influențe menționate de el cuprind: The Rise and Fall of the Third Reich (1960) de William L. Shirer, Hitler: A Study in Tyranny (1962) de Alan Bullock, The Goebbels Diaries (1948) tradusă de Louis P. Lochner, Foxes of the Desert (1960) de Paul Carrell și I Ching (1950) tradusă de Richard Wilhelm.

De asemenea, el menționează trei forme poetice tradiționale japoneze și tibetane:
primul volum din Anthology of Japanese Literature (1955), editor Donald Keene, din care este citat un haiku;
din Zen and Japanese Culture (1955) de Daisetz Teitaro Suzuki a citat un waka;
Cartea tibetană a morții (1960) tradusă de W. Y. Evans-Wentz.

Televiziune

BBC a contractat o ecranizare în patru părți pentru BBC One care urmează să fie realizată de BBC, FremantleMedia Enterprises și Scott Free Films. Ridley Scott, regizorul filmului Blade Runner (care pornește de la ideea romanului lui Dick Visează androizii oi electrice?, va fi producător executiv. Adaptarea pentru televiziune va fi realizată de Howard Brenton.

Continuare

Într-un interviu din 1976, Dick a anunțat că are în plan să scrie o continuare la Omul din castelul înalt: "Nu are un cu adevărat un sfârșit. Îmi place să îl privesc ca pe un final deschis, care lasă loc pentru o continuare, cândva". Dick a spus că a "început de câteva ori să lucreze la o continuare", dar nu a scris prea mult, fiind tulburat de munca de cercetare efectuată inițial pentru Omul din castelul înalt și nereușind să se împace cu gândul de a "merge înapoi la lecturile despre naziști."[5] A sugerat că urmarea va constitui o colaborare cu un alt autor: "Va trebui să mă ajute cineva la continuare. Cineva care are stomacul necesar și puterea de a gândi de-a lungul acestor linii, de a pătrunde în mintea altora. De exemplu, dacă începi să scrii despre Reinhard Heydrich, trebuie să-i pătrunzi expresia feței. Vă imaginați cum e să pătrunzi expresia feței lui Reinhard Heydrich?"

Într-o culegere de eseuri despre Dick, intitulată The Shifting Realities of Philip K. Dick, apar două capitole din continuarea la care lucra. Cele două capitole descriu ofițeri Gestapo care raportează Partidului Nazist despre călătoria lor în timp într-un univers paralel în care cucerirea nazistă a eșuat, dar în care apar arme nucleare pe care ei din lumea lor le pot fura. Unul dintre titlurile provizorii ale romanului, care descria unirea culturiilor japoneză și americană, era Ring of Fire.

La un moment dat, Dick a spus că The Ganymede Takeover (1967) a început ca o continuare la Omul din castelul înalt, dar nu s-a închegat ca atare. Locuitorii de pe Ganimede care ocupau Pământul au fost, inițial, Japonia imperială ocupând Statele Unite pe care le-au cucerit.

Și romanul Radio Free Albemuth a pornit tot ca o continuare la Omul din castelul înalt. Dick descrie intriga acestei prime versiuni din Radio Free Albemuth — intitulată mai apoi VALISystem A — astfel: "... o inteligență extraterestră divină și iubitoare ... îl ajută pe Hawthorne Abendsen, autorul protagonist din Omul din castelul înalt, să-și continue viaa dificilă după ce poliția secretă nazistă a pus în sfârșit mâna pe el... VALISystem A, localizată în adâncurile spațiului, consideră că nimic, absolut nimic, nu poate sta în calea finalizării romanului de către Abendsen". Romanul a evoluat într-o poveste nouă, fără legătură cu Omul din castelul înalt, iar Dick a abandonat în cele din urmă cartea și nu a mai publicat-o în timpul vieții. Anumite părți din ea au fost salvate și folosite pentru VALIS (1981). Cartea completă a fost publicată abia în 1985, la cinci ani după moartea lui Dick.

Sursa : http://ro.wikipedia.org/wiki/Omul_din_castelul_înalt


Bibliografie: 



Philip Kindred Dick (n. 16 decembrie 1928; d. 2 martie 1982) a fost un scriitor și eseist american, a cărui operă publicată a aparținut aproape în întregime genului science fiction. Dick a explorat teme sociologice, politice și metafizice în romane dominate de corporații monopoliste, guverne autoritariste și stări de conștiință alterată. Tema centrală a operelor târzii ale lui Dick reflectă interesul personal în problemele de metafizică și teologie. Deseori s-a inspirat din experiențele sale de viață, explorând abuzul de droguri, paranoia, schizofrenia și experiențele transcendentale în romane ca Substanța M și VALIS.

Romanul Omul din castelul înalt a unit istoria alternativă cu science fiction-ul, aducându-i lui Dick un premiu Hugo pentru "Cel mai bun roman" în 1963.Flow My Tears, the Policeman Said, un roman despre o celebritate care se trezește într-un univers paralel în care este necunoscută, a câștigat premiul memorial John W. Campbell pentru "Cel mai bun roman" în 1975.Dick a spus despre aceste cărți: "Vreau să scriu despre oamenii la care țin, punându-i într-o lume ficțională izvorâtă din mintea mea, nu în cea în care trăiesc în realitate, deoarece lumea în care trăim nu se ridică la înălțimea standardelor mele. În scrierile mele pun la îndoială chiar universul; întreb cu glas tare dacă e real și dacă toți suntem reali." Dick se referea la el ca la un "filozof de ficțiune".

Pe lângă cele 44 de romane publicate, Dick a mai scris aproximativ 121 de povestiri, dintre care multe au apărut în reviste science fiction.Deși marea parte a carierei de scriitor a lui Dick a fost marcată de sărăcie, nouă dintre poveștile lui au fost ecranizate după moartea lui, incluzând aici Blade Runner, Total Recall, A Scanner Darkly și Minority Report. În 2005, revista Time a considerat romanul Ubik ca unul dintre cele mai bune 100 de romane de limbă engleză publicate din 1923.În 2007, Dick a devenit primul scriitor de science fiction inclus în seria The Library of America.



Tinerețea

Tatăl lui Dick a lucrat la Departamentul Agriculturii Statelor Unite. Philip Kindred Dick și sora lui geamănă, Jane Charlotte Dick, s-au născut în Chicago cu șase săptămâni mai repede decât era termenul, avându-i ca părinți pe Dorothy Kindred Dick și Joseph Edgar Dick. Jane a murit la cinci săptămâni de la naștere (pe 26 ianuarie 1929). Moartea ei a afectat profund scrierile, relațiile și toate aspectele vieții fratelui ei geamăn, conducând la motivul recurent al "geamănului fantomă" din multe cărți ale sale.

Familia s-a mutat în San Francisco Bay Area. Când Philip a împlinit cinci ani, tatăl său a fost transferat în Reno, Nevada. Dorothy a refuzat să se mute cu el, iar cei doi au divorțat. Joseph s-a luptat pentru custodia lui Philip dar nu a reușit să o obțină. Dorothy, hotărâtă să își crească singură copilul, și-a luat o slujbă în Washington, D.C. și s-a mutat acolo cu el. Philip K. Dick a fost înscris la școala elementară John Eaton din 1936 până în 1938, terminând clasele doi-patru. Cea mai mică notă a fost un "C" luat la compunere, deși profesorul a remarcat că "arată interes și abilitate în nararea poveștilor". În iunie 1938, Dorothy și Philip au revenit în California. Interesul lui pentru science fiction datează aproximativ din acea perioadă. Dick a afirmat că în 1940, la doisprezece ani, a citit prima revistă science fiction, intitulată "Stirring Science Stories".

Dick a studiat la Berkeley High School din Berkeley, California. El și cu Ursula K. Le Guin au fost membri aceleiași promoții a școlii, în 1947, deși nu se cunoșteau pe atunci. După absolvire, a încercat să meargă la University of California, Berkeley, dar a abandonat cursurile. La Berkeley, Dick s-a împrietenit cu poetul Robert Duncan, precum și cu poetul și lingvistul Jack Spicer, care i-a dat lui Dick idei pentru limba marțienilor. Dick pretinde că ar fi fost gazda unu program de muzică clasică la KSMO Radio, în 1947. Din 1948 până în 1952 a lucrat într-un magazin de discuri. În 1955, Dick și Kleo Apostolides, a doua lui soție, au fost vizitați de FBI. Au presupus că asta se datora opiniilor socialiste și activităților de stânga ale lui Kleo. Pentru o perioadă scurtă de timp, cuplul s-a împrietenit cu unul dintre agenții FBI.


Cariera

Dick a vândut prima povestire în 1951 și, din acel moment, a scris tot timpul, vânzându-și primul roman în 1955. Anii '50 au fost pentru Dick o perioadă grea, de sărăcie. El a declarat la un moment dat: "Nu puteam plăti nici măcar ultimele rate la o carte". Cărțile publicate de el aparțin în marea lor majoritate genului science fiction, dar a visat la o carieră în curentul literar mainstream. În anii '50 a scris o serie de romane non-SF, iar în 1960 a declarat că e dispus să "tragă douăzeci-treizeci de ani ca să reușească în cariera de scriitor". Visul succesului în literatura mainstream a murit cu adevărat în ianuarie 1963, când agenția literară Scott Meredith i-a returnat toate romanele mainstream nevândute. Doar una dintre aceste opere, Confessions of a Crap Artist, a fost publicată pe durata vieții lu Dick.

În 1963, Dick a câștigat premiul Hugo pentru Omul din castelul înalt. Deși aclamat ca un geniu al lumii science fiction, nu a fost apreciat în lumea literaturii mainstream, rămânându-i doar opțiunea publicării la edituri science fiction fără venituri deosebite, cum ar fi Ace Books. Chiar și în ultimii ani ai vieții a continuat să aibă probleme financiare. În introducerea la culegerea de povestiri The Golden Man, Dick scria: "Acum câțiva ani, când zăceam bolnav, Heinlein s-a oferit să mă ajute cu orice poate, dar nu ne-am întâlnit. Îmi telefona ca să mă înveselească și să vadă ce mai fac. Voia să îmi cumpere o mașină de scris electrică, Dumnezeu să îl binecuvânteze - unul dintre puținii gentlemani adevărați din lumea asta. Nu sunt de acord cu ideile pe care le expune în scrierile sale, dar asta nu are nicio legătură. Odată, când datoram Fiscului o grămadă de bani și nu îi puteam strânge, Heinlein mi i-a împrumutat. Am numai gânduri bune pentru el și pentru soția lui; chiar le-am dedicat și o carte, ca semn de recunoștință. Robert Heinlein e un tip bine, cu o prestanță impresionantă, foarte milităroasă. De când îi vezi tunsoarea poți spune că are un trecut militar. Știe că sunt un ciudat ratat dar ne ajută în continuare pe mine și pe soția mea când avem nevoie. Asta e ceea ce e mai bun în natura omenească; asta e ceea ce iubesc".

În 1972, Dick a donat manuscrise, documente și alte materiale pentru Biblioteca Colecțiilor Speciale de la Universitatea de Stat California, Fullerton, unde au fost arhivate în Culegerea Science Fiction a lui Philip K. Dick, la Biblioteca Pollak. În Fullerton, Philip K. Dick s-a împrietenit cu scriitorii de science fiction K. W. Jeter, James Blaylock și Tim Powers. Ultimul roman scris de Dick în timpul vieții a fost The Transmigration of Timothy Archer, fiind publicat la scurtă vreme după moartea lui.


Experiențe neobișnuite

Pe 20 februarie 1974, Dick își revenea după efectele analgezicului folosit la extragerea unei măsele de minte. Deschizând ușa femeii care îi livra analgezicul suplimentar comandat de el, a observat că aceasta avea un pandantiv cu un simbol numit de el "vezica pisces". Acest nume pare a fi bazat pe confuzia făcută de el între două simboluri asemănătoare: cel al peștelui (două arce care se intersectează, dând forma profilului unui pește) pe care primii creștini îl foloseau ca simbol secret și "vesica piscis" (forma care apare la interscția dintre două cercuri cu raza egală). După plecarea femeii, Dick a avut o viziune ciudată. Deși atribuită în primă fază medicației, după trecerea câtorva săptămâni el a considerat această explicație ca neplauzibilă. "Am experimentat invadarea minții mele de către o minte rațională transcendentală, ca și cum aș fi fost nebun întreaga mea viață și m-am vindecat brusc", i-a povestit Dick lui Charles Platt.

De-a lungul lunilor februarie și martie 1974 a avut o serie de viziuni, pe care le-a denumit prescurtat "2-3-74" (2-februarie, 3-martie, 74-1974). El a descris viziunile inițiale ca raze laser, tipare geometrice și, ocazional, imagini scurte ale lui Iisus și ale Romei antice. Pe măsură ce viziunile au devenit mai dese și mai lungi, Dick a pretins că trăiește două vieți, una a lui ca "Philip K. Dick" și una ca "Thomas", un creștin din secolul I persecutat de romani. În ciuda istoricului său în ceea ce privește drogurile și a riscului crescut de accident vascular cerebral, Dick a început să caute alte explicații raționaliste și religioase pentru aceste experiențe. El făcea referiri la "mintea rațională transcendentală" ca "Zebra", "Dumnezeu" și "VALIS". Dick a scris despre aceste experiențe, prima dată în romanul semi-autobiografic Radio Free Albemuth, iar apoi în VALIS, Invazia divină și The Transmigration of Timothy Archer (trilogia VALIS).

La un moment dat, Dick a simțit că a fost posedat de spiritul profetului Ilie. El credea că un episod din romanul Flow My Tears, the Policeman Said era o repovestire detaliată a episodului biblic Faptele Apostolilor, pe care nu l-a citit niciodată.


Mariaje și copii

Dick a fost căsătorit de cinci ori, având două fete și un fiu; fiecare mariaj s-a terminat cu divorț.
mai 1948, cu Jeanette Marlin - a durat șase luni; divorțați în 1948
14 iunie 1950, cu Kleo Apostolides - divorțați în 1959
1 aprilie 1959, cu Anne Williams Rubinstein - divorțați în octombrie 1965
copil: Laura Archer, născută pe 25 februarie 1960
6 iulie 1966, cu Nancy Hackett - divorțați în 1972
copil: Isolde Freya Dick (acum Isa Dick Hackett), născută pe 15 martie 1967
18 aprilie 1973, cu Leslie (Tessa) Busby - divorțați în 1977
copil: Christopher Kenneth, născut pe 25 iulie 1973


Moartea

Philip K. Dick a murit în Santa Ana, California, pe 2 martie 1982. După ce suferise un accident cerebral vascular cu cinci zile în urmă, a fost deconectat de la sistemul de menținere a vieții când electroencefalograma a arătat pierderea conștiinței. După moarte, tatăl său, Edgar, a dus cenușa lui la Fort Morgan, Colorado. La moartea surorii gemene, Jane, mormântul ei a fost inscripționat cu numele amândurora, lăsându-se un spațiu pentru data morții lui Dick. Fratele și sora au fost înmormântați alături unul de celălalt.

Dick a fost recreat de fani sub forma unui android controlat cu ajutorul unei telecomenzi. Androidul Philip K. Dick a fost inclus într-o discuție la masa rotundă într-o prezentare despre ecranizarea romanului Substanța M, ținută la San Diego Comic Con. În februarie 2006, un angajat al America West Airlines a rătăcit capul androidului, care nu a mai fost găsit.



Biografii


Carti

Biografia standard a lui Dick este considerată a fi cartea lui Lawrence Sutin din 1989, Divine Invasions: A Life of Philip K. Dick.

În 1993, scriitorul francez Emmanuel Carrère a publicat cartea Eu sunt viu iar voi sunteți morți, în a cărei prefață scrie:Cartea pe care o țineți în mână este una bizară. Am încercat să descriu viața lui Philip K. Dick dinăuntru, cu alte cuvinte cu aceeași libertate și empatie - și veridicitate - cu care el își descrie personajele.Criticii cărții s-au plâns de lipsa verificării faptelor, surselor, notelor și indexului, "obișnuita evidență a cercetării profunde care dă unei biografii o notă solidă de autoritate". Cartea poate fi considerată un roman de non-ficțiune despre viața lui.


Filme

Scenaristul și regizorul John Alan Simon realizează un film semi-autobiografic bazat pe romanul lui Dick Radio Free Albemuth, cu Shea Whigham în rolul autorului.

Filmul din 2008 Your Name Here de Matthew Wilder, îl are pe Bill Pullman în rolul autorului de science fiction William J. Frick, un personaj care îl are la bază pe Dick.

BBC2 a lansat în 1994 un documentar biografic ca parte a seriei artistice Arena, intitulată Arena - Philip K Dick: A day in the afterlife.

The Gospel According to Philip K. Dick este un film documentar produs în 2001.

The Penultimate Truth About Philip K. Dick este un alt documentar biografic produs în 2007.


Teme

Istorisirile lui Dick se concentrează pe natura "realului" și a construcției identității personale. Deseori, poveștile lui devin suprarealiste, pe măsură ce personajul principal descoperă că viața lui cotidiană este controlată de o entitate puternică (ca în Ubik), vaste conspirații politice, sau vicisitudinile unui povestitor nedemn de încredere. "Toată opera sa începe cu presupunerea că nu poate exista o singură realitate obiectivă", scrie autorul science fiction Charles Platt. "Totul este o problemă de percepție. Pământul îți poate aluneca de sub picioare. Protagonistul poate realiza că se află în visul altei persoane, sau poate intra într-o stare indusă de droguri care are mai mult sens ca lumea reală, sau poate trece complet într-un alt univers."

Intrigi obișnuite sunt și universurile paralele și simulacrele, cu lumi ficționale locuite de muncitori obișnuiți, nu de elite galactice. "În cărțile lui Dick nu există eroi", a scris Ursula K. Le Guin, "dar sunt lucruri eroice. Unul este reamintit de Dickens: ceea ce contează este cinstea, fidelitatea, bunătatea și răbdarea omului de rând."Dick nu a ascuns faptul că multe dintre ideile și operele sale au fost puternic influențate de scrierile lui Carl Jung. Construcțiile și modelele jungiene care l-au preocupat pe Dick par să fie arhetipurile inconștientului colectiv, halucinațiile colective, sincronicitățile și teoria personalității.Multe personaje ale lui Dick analizează realitatea și percepțiile lor în termeni jungieni (vezi Lies Inc.), în timp ce, alteori, temele sunt atât de evident jungiene, încât folosirea lor necesită explicații. "Exegesis" conține multe adnotări despre relația lui Jung cu teologia și misticismul.

"A treia temă majoră a lui Phil Dick o reprezintă fascinația sa față de război, față de teama și ura lui. Unii poate nu sesizează acest lucru, dar e la fel de legat de opera sa precum este oxigenul față de apă." -- Steven Owen Godersky

Dick s-a concentrat deseori pe întrebarea "Ce este uman?" În opere precum Visează androizii oi electrice? ființele pot părea complet umane în toate privințele, lipsindu-le însă sufletul sau compasiunea, în timp ce extratereștri precum Glimmung din Galactic Pot-Healer pot fi mai umani și mai complecși decât personajele umane.

Un alt element de interes al lui Dick l-a constituit bolile mentale. Personajul Jack Bohlen din romanul Martian Time-Slip este un "fost schizofrenic". Romanul Clanurile de pe Alpha se concentrează pe o întreagă societate formată din descendenții pacienților unui azil de nebuni. În 1965 a scris un eseu intitulat Schizophrenia and the Book of Changes.

Folosirea drogurilor (în scopuri religioase, recreaționale sau abuzul de droguri) a fost, de asemenea, una dintre temele prezente în multe opere ale lui Dick, cum ar fi Substanța M și Cele trei stigmate ale lui Palmer Eldritch. Dick a consumat droguri aproape întreaga viață. Conform unui interviu apărut în 1975 în Rolling Stone, Dick a scris toate cărțile publicate înainte de 1970 sub influența amfetaminelor. "Substanța M (1977) a fost primul roman scris pe îndelete", spunea Dick în interviu. Pentru puțin timp a experimentat și drogurile psihedelice, dar a scris Cele trei stigmate ale lui Palmer Eldritch, considerat de Rolling Stone "romanul clasic despre LSD al tuturor timpurilor", înainte de a le încerca. În ciuda consumului abuziv de amfetamine, Dick susținea că doctorii i-ar fi spus că amfetaminele nu l-au afectat, deoarece ficatul său le-a procesat înainte de a ajunge la creier.


preluare de pe    http://ro.wikipedia.org/wiki/Philip_K._Dick



Premii


1963 - Premiul Hugo pentru romanul THE MAN IN THE HIGH CASTLE

1966 - Premiul British SF pentru romanul The Three Stigmata of Palmer Eldritch

1975 - Premiul John W. Campbell pentru romanul     Flow My Tears, The Policeman Said

1978 - Premiul British Sf pentru romanul A Scanner Darkly

1982 - Premiul British Sf pentru cea mai buna prezentare dramatica

1983 - Premiul British SF pentru cel mai bun film

1983 - Premiul SF Chronicle pentru cea mai buna prezentare dramatica

1983 - Premiul Hugo pentru cea mai buna prezentare dramatica

1984 - Premiul Balrog - includerea in SF Film Hall of Fame

1991 - Premiul SF Chronicle pentru cea mai buna prezentare dramatica

Flashforward - Robert J. Sawyer

 Flashforward 1999

Flashforward (jun 1999, Robert J. Sawyer, publ. Tor)

Castiga in 2000 premiul Aurora pentru cel mai bun roman scris in limba engleza.

Tot in 2000 este nominalizat la Premiul Hugo pentru cel mai bun roman, fiind aproae sa intre printre romanele finaliste.

In 2001 intra in nominalizarile preliminare la Premiul Nebula

In limba romana : Flashforward - Editura Leda (Grupul Editorial Corint), 2011

Traducere: Ana Veronica Mircea

O puteti achitiona online de aici chiar si cu o reducere importanta
http://www.librariaonline.ro/beletristica/literatura_universala/proza_diversa/flashforward-sawyer_robert_j-p10036956

   

Robert J. Sawyer b. 1960

 

Calificativ: 9

Am vrut initial sa acord calificativul 8 dar romanul este scris intr-un ritm alert care captiveaza si nu m-am putut opri sa nu ma intreb cum ar fi sa treci prin asa ceva in care sa vezi ca viitorul nu iti rezerva implinirea viselor tale sau ca, de exemplu, iubirea de acum se va transforma intr-o casnicie ratata sau ca vei fi deja mort desi esti destul de tanar

Flashforward (1999) (titlu original Flashforward) este un roman science-fiction al scriitorului canadian Robert J. Sawyer. El a stat si la baza serialului de televiziune din 2009 FlashForward.

Acțiunea se petrece în anul 2009. La CERN se efectuează un experiment în marele Accelerator de Hadroni pentru a se obține bosonul Higgs. Însă experimentul provoacă un alt rezultat decât cel așteptat: pentru aproape două minute, întreaga omenire își pierde cunoștința, transportându-se într-un viitor situat peste douăzeci și unu de ani. Fiecare experiență individuală este percepută prin intermediul eu-lui viitor.

În planul prezentului însă, această pierdere a cunoștinței se materializează în nenumărate morți în accidente provocate de căderi, mașini, avioane și alte dispozitive care necesitau controlul uman la data experimentului. În mod ciudat, niciun dispozitiv de înregistrare din lume nu perceput nimic pe durata celor două minute: înregistrările corespunzătoare acelei perioade sunt goale. Acest lucru pare a veni în sprijinul "efectului observatorului" din teoria cuantica. Absența conștiinței întregii rase umane a trimis "realitatea" într-o stare de nedeterminare. Odată cu revenirea conștiinței, realitatea a colapsat în cea mai probabilă configurație, adică obiectele în mișcare au mers mai departe în direcția spre care se îndreptau.

Dincolo de dramele petrecute implicatiile psihologice sunt complexe si multiple atat la nivel individual, familial, national, international, mediul de afaceri, tendinte. De exemplu China afla ca sistemul comunist nu va cadea nici in urmatorii 21 de ani, partizanii segregarii Quebecului din Canada afla ca lupta lor nu va fi incununata de succes si entuziasmul lor scade, anumite firme de transport de cale ferata care nu vor avea morti la eveniment sunt preferate de oameni de pe acum in dauna concurentei, firmele ce nu vor mai exista sunt parasite de actionari, cuplurile care afla ca nu vor mai fi impreuna se destrama multe de acum, oamenii care afla ca nu vor mai fi in viata sau ca nu vor avea viata pe care o viseaza se sinucid, in general multi oameni vad daca vor reusi sa isi puna in practica visele sau nu, altii vad ca vor face lucruri neasteptate in viata asa ca le fac de pe acum, alii vad cu cine vor fi casatoriti si grabesc evenimentul si multe altele. 

Nici pentru membrii CERN-ului experimentul nu rămâne fără urmări. Logodnica unuia dintre cei doi conducători ai experimentului, Lloyd Simcoe, își pierde fata de opt ani într-un accident, în timp ce celălalt conducător, Theo Procopides, află că va fi ucis în viitor, dar fără a ști de către cine. În timp ce el începe să facă o anchetă legată de moartea sa viitoare, pe baza viziunilor avute despre el de alte persoane, logodnica lui Lloyd - Michiko - începe să adune laolaltă toate viziunile din lume în cadrul proiectului Mozaic, încercând să creeze o imagine de ansamblu a modului în care va arăta omenirea viitorului.

Cuplul alcatuit din fizicianul coordonator al CERN, Lloyd Simcoe se destrama atat din cauza lui, caci provenind dintr-o familie in care parintii au stat impreuna pentru copii dar avand certuri ingrozitoare care au afectat viata de familie, cat si din cauza iubitei sale japoneze care, chiar daca nu direct, dar subconstient, il acuza pe Lloyd de moartea accidentala a fetitei sale din prima casatorie, accident petrecut in timpul saltului in viitor. Desi stie ca nu a intentionat sa provoace astfel de drame il considera responsabil deoarece era coordonatorul experimentului. La fel Lloyd nu vrea sa acorde sanse relatiei deoarece nu dorea sa se mai implice intr-o relatie sortita esecului, deoarece ca si om de stiinta fizicianul considera viitorul implacabil si de neschimbat.
Theo Procopides care afla ca va fi ucis in viitor chiar inainte de salt il banuie, pe nderept se va dovedi, pe Lloyd ca fiind posibilul ucigas, o crima pasionala din cauza uneo posibile relatii dintre Theo si iubita actuala a lui Lloyd, japoneza Michiko. Dar totul nu este decat un scenariu, nici o relatie nu are loc intre cei doi iar Lloyd isi gaseste fericirea alaturi de alta femeie in Canada natala.
Din pacate fratele lui Theo, care dorea sa fie scriitor, se sinucide din cauza faptului ca vede ca in viitor nu va avea nici un succes ca si scriitor si ca va lucra intr-un mic restaurant traditional in Atena, servind turistii cu felurile specifice de mancare grecesti. 
Un element amuzant si printre cele fericite il are ca erou pe unul din savantii din echipa CERN care in timpul saltului facea dragoste salbatic cu o savanta reputata din SUA. Nefiind un barbat cu mare succes la femei acesta merge sa o viziteze in SUA si relatia lor debuteaza pasional inca de pe acum.

În cele din urmă se dovedește că acest flashforward a fost provocat de suprapunerea experimentului de la CERN peste un bombardament cu neutrini veniți dinspre rămășițele supernovei 1987A În încercarea de a recrea condițiile experimentului, omenirea trimite o sondă dincolo de Pluto care să avertizeze în timp util despre sosirea unui nou puls de neutrini. Acest lucru se petrece exact peste douăzeci și unu de ani, în ziua în care fusese transportată inițial conștiința omenirii. Theo reușește să împiedice un atentat menit să distrugă acceleratorul și, astfel, se află la un pas de moartea prezisă cu douăzeci și unu de ani în urmă.

Experimentul are loc, însă omenirea este dezamăgită. Cu excepția faptului că toți oamenii și-au pierdut cunoștința timp de o oră, aproape nimeni nu a avut nicio viziune a viitorului. Lloyd este printre puținii privilegiați care au ajunge la miliarde de ani în viitor, când Soarele deja s-a stins, iar galaxiile Calea Lactee și Andromeda s-au ciocnit. El află astfel că nemurirea va fi accesibilă câtorva privilegiați, chiar dacă nu sub forma trupului omenesc. Acestia au fost alesi de un bogat om de afaceri asiatic din randurile castigatorilor premiilor Nobel aflati in viata. Dureros este faptul ca acestia trebuie sa asiste la moartea persoanelor iubite carora, din cauza costurilor mari, nici macar bogatul om de afaceri nu le include in program.

Desi scriitorul se prezinta ca un adept al determinismului, al destinului implacabil, totusi prin faptul ca Theo Procopides reuseste sa scape din atentatul care a urmat peste 21 de ani, autorul lasa deschisa problema implacabilitatii destinului. 


Robert J. Sawyer s-a nascut in 1960 in Ottawa, Canada. Absolvent al Universitatii Ryerson in Arte Aplicate in Radio si Televiziune, dupa terminarea studiilor, in 1982, s-a dedicat jurnalismului.

Robert J. Sawyer a inceput sa scrie literatura SF in 1988. In 1993 a castigat Premiul Arthur Ellis pentru cea mai buna povestire, Just Like Old Times.

Este printre putinii scriitori de SF care au castigat cele trei mari premii ale genului pentru cel mai bun roman al anului: Premiul Hugo in 2003 pentru Hominids, Premiul Nebula in 1995 pentru Alegerea lui Hobson si Premiul John W. Campbell Memorial in 2006 pentru Mindscan. De asemenea, Robert J. Sawyer a castigat de noua ori Premiul Aurora (omologul canadian al Premiului Hugo). In total, a castigat peste patruzeci si unu de premii nationale si internationale pentru literatura, lucrarile sale fiind traduse in peste treisprezece limbi.

A predat tehnici de scriere SF la Universitatea din Toronto, Universitatea Ryerson si Universitatea Nationala a Irlandei si este editorul seriei science-fiction Robert J. Sawyer Books, o divizie a editurii Calgary’s Red Deer Press.

De asemenea, Robert J. Sawyer a fost consultant al Departamentului de Justitie al Canadei cu privire la viitoarele legi despre genetica.

Sawyer este o apariție neobișnuită printre scriitorii SF canadieni din cauza cadrului și problemelor cotidiene tipice Canadei folosite în romanele sale. Politica sa este deseori descrisă ca fiind liberală în conformitate cu standardele canadiene (a contribuit cu o povestire intitulată "The Hand You're Dealt" la antologia SF libertariană Free Space și cu alta, "The Right's Tough", la antologia SF libertariană Visions of Liberty). Este atât cetățean canadian, cât și american, fiind cunoscut pentru critica adusă politicilor ambelor țări.

Opera lui Sawyer trece deseori de la science fiction la romanul polițist; el a câștigat atât cel mai important premiu SF canadian (premiul Aurora), cât și pe cel mai important premiu din domeniul romanului de ficțiune polițist (premiul Arthur Ellis), cu povestirea din 1993 "Just Like Old Times."

Este un autor caruia ii place sa abordeze si teme filosofice jongland cu abilitate cu diversele teorii si implicatii in viata de zi cu zi ale acestora. 

În mai 2009, ABC a comandat 13 episoade de o oră pentru serialul de televiziune FlashForward, sezonul 2009-2010, bazate pe romanul omonim al lui Sawyer, după succesul episodului pilot produs în lunile februarie și martie 2009, avându-i ca scenariști pe David S. Goyer și Brannon Braga, în regia lui Goyer și cu o distribuție din care făceau parte Joseph Fiennes și Sonya Walger.Primul sezon a cuprins, în cele din urmă, 22 de episoade. Sawyer este consultant al fiecărui episod al seriei și a scris episodul al 19-lea al primului sezon, "Course Correction".

Sawyer a scris originalul seriei Charlie Jade, un serial de televiziune cu episoade de o oră lansat în 2005-2006 și a contribuit la revitalizarea din 2003 a lui Robotech. El a mai scris și narat documentare despre science fiction pentru seria Ideas de la CBC Radio și a găzduit documentarul săptămânal în 17 părți de o jumătate de oră Supernatural Investigator pentru Vision TV, care a avut premiera pe 27 ianuarie 2009. El a analizat serialul britanic de science fiction Doctor Who pentru documentarul online al celor de la CBC The Planet of the Doctor, comentează frecvent despre filmele science fiction pentru emisiunea Saturday Night at the Movies de la TVOntario și este co-editor împreună cu David Gerrold al unei culegeri de eseuri realizată în onoarea celei de-a patruzecea aniversări Star Trek, intitulată Boarding the Enterprise.

Sawyer a predat cursuri de scriere a science fictionului la Universitatea din Toronto, Universitatea Ryerson, Colegiul Humber și la Banff Centre. În 2000 a fost scriitorul invitat de biblioteca publică din Richmond Hill, Ontario, iar în 2003 la Reuniunea Merril pe tema science fictionului, speculației și fanteziei, organizată de biblioteca publică din Toronto (prima persoană invitată a fost chiar Judith Merril, în 1987). În 2006 a fost scriitorul invitat la Atelierul Literar Odyssey și, în același an, la biblioteca publică Kitchener din regiunea Waterloo, Ontario,ca urmare a alegerii de către regiunea Ontario a romanului Hominids la categoria "O carte, o comunitate" ca fiind titlul pe care toți cei 490.000 de rezidenți au fost încurajați să îl citească în 2005. În 2007 a fost scriitorul invitat la Berton House în Dawson City, iar în 2009 a fost primul sciitor invitat la Canadian Light Source, ținut în Saskatoon.

Sawyer este un interlocutor frecvent al subiectelor de tehnologie, și a fost consultant al Departamentului Federal al Justiției din Canada pentru conturarea viitoarelor legi ale geneticii.

Sawyer este demult un avocat al SF-ului canadian. El a militat pentru crearea Regiunii Canadiene din cadrul Science Fiction and Fantasy Writers of America, lucru realizat în 1992, Sawyer fiind timp de trei ani membru al consiliului director al SFWA ca primul director regional canadian (1992–1995). El a editat și rubrica de noutăți a Regiunii Canadiene, intitulată Alouette în onoarea primului satelit canadian; rubrica de noutăți a fost nominalizată la premiul Aurora pentru "Cel mai bun fanzin".

În afara popularității de acasă, opera lui Sawyer a fost primită bine și pe plan internațional. Toate romanele sale au apărut la editurile din New York, ediții traduse apărând în bulgară, cehă, chineză, coreeană, franceză, germană, italiană, japoneză, olandeză, poloneză, română, rusă, sârbă și spaniolă.

În 1998 Sawyer a fost ales președinte al SFWA pe baza platformei prin care promitea un referendum pe diferite teme, de la reviziuirea periodică a calității de membru și crearea premiului Nebula pentru "Cel mai bun scenariu"; a câștigat, învingându-l pe următorul candidat, fostul președinte al SFWA Norman Spinrad, cu 3:2. Totuși, timpul petrecut de Sawyer în funcție a fost marcat de o opoziție considerabilă la revizuirea calității de membru și la o reacție negativă la demiterea unui scriitor SFWA plătit și a unui voluntar, cu sprijinul majorității consiliului director. El a demisionat după ce a trecut jumătate din termenul de un an, fiind urmat automat de cive-președintele Paul Levinson. Înainte de a demisiona, Sawyer a ținut referendumul promis, ceea ce a dus la schimbări semnificative în regulile și procedurile SFWA.

Sawyer a fost activ în alte organizații scriitoricești, printre care Crime Writers of Canada, Horror Writers Association și Writers' Union of Canada (unde a făcut parte din membrii comitetului), fiind și membru în cadrul Writers Guild of Canada, care reprezintă scenariștii canadieni.

Premii:

1990 - Premiul HOMer pentru romanul GOLDEN FLEECE pentru categoria roman de debut.

1992 - Premiul Aurora pentru romanul GOLDEN FLEECE pentru cel mai bun roman in limba engleza.

1992 - Premiul HOMer pentru romanul FAR-SEER. 

1993 - Premiul HOMer pentru romanul FOSSIL HUNTER.

1994 - Premiul Aurora pentru povestirea JUST LIKE OLD TIMES pentru categoria cea mai buna povestire in limba engleza.

1994 - Premiul HOMer pentru romanul END OF AN ERA. 

1995 - Premiul HOMer pentru romanul THE TERMINAL EXPERIMENT.

1995 - Premiul HOMer pentru cea mai buna povestire YOU SEE BUT YOU DON T OBSERVE.

1996 -Premiul Aurora pentru cel mai bun roman in limba engleza THE TERMINAL EXPERIMENT. 

1996 - Premiul HOMer pentru romanul STARPLEX. 

1996 - Premiul HOMer pentru cea mai buna povestire ABOVE IT ALL.

1996 - Premiul Nebula pentru romanul THE TERMINAL EXPERIMENT. 

1997 - Premiul Aurora pentru cel mai bun roman in limba engleza STARPLEX.

1997 - Premiul Aurora pentru cea mai buna povestire in limba engleza PEKING MAN.

1997 - Premiul Imaginaire pentru cea mai buna povestire straina YOU SEE BUT YOU DON T KNOW. 

1998 - Premiul SF Chronicle pentru povestirea THE HAND YOU RE DELT.

2000 - Premiul Aurora pentru cel mai bun roman in engleza FLASHFORWARD.

2000 - Premiul Aurora pentru cea mai buna povestire in limba engleza THE STRAM OF CONSCIOUSNESS.

2000 - Premiul HOMer pentru romanul CALCULATING GOD.

2003 - Premiul Aurora pentru cea mai buna povestire in engleza INELUCTABLE. 

2003 - Premiul Hugo pentru romanul HOMINIDS. 

2004 - Premiul Analog pentru povestirea SHED SKIN. 

2006 - Premiul John W. Campbell pentru MINDSCAN. 

2007 - Premiul Aurora pentru cea mai buna povestire in engleza BIDING TIME. 

2010 - Premiul Aurora pentru cel mai bun roman in engleza WAKE. 

Ce vine din adancuri ? - Daniel Drode

        Titlu Original : Ce qui vient des profondeurs (1976)
Surface de la planete (oct 1976, Daniel Drode, publ. Robert Laffont - Ailleurs et demain- Classiques


 Ce vine din adancuri ? - Almanah Anticipatia 1984
Traducere: Vladimir Colin

                                                             Daniel Drode 1932-1984

Calificativ: 10

      Am acordat un calificativ atat de mare povestirii deoarece are un puternic element de stranietate si imaginatie debordanta. Este un fel de fantastic, horror, deosebit fata de scrierile americane, cu o fantezie debordanta, asa cum numai un autor european ar fi putut scrie.


              Un doctor dintr-un port francez care, de cele mai multe ori trata marinarii de diferite afectiuni sau le dadea apt pentru imbarcare, se vede pus in fata unei experiente interesante: curiozitatea de a incerca o planta halucinogena marina speciala, crescuta in mediu radioactiv, intr-un loc unde Franta facuse experimente nucleare subacvatice. Curiozitatea este mai mare decat ratiunea, ca la majoritatea omenilor de fapt.

           Doctorul Desroches era cat se poate de plictisit de meseria sa de altfel care nu ii oferea nimic neprevazut ci doar o monotonie teribila. Aceleasi boli, aceeasi marinari..... Dar cu o seara inainte la finalul programului venise un marinar, normal, dar cu o problema diferita. Era ofiter de punte pe cargoul Paul Rivoire. Se plangea de usoare tulburari ale vederii, un fel de fulgere si muste luminoase, pe care doctorul le puse pe seama lipsei de vitamine din alimente proaspete, aspecte frecvente intalnite la marinarii de cursa lunga.

          Intreband de curiozitate afla ca marinarul venea dintr-o calatorie in Insulele Tuamotu si cum nu ii placea mancarea exotica manca mai mult conserve care puteau cauza problema cu vederea. Doctorul ii recomanda sa incerce si meniul bastinas si il intreba de curiozitate ce mananca nativii de acolo. Normal ca mananca peste dar unii dintre ei, precum niste fachiri, uitau sa mai manance deoarece consumau un drog foarte popular pe insula numit tungararu, o alga alba. Insula Tuamotu facea parte din arhipelagul Mururoa, acolo unde ani in sir Franta realizase experimente nucleare subacvatice. Ori aceste alge exact din acele locuri proveneau si doar algele din acele locuri aveau efecte halucinogene. Aceleasi alge din alte locuri nu aveau nici un efect halucinogen.

          Traducerea numelui de tungararu insemna CE VINE DIN FULGER sau  FAPTURA FULGERULUI.

Doctorul intreba de curiozitate care sunt principalele efecte si marinarul ii raspunse ca la prima vedere extazul. Vazandu-l curios in legatura cu alga tungararu marinarul ii promise ca ii va aduce a doua zi o bucata din alga pe care o primise de la un bastinas. Si asa si facuse iar acum la final de program doctorul se gandea sa incerce o doza de tungararu. 

           Se intinse in pat si lua o prima doza de tungararu de marimea unei boabe de mazare asa cum ii spusese marinarul. Inafata de o ameteala si o toropeala insa nu avu alte efecte. Cand reveni la constiinta normala constata ca are o acuitate teribila a senzatiilor, auzind zgomotele produse afara in mare unde un vas draga in rada portului, la fel simti puternic mirosul de petrol pe care il puse pe seama rafinariei din apropierea portului. 

           Apoi reveni la cenusiul vietii obisnuite dezamagit ca nu fusese nici un efect deosebit si isi dadu seama ca de fapt cenusiul se afla in el insusi. 

            In urmatoarele 2 zile avu multi pacienti si nu mai avu timp de experiente cu tungararu dar cum veni duminica, ziua lui libera, doctorul incerca iarasi si de data asta se decise sa stea in picioare in fata ferestrei pentru a beneficia si de stimulul extern. 

              Privind pe fereastra doctorul se bucura de frumusetea naturii : "Un vant usor, purtator de pescarusi, curatase rada si o daruise soarelui. Urcand pe estuar, privirile se odihneau pe malul opus. Dadeau acolo mai intai de acoperisurile din Villiers si Deauville ale caror culori erau improspatate de lumina soarelui. Venea apoi boschetul, stufos ca o padure....De ce pacea asta trebuia sa fie spulberata de activitatile oamenilor? De cum se abatea spre primul plan ochiul era ranit de protuberantele metalice de pe marele dig de la sud: rezervoare de petrol, rezervoare de pacura, rezervoare de gaz, toate tinichelele industriale mascand apele Senei. 

Mahnit Desroches isi intoarse fata spre mare, imensitate libera contopita cu cerul."
            Desroches ia a doua doza de tungararu si are viziunea unui monstru antedeluvian gigantic din mare si simti un puternic miros ca de alge putrede asa cum simtise si la prima doza. Deci asta era secretul algei tungararu, un imens monstru marin de pe vremuri . O alta explicatie putea fi ca alga tungararu aducea din subconstient anumite tendinte carora le dadea anumite forme vizuale, adica impulsurile din adancul fiintei tale alcatuiesc un astfel de animal, il intrebase un coleg neurolog, caruia ii povestise si ii daduse aceasta posibila explicatie. Acesta nu prea credea in aceasta teorie a lui Desroches.
            Acesta are o explicatie mai stiintifica, psihologica, spunandu-i ca tungararu nu actioneaza decat ca un catalizator al starii interioare, in acest caz o anume stare nevrotica bazata pe nemultumirile din prezentul vietii lui Desroches, care este traumatizat de tot ceea ce are viata actuala mai penibil si mai strupid. Strazile, portul, orasul i-au devenit insuportabile, ii spune neurologul, visezi o lume fara motoare, fara fierarie, o lume in care prezenta omului apare mai discreta. Cand iti transcrie viziunile hulucinogenul iti ia de dorintele de bune si elimina omul si modernul uman , facandu-te sa vezi ce exista inaintea lui. Iata-ti natura neprihanita....e animalul ala preistoric.
           Iesind de la colegul sau neurolog Desroches se plimba spre port si observa trei remorchere care ieseau in larg. Se gandi ca urmeaza sa remorcheze una din cele mai mari nave dar in urmatorul moment zari in apele marii ridicandu-se capul monstrului din viziunea sa. Si asta fara sa mai fi luat nici o bucatica de drog. Se uita uimit cand auzi o voce din spatele lui: SE MISCA. Deci nu era numai halucinatia lui, putea fi vazuta si de altii. Monstrul era o realitate atunci. Monstrul se misca intr-adevar si se apropia de tarm si slobozi un raget teribil care sperie toti pescarusii. Desroches se gandi la o ironie : chiar pe aceasta plaja fusesera gasite schelete ale unor astfel de fiinte preistorice. In cele din urma monstrul se intoarse in apa. Dar fusese deja filmat de unii curiosi si dat la stiri. Amicul sau neurologul il suna si era intr-adevar incurcat, teoria sa psihologica nu mai statea in picioare : Monstrul era o  realitate nu o fictiune a subconstientului cuiva.
            Dar ceea ce nu stia Desroches si neurologul Giret il puse la curent era faptul ca monstrul ucisese mai multi oameni distrugand vilele de pe mal. Apoi disparuse in mare lasand in urma lui numai distrugeri. Giret facu o pauza si ii spuse : dupa parerea mea tu ai creat fiara . Datorita algei creierul tau a capatat capacitatea de a creea ex-nihilo, din nimic. Fiind numite aceste creaturi fiinte ale fulgerului datoriata acestui transfer de viata, atribuind viata elementului creat.
          Vrand sa se convinga de justetea teoriei lui Giret, Deroches se hotari sa ia o a treia doza de tungararu sa vada ce se mai intampla. Zis si facut. Dar de data aceasta din mare aparu un paralelipiped gigantic cu doua apendice laterale. Toata constructia parea vie si era din metal. Avea un fel de fata dar fara nici o trasatura umana care inspira o groaza cumplita. Apendicele se terminau cu niste clesti gigantici. Povestindu-i lui Giret despre noua aparitie, acesta ii spuse ca din vinovatie pentru dezastrul facut de monstru, acum partea rationala si moderna din el, crease o masinarie moderna care sa poata sa distruga monstrul arhaic.
          Doua zile de liniste se scursesera pana la urmatoarea catastrofa. Cand se intorcea de la un dispensar unde avea consultatii intr-o zi pe saptamana cand ajunse in port Desroches vazu un cargo care se apleca nefiresc pe o parte si privind mai atent vazu ca monstrul era acela care rasturna imensa nava . Apoi distruse si alte nave chiar si un feribot cu pasageri care tocmai se pregatea sa amareze. Apoi fiare porni spre depozitele de gaz si petrol si distruse tancurile in care erau depozitate acestea, provocand o serie de explozii uriase. Din cauza exploziei digul care proteja orasul se rupse si apa navali in oras. Cand nebunia era mai mare aparu si cealalta creatie, monstrul mecanic asemanator unei macarale uriase si declansa atacul asupra fiarei primitive. Intr-adevar creatia tehnologica moderna pedepseste natura salbatica, Giret o fi avand dreptate.
         Dar saurianul se feri de atacul monstrului de metal si incerca sa muste din acesta. Vazand ca nu are sorti de izbanda si ca are un adversar redutabil monstrul incerca sa scape cu fuga si astfel se declansa o nebuna cursa de urmarire. Lupta dintre cei doi monstri mai sufunda un imens tanc petrolier aflat in larg. Dar din pacate directia luata apoi de monstri era chiar inspre oras. Desroches auzi vocea cuiva de langa el : Chestiile astea doua au sa distruga orasul. Si intr-adevar asa si era. Monstrii daramau totul in calea lor. Monstrul mecanic prinse gatul saurianului intre cele doua apendice cu clesti pe care le avea incercand sa il sugrume. Urletel fiarei erau teribile ingrozind pe locuitorii orasului. In cele din urma clestii robotului retezara capul monstrului, care acum nu mai era decat un imens corp decapitat. Capul deveni o morisca de sange si bale care improsca toate cladirile din jurul sau. Corpul se pravali greoi daramand totul in calea sa. Pamantul se cutremura si un urias racent de agonie sfasie vazduhul strabatand intreg orasul. Dar, ca si cum ar fi refuzat sa moara, coada monstrului, intr-un ultim renghi al vicleniei primitive, se rasuci pentru a plesni robotul.
       Gigantul acefal se clatina, aplecandu-si ametitor uratenia geometrica a carcasei, si cazu pe spate in apele in care se afunda lent. Pe masura ce cobora mana lui, crispata, grebla platforma ; pana la urma ramase agatata acolo de cheu, ca ancora acolo pentru totdeauna.
       Desroches fugi spre locuinta prietenului sau neurolog Giret dar cand ajunse acolo vazu cladirea ce fusese daramata in cursul inclestarii dintre monstri si un politist il informa ca Giret era mort. Scenele din oras erau ca acelea din cele doua razboaie mondiale. Desroches avu de primit pacienti in continuu timp de o saptamana.
       Se retrase doua saptamani la tara dar nu reusi sa se linisteasca. Se intoarse cu gandul sa astearna pe hartie cele stiute dar isi dadu seama ca nu ar fi luat decat ca un nebun care eculubreaza pe baza unei catastrofe ca sa isi dea importanta. Parea ca tungararu deschide o cumva o bresa in timp, o bresa prin care trecutul si viitorul se intalnesc in planul actual, un fel se scurtcircuit in fluxul temporal.
      Nerezistand tentatiei lua ultima  doza de tungararu pe care o mai avea si avu viziunea unui submarin gigantic care iesi din mare si care cu o arma ca un laser albastru il ochi si il cauta pe el singur si il omori de la distanta, probabil pentru a nu mai provoca si alte catastrofe. 
         Ii era clar : asistase la propria moarte ce urma in zilele viitoare, beneficiase de un fapt unic, acela de a vedea cum moare. Se intreba ce ragaz mai are si unde ar putea sa se ascunda ca sa nu fie gasit. Isi aduse aminte de teoria lui Giret care ii spusese ca monstrul modern era reactia lui la prima creatie, aceea a monstrului arhaic. La fel acum ar fi putut crea ceva care sa se opuna razei mortale a submarinului. Dar cum ?
Nu mai avea nici o doza de tungararu. Atunci isi aduse aminte ca marinarul ii spusese ca pastrase si pentru el o bucatica. Cauta nava si afla ca se afla in port in acel moment si merse sa il caute pe marinar dar spre groaza lui afla ca acesta isi luase concediu nedefinat si plecase in orasul natal Le Havre. Aceasta era singura sansa asa ca doctorul Desroches porni spre Le Havre.
          Submarinul era clar trimis din viitor, era o expeditie de pedepsire sau mai bine zis era o expeditie care incerca sa limiteze efectele distructive pe care era capabil sa le creeze. Ajungand acasa la marinar acesta ii dadu fragmentele de tungararu pe care le mai avea. Doctorul insa nu avea de gand sa se intoarca acasa, mai precis aproape de mare pentru a nu se intalni cu raza ucigasa. Pe drum insa doctorul Desroches are un accident si este gasit de doi contonieri care il duc la postul de jandarmi. Inconstient fiind jandarmii ii cauta actele si ii gasesc numarul de la cabinet la care suna. Secretara sa  veni si il lua si il duse la cabinet lasandu-l pe canapea.
          Spre seara doctorul Desroches se trezi si se ridica cu greu rezemat de canapea cand zari brusc lumina albastra......era pierdut......


Traducere : Vladimir Colin


 Drode Daniel a fost un scriitor francez de SF, nascut in nordul Frantei la Cambrai pe 31 octombrie 1932 si mort pe 22 octombrie 1984 la Le Havre. 
 Cartile depozitate in podul casei au reprezentat o adevarata comoara pentru el, delectandu-i anii copilariei- carti de aventura, carti de calatorii si nu in ultimul rand de anticipatie. Lecturile sunt intrerupte temporar de razboi.
Dupa razboi, in anii 50, Drode, ca si intreaga Franta, descopera marii clasici ai sf ului american: Asimov, Simak, Williamson.
Incepe sa prinda contur ideea de a scrie dar in alta modalitate fata de autorii americani. De aici romanul  sau cel mai cunoscut  SURFACE DE LA PLANETE pentru care a obtinut in 1959 Premiul Jules Verne. Romanul are un caracter experimental si multe inovatii stilistice, fiind foarte bine primit de critica de specialitate. 
Romanul este o anti-utopie in buna traditie a celor scrise de Huxley si Orwell, apropiat ca si elemente de Samuel Beckett si Alain Robbe-Grillet. Abordeaza fara a face concesii teme clasice in zilele noastre precum poluarea planetei si catastrofa nucleara . Pesimist, totusi introduce putina speranta prin poezia scriiturii sale si explozia procedeelor stilistice inovative. Lucrarea scrisa cu mare talent si cu un final surpriza aminteste de celebra nuvela THE MACHINE STOPS 1909  a lui E.M. Forster, in ceea ce priveste ideea anticipativa.
Poate ca a venit timpul ca astazi sa ii reexaminam opera pasionanta si derutanta, care a devansat explozia stilistica a Portocalei mecanice a lui Anthony Burgess si cercetarile lui J.C. Ballard si Brian Aldis. 

 Dupa studii de istorie si geografie si-a efectuat serviciul militar in Algeria. A fost marcat profund de violenta inutila a razboiului. Din aceasta cauza dupa ce revine in tara dupa razboi scrie putin, abia 4 nuvele in Fiction, apoi o mare tacere pana in 1979, cand J.P. Andrevon il include cu povestirea HIER PEUT ARRIVER in sumarul antologiei RETOUR A LA TERRE 2, de la editura Denoel. Au urmat alte cateva povestiri si nuvele.
In paralel a fost profesor de istorie-geografie la Le Havre.

Fratii Kip -Jules Verne

 Les Frères Kip este un roman de Jules Verne apărut inițial în Le Magasin d'éducation et de récréation între 1 ianuarie și 15 decembrie 1902, apoi în volum pe 20 noiembrie același an

 Naufragiatii de pe Jonathan - Editura ErcPress, 2010

Traducator: Daniel Adrian Olaru

Cartea poate fi comandata de pe site-ul editurii ErcPress sau de pe alte site-uri ale librariilor online eventual si de la alte edituri. 

 

Calificativ: 8

Romanul a fost inspirat de o afacere judiciară de la sfârșitul secolului al XIX-lea: frații Rorique. Pe numele lor real Degrave, cei doi frați au fost judecați pentru acte de piraterie comise în Polinezia. Afacerea judiciară a ținut capul de afiș al cronicilor sfârșitului de secol, dând naștere unor reacții puternice în rândul intelectualității (cum a fost, de exemplu, cea a lui Émile Zola) prin îndoiala care a planat continuu asupra culpabilității lor, ei fiind condamnați pe baza mărturiei unui singur om, M. Mirey, de pe vasul pe care l-ar fi deturnat cei doi frați.

Frații Kip  este un roman de Jules Verne apărut inițial în Le Magasin d'éducation et de récréation între 1 ianuarie și 15 decembrie 1902, apoi în volum pe 20 noiembrie același an. 

Bricul James Cook face cabotaj în zona Pacificului cuprinsă între Noua Zeelandă și Tasmania. Doi dintre membrii echipajului, Flig Balt și Vin Mod, complotează să pună mâna pe bric și să îl ducă înspre insulele Solomon, transformându-l în vas de pirați. Pentru aceasta, recrutează marinari care să îi ajute în demersul lor, pregătind uciderea căpitanului Gibson și a marinarilor fideli acestuia.

Ocazia potrivită pentru a da lovitura decisivă nu se ivește, iar populația bricului sporește cu oameni care sunt de partea căpitanului. Astfel, la bord urcă fiul acestuia, Nat, armatorul vasului, Hawkins, precum și frații Kip, doi olandezi salvați dintr-un naufragiu.

Cu toate acestea, complotiștii nu se opresc din demersul lor și reușesc să îl asasineze pe căpitan în timpul unei escale. Fiind șef de echipaj, Flig Balt primește comanda navei de la armator, dar se dovedește incapabil să se descurce pe acest post și este înlocuit cu Karl Kip, marinar cu experiență. Balt se revoltă și este predat autorităților pentru nesupunere, dar Vin Mod îl ajută să scape, aruncând asupra fraților Kip acuza de a-l fi ucis pe căpitanul Gibson. Orchestrată cu grijă în cele mai mici amănunte, mișcarea lor îi prezintă pe cei doi ca fiind vinovați, ceea ce duce la condamnarea lor la muncă silnică pe viață.

In inchisoare comportamentul lor este exemplar castigandu-si respectul directorului inchisorii care incearca sa ii protejeze, acest fapt aducand asupra lor mania celorlalti prizonieri. O'Brien și Macarthy sunt doi irlandezi voinici, condamnati la puscarie pe viata pentru convingerile lor politice, cei doi facand  parte din miscarea feniana de eliberare a Irlandei. Cei doi ii apara pe cei doi frati olandezi. 

Colegii lor fenieni din Statele Unite ale Americii pun la punct un plan de evadare trimitand o nava la Hobart Town. Planul lor este aflat de fratii Kipp care insa nu il dezvaluie ajutandu-i pe cei doi sa evadeze, fugind si ei impreuna cu acestia in SUA. 

Aici insa nedorind sa fie niste fugari considerati cu atat mai mult vinovati datorita fugii lor se intorc la Hobart Town in Tasmania in puscarie. Acest fapt zdruncina convingerea oamenilor din oras in vinovatia lor numai ca nu exista dovezi care sa ii dezincrimineze. 

Dovada apare intr-un mod cu totul si cu totul surprinzator. Rudele maresc de pe poza facuta la locul asasinatului chipul capitanului Gibson si observa cu mare surprindere pe retina persoanei ucise chipul asasinilor acestuia. Nu erau fratii Kipp ci Flig Balt si Vin Mode, cei doi indivizi lipsiti de orice scrupule. 

Cei doi frati Kipp sunt astfel reabilitati si eliberati din inchisoare, fratele cel mare Karl Kipp preluand comanda bricului James Cook din partea armatorului Hawkins, cel care ii sustinuse permanent crezand in nevinovatia lor, iar fratele mai mic dezvolta afaceri de succes.


http://fansfro.blogspot.ro/2013/07/biografie-jules-verne.html

Ocolul Pamantului in 80 de zile -Jules Verne

Le tour du monde en quatre-vingts jours este un roman clasic de aventuri scris de Jules Verne, publicat pentru prima dată sub formă de serial în Le Temps, între 6 noiembrie și 22 decembrie 1872 și publicat în volum în 1873 În poveste, londonezul Phileas Fogg, care și-a angajat recent un nou valet, pe francezul Passepartout, face un pariu cu prietenii săi din Reform Club că poate să facă ocolul pământului în 80 de zile.

Această călătorie extraordinară are la bază revoluționarea transporturilor, eveniment care marchează Secolul al XIX - lea și inceputul revolutiei industriale. Apariția noilor modalități de transport (calea ferata, vaporul cu aburi) și deschiderea Canalului Suez în 1869 au scurtat distanțele, prin intermediul timpului necesar parcurgerii lor.

Ocolul Pamantului in optzeci de zile - Editura Adevarul Holding, Colectia Biblioteca Adevarul, 2010

Traducator: Andreea Dumitrache

Cartea poate fi comandata de pe site-ul Editurii Adevarul sau de pe alte site-uri ale altor librarii online, eventual si in editii de la alte edituri.
Poate fi achizitionata si direct de la librariile Adevarul din orasele dumneavoastra. 

Calificativ:

• 1 - Extremely poor. One of the worst titles ever written.
• 2 - Very bad, with minor redeming characteristics.
• 3 - Bad.
• 4 - Below average.
• 5 - Slightly below average.
• 6 - Slightly above average.
• 7 - Above average.
• 8 - Good; recommended.
• 9 - Very good, but not quite perfect.
• 10 - Excellent. One of the best titles ever writen. 

Ocolul Pământului în 80 de zile  este un roman clasic de aventuri scris de Jules Verne, publicat pentru prima dată sub formă de serial în Le Temps, între 6 noiembrie și 22 decembrie 1872 și publicat în volum în 1873. În poveste, londonezul Phileas Fogg, care și-a angajat recent un nou valet, pe francezul Passepartout, face un pariu cu prietenii săi din Reform Club că poate să facă ocolul pământului în 80 de zile.

Londonezul Phileas Fogg este un englez tipic, omul ceas, a carui viata se desfasoara dupa un program strict si minutios respectat. Emotiile, daca exista, nu au loc intr-o astfel de viata. Nu este casatorit, nu are nici o ruda sau nu se stie nimic, nimeni de fapt nu stie nimic despre familia lui doar ca este suficient de bogat pentru a face parte dintr-unul din cluburile de vaza ale Londrei. Pentru a arata cat de riguros este domnul Fogg putem spune doar ca și-a concediat valetul pentru că i-a adus apa de ras la temperatura de 84 de grade Fahrenheit, în loc de 86. Astfel domnul Fogg îl angajează pe francezul Passepartout, care are în jur de 30 de
Aceast roman a fost scris ca un pretext pentru a glorifica realizarile stiintifice ale epocii  care duc revoluționarea transporturilor, eveniment care marchează Secolul al XIX-lea și începutul revoluției industriale. Apariția noilor modalități de transport (calea ferată, vaporul cu aburi) și deschiderea canalului Suez în 1869 au scurtat distanțele, prin intermediul timpului necesar parcurgerii lor.

a Reform Club, Fogg se angajează într-o discuție cu privire la un articol din Daily Telegraph, care prevede faptul că deschiderea unui nou tronson de cale ferată în India face posibilă călătoria în jurul lumii în 80 zile. El face pariu pe 20.000 de lire sterline cu colegii săi de la Reform Club că va face ocolul lumii în acest interval de timp. Însoțit de valetul Passepartout, el pleacă cu trenul din Londra la 8:45 PM, pe 2 octombrie 1872, întoarcerea la Reform Club fiind stabilită pentru 21 decembrie 1872.

Ironia face ca francezul care avusese pana atunci o viata zbuciumata sa se prezinte la dl. Fogg tocmai pentru a incepe o noua viata linistita si tihnita. Dar nu va avea parte de asa ceva deoarece chiar din prima zi se vede angajat in calatoria nebuneasca a stapanului sau. 

Itinerariul propus este urmatorul :

De la Londra la Suez Cu trenul și vaporul 7 zile
De la Suez la Bombay Cu trenul 12 zile
De la Bombay la Calcutta Cu trenul 4 zile
De la Calcutta la Hong Kong Cu vaporul 13 zile
De la Hong Kong la Yokohama Cu vaporul 6 zile
De la Yokohama la San Francisco Cu vaporl 22 zile
De la San Francisco la New York Cu trenul 7 zile
De la New York la Londra Cu vaporul și trenul 9 zile
Total 80 zile

Fogg și Passepartout ajung la timp la Suez. În timp ce se îmbarcă pe vaporul din Egipt sunt urmăriți de un detectiv al Scotland Yardului, pe nume Fix, trimis de la Londra în căutarea unui hoț care a spart Banca Angliei.
Deoarece că Phileas Fogg se aseamănă cu spărgătorul căutat de Fix, pentru care el nu are mandat de arestare, Fix se îmbarcă la bordul vaporului de Bombay, în urmărirea lui. În cursul călătoriei, Fix se împrietenește cu Passepartout, fără să-și dezvăluie identitatea. Pe timpul voiajului, Fogg îi promite inginerului vasului o mare recompensă dacă ajunge la Bombay mai devreme. Ei ajung cu două zile înainte de termen.

Cu două zile câștigate, Fogg și Passepartout merg cu trenul de la Bombay până la Calcutta; Fix îi urmărește în continuare. După ce află că nu a fost finalizată construcția căii ferate, ei sunt obligați să parcurgă restul drumului până la Calcutta pe un elefant, pe care Phileas Fogg îl achiziționează la prețul de 2.000 de lire sterline.

În timpul călătoriei întâlnesc o procesiune locala în care Aouda, o tânără femeie Parsi, este condusă la un sanctuar unde urmează să fie arsă pe rug a doua zi de brahmani, dupa moartea sotului ei, un batran bogat cu care fusese casatorita de familie impotriva vointei sale. Fogg decide să-i salveze viața, căci tânăra fusese în mod evident drogată cu fum de opiu și de cânepă și astfel ea nu mergea de bună voie și nesilită de nimeni la rug. Ei urmăresc procesiunea de la templu, iar Passepartout ia în secret locul răposatului soț al Aoudei pe rugul de înmormântare, în ajunul zilei de sacrificiu. În timpul ceremoniei, el se ridică de pe rug, sperie preoții și o răpește pe tânăra femeie. Ca urmare a acestui incident, Fogg pierde cele două zile avans, dar nu regretă acest lucru. Cu prilejul acestui fapt francezul se convinge ca stapanul sau o avea o inima precum un ceas dar macar e un ceas in forma de inima.

O iau pe tanara pana in  Hong Kong, dar aici Aouda află că ultima sa rudă s-a mutat în Olanda, iar Fogg decide să o ia cu el în Europa. În același timp, în continuare, fără un mandat de arestare, Fix vede Hong Kong-ul ca fiind ultima lui șansă de a-l aresta pe Fogg pe teritoriu britanic. Pentru a preveni ca Passepartout să îl informeze pe stăpânul său cu privire la plecarea prematură a vaporului care va pleca în aceeași seară, Fix îl îmbată și droghează pe acesta cu fum de opiu. Cu toate acestea, Passepartout reușește să prindă vaporul de Yokohama, dar uită să îl informeze pe domnul Fogg.

Fogg descoperă a doua zi că a pierdut vaporul și se duce în căutarea unei alte nave, care să-l ducă la Yokohama. El găsește o barcă-pilot cu care, în compania Aoudei, merge până la Shanghai. De la Shanghai pornesc în călătorie prin China, găsind în cele din urmă la un vapor care îi duce la Yokohama. La Yokohama îl caută pe Passepartout, pe care îl găsesc într-un circ, încercând să-și câștige banii pentru călătoria spre casă.

De la Yokohama traversează Pacificul până la San Francisco. Fix îi promite lui Passepartout că acum, după ce au părăsit teritoriul britanic, el nu va mai încerca să îl întârzie Fogg, ci mai degrabă îl va sprijini să ajungă înapoi în Marea Britanie cât mai repede cu putință. La San Francisco, ei iau un tren până la New York, unde află că vaporul transatlantic care trebuia să îi ducă în Marea Britanie a plecat deja.

Fogg pornește să caute o alternativă pentru traversarea Atlanticului. El găsește un mic vas, cu destinația Bordeaux, iar căpitanul refuză să îi ducă la Liverpool, Fogg acceptând să meargă în Franța. După plecare, el mituiește echipajul să se răscoale și schimbă cursul pentru Liverpool. Mergând tot timpul cu toată viteza, barca rămâne fără combustibil. Fogg cumpără vasul la un preț foarte mare de la căpitan, apoi ordonă echipajului să ardă toate piesele din lemn pentru a avea combustibil.

Nava ajunge la Queenstown, în Irlanda, apoi călătorii merg spre Londra prin Dublin și Liverpool. Fix obține în sfârșit un mandat de arestare pentru Fogg și îl închide pe acesta pentru o scurtă perioadă de timp. Aflând ulterior că hoțul de la bancă fusese prins cu trei zile în urmă la Edinburgh, îl eliberează pe Fogg. Însă Fogg a pierdut deja trenul și se întoarce la Londra cu cinci minute întârziere, fiind sigur că a pierdut pariul.

A doua zi, în casa lui din Londra, el își cere scuze Aoudei pentru că a adus-o cu el, deoarece acum e sărac și nu are cum să o susțină financiar. Aouda îi mărturisește că îl iubește și îl cere de soț, iar Passepartout este trimis să cheme preotul. De la preot, Passepartout află că, datorită faptului că au călătorit spre est (adică spre răsăritul soarelui), au câștigat o zi întreagă: acum nu e duminică, așa cum credeau ei, ci doar sâmbătă.

Passepartout îi comunică lui Fogg acest lucru și pornesc imediat spre Reform Club, ajungând tocmai la timp pentru a câștiga pariul. Fogg se căsătorește cu Aouda și călătoria în jurul lumii se termină cu bine.

Daca pe parcursul romanului Phileas Fogg nu isi dezvaluie sentimentele, aratand in schimb in anumite momente ca este un om cu inima mare la final se umanizeaza aratand ca de fapt nici el nu fusese insensibil la frumusetea tinerei Aouda si mai ales la frumusetea caracterului acesteia si ca intr-adevar era si el indragostit de aceasta in secret. 

Putem concluziona ca portretul zugravit in roman de catre un scriitor francez este flatant pentru un englez, care este aratat ca fiind altruist, perseverent si mai ales capabil de a iubi.



 http://fansfro.blogspot.ro/2013/07/biografie-jules-verne.html