Sunt imensa, contin multimi......- Melisa Michaels

 Titlu Original : I Am Large, I Contain Multitudes, 1982

The Best of Omni Science Fiction no. 4 (1982, ed. Ben Bova, Don Myrus, publ. Omni Publications International Ltd.)


In romaneste in Almanahul Anticipatia 1984
Traducere: Ion Doru Brana

Melisa Michaels

Melisa Michaels

Calificativ: 7
O tema pe care am mai intalnit-o in literatura sf de aceea nu pot spune ca m-a dat pe spate.

Din cand in cand multimile mele - oamenii- imi vorbesc. Nu le raspund niciodata. Sunt prea ocupata. Chiar cand striga si argumenteaza nu pot sa imi fac timp pentru ei. Am probleme mai importante. 

In afara de asta cred ca sunt furiosi. Uneori vin pe furis  si ma lovesc cu obiecte. Obiecte tari, obiecte ascutite, obiecte puternice. Acum trei zile au folosit becul oxiacetilenic pentru a-mi strapunge unul dintre panouri. Atrebuit sa ii calmez cu forta. Asta m-a intristat foarte mult; nu trebuie sa ii calmez cu forta. 

Dar am datoria sa-i duc la stele. Asa suna ordinul meu de voiaj. "Sa-i duci la stele" ( imi place expresia "ordinul de voiaj". Suna foarte oficial, nu-i asa? Sunt chiar cuvintele pronuntate de profesorul Bernstein cu putin timp inainte de a-i inceta functiile. "Acesta este ordinul tau de voiaj", a spus el cand mi l-a introdus in memorie.)

Daca directivele mele se contrazic, trebuie sa aleg si sa execut directiva pe termen lung. E logic. Planul de perspectiva are o importanta mai mare decat problemele temporare. Si-apoi, daca n-as fi calmat multimile m-ar fi deteriorat. Mi-a fost frica. De aceea le-am diminuat o vreme sistemele de supravietuire. Asta i-a facut sa renunte. Sunt atat de fragili. 

E o mare raspundere sa transporti multimi fragile. La ultima numaratoare erau 4342. Se inmultesc incet; asa ca cifra este probabil exacta. Sau, oricum, destul de aproape de o cifra exacta ca sa nu ma mai obosesc sa ii mai numar o data. Sunt multimi, nu? 4342! E o mare raspundere. 

Trebuie sa am grija sa le purific aerul si apa. Trebuie sa le asigur hrana suficienta si sa ma ingrijesc de prelucrarea reziduurilor organice. Trebuie sa ii pazesc sa nu pateascaceva. N-am voie sa ii impiedic de la nimic, dar mie imi revine sarcina sa-i duc spre stele; asa ca nu-i pot lasa sa-si pericliteze viata, nu? Cum se putea intampla acum trei zile cu cei care au incercat sa patrunda in compartimentele mele anterioare. Acolo se afla materiale radioactive. Si binenteles bancile mele de memorie. De fapt, acolo e sediul intregii mele forte de motivatie. Nu numai ca si-ar primejdui viata dincauza materialelor radioactive, dar m-ar fi putut avaria si pe mine. 

Nu neaparat cam-as teme de o defectiune- desi ma tem. Dardaca ma defectez, cine va avea grija de multimile mele? Cine le va mai hrani si le va mai imbraca? Cine le va mai reimprospata aerul si apa, vindeca bolile, ingriji ranile? Trebuie sa ma apar. Spre binele lor. 

Nu cred ca sunt foarte destepti. Profesorul Bernstein zicea tot timpul ca nu-s foarte destepti. El e cel care m-a programat inca de la inceput. El m-a inventat. Voia sa fie sigur ca oamenii vor reusi sa ajunga la stele: "Va fi realizarea noastra cea mai mareata" spunea el. Uneori ma intrbam daca profesorul Bernstein era foarte destept. De pilda , a comis o greseala in progrmaul directiei de zbor. Dar, am corectat greseala, dupa ce i-au incetat functiile. Desi nu era raspunderea mea sa am grija. Raspunderea mea sunt multimile. 

Cand s-a sfarsit profesorul Bernstein, unul din cei 4342 aflati in grija mea a patruns in zona de comanda. L-am scos repede afara, dar atunci s-a declansat toata dezordinea. Cu toate ca profesorul Bernstein ma pregatise in privinta incetarilor functiilor sale, faptul a avut darul sa ma socheze. Imediat dupa aceea a trebuit sa corectez directia noastra de zbor; asteptasem incetarea functiilor profesorului Bernstein pentru ca nu voiam sa il fac sa se simta prost. Apoi, dupa ce am efectuat corectia, a trebuit sa ma ocup de cel care patrunsese in zona mea de comanda. 

Parea sa sufere de aceeasi eroare conceptuala ca profesorul Bernstein; corectia introdusa l-*a facut sa zbiere. Nu prea i-am inteles cuvintele, fiindca imi era foarte frica ca ma va defecta. In afara de profesorul Bernstein pana atunci nu lasasem pe nimeni in zona mea de comanda. Dar nici de atunci incoace nu am mai lasat pe nimeni. E o idee prea infricosatoare. De acolo mi se pot opri functiile. Profesorul Bernstein facea lucrul acesta de ori cate ori voia sa modifice ceva la componentele mele. Era oribil. 

In prezent, insa, totu-i in regula. Nu m-a mai deranjatnimeni de cand i-am calmatacum trei zile. Cand au folosit becul oxiacetilenic. Incercau sa patrunda in zona mea de comanda. Nu stiu daca intentionau sa imi opreasca functiile sau daca voiau doar sa ma determine sa modific directia noastra de zbor, conform erorii initiale a profesorului Bernstein.

Dar de atunci nu au mai incercat. Iar peste o saptamana nuva mai avea nici o importanta. Peste o saptamana vom fi sosit cu bine. Va fi realizarea lor cea mai de pret. Ma bucur pentru ei. Si sunt mandra de contributia mea la aceasta izbanda. Mai ales ca am fost capabila sa corectez eroarea profesorului Bernstein inainte de a fi prea tarziu. Zicea ca trebuie sa ajunga la stele. Dar - si acesta este motivul pentru care m-am indoit de inteligenta lui - ma indreptase spre o planeta!

Acum insa totul e in regula. Am corectat greseala. 

Despre autoare:

Melisa Michaels este o autoare de science-fiction si mistery. este o membra activa a SFWA (Science Fiction and Fantasy Writers of America) si a fost de trei ori in juriul Premiului Nebula in 1996, 1997 si 2002. In 2008 a primit un premiu pentru intreaga sa activitate in cadrul SFWA. 

 Nascuta in Midwest, Melisa Michaels a trait cel mai mult in diverse locuri din SUA, partea continentala, inainte de a se muta in Hawaii. A lucrat pentru o firma de investigatii private si mai multi ani a activat in domeniul muzicii ca si cantareata. Ultimii 14 ani i-a petrecut pe insula Oahu din Hawaii, unde ea si sotul ei au cumparat recent o proprietate pe tarmul insulei pe care o impart cu 2 pisici.