 |
| Marcel Luca 1946 - 27 aprilie 2013. |
"Uriasa nava a drimfilor plutea tacuta in imensitatea spatiului. Plutea, sau am putea spune, statea suspendata undeva in periferia galaxiei, de parte de roiurile de stele dintre care se desprinsese. Plutea ca o oaza a vietii in mijlocul dezolantului desert intergalactic.
Inchisi in carapacea de metal supravietuitorii Marelui Cataclism asteptau rabdatori ca succesiunea generatiilor sa le redea vigoarea trupurilor ofilite si vointa unei noi renasteri.
In clipa in care alarma aparatelor de veghe vesti apropierea micii rachete, sufletul drimfilor se umplu de bucurie si speranta.Sperau ca aceasta ar putea fi mesagerul unei alte civilizatii capabile sa le ofere sansa unei existente viitoare.
Yoo conecta o baterie de fluxuri sinergice si dirija cu atentie micuta nava la prizele debarcaderului principal . Miile de drimifi urmareau cu emotii cercetarea pe care o efectuau cu precautie robotii exteriori.
Sistemul de deschidere a unei trape de acces fu repede deslusit cu usurinta. si Yoo, conducatorul, dadu unda verde cercetasilor sa patrunda in interior.
In cochiliile lor drimfii inregistrau descumpaniti inregistrarile unei masini fara viata, in care panouri legate prin cabluri multicolore si mecanisme ciudate luceau stins sub ochiul palpatoarelor telepatice.
Yoo gandi catre ceilalti: "Nu va pierdeti cumpatul! Vom afla de unde vine...." iar robotii inregistrara instantaneu prezenta unei embleme metalice pe care erau imprimate siluetele a doua fiinte bipede deasupra unei harti stelare.
Uluiti, nesatiosi, cercetau cu totii insemnele venite de departe si, treptat, in valmasagul de mesaje telepatice ,Aaiy, urmasul lui Yoo, un copil aproape, se facu intai inteles, gandind spre toti cu nestavilita bucurie : "Mesagerul vietii ne vine de pe planeta a treia a stelei galbene. Nu suntem singuri! Nu mai suntem...."
Din micul compartiment in care patrunsesera robotii nu puteau razbate mai departe. Mai bine de jumatate din corpul navei straine parea un bloc compact monolitic fara fisuri, fara conexiuni la motoarele demult nefolosite.
Si tot Aaiy fu cel care dadu viata gandului banuit de toti drimfii : " Nava aceasta transporta adevaratul mesaj intr-o cuirasa care-i asigura existenta in timp si spatiu....Datoria noastra este sa ii aflam continutul!"
Un murmur staruitor de ganduri aprobatoare il hotarara pe Yoo, conducatorul, sa pregateasca detasarea si introducerea in interior a misteriosului cilindru.
In cele din urma, in vasta incapere a Ceremoniilor Esentiale miile de cochilii de toate culorile ale poporului drimfilor inconjurau plutind platforma ce sustinea greoiul container sosit de departe.
Un semnal scurt si doi riboti inceputa sectionarea blindajului oval.
In timp ce plasma musca anevoie din carnea otelului necunoscut, Yoo, conducatorul, le induce ain gand celorlalti, cu emotie si daruire, inaltatorul Imn al Intelepciunii Universale:
"Ratiunea triumfa !
Peste genuri punti intre lumi faureste..."
Cand cede si betonul extradur aflat sub straturile de aliaje metalice, in numai cateva clipe, in timp ce doar Aaiy mai gandea stingher si fals refrenul imnului , drimfii intelesera ce se afla in pantecul enigamaticului mesager. Intelesera si apoi incetare de a mai fi , cu trupurile prefacute in gelatina tremuratoare sub cochiliile lor colorate, loviti crunt de radiatiile de care incercasera zadarnic sa se apere fugind tocmai din centrul galaxiei si nascocind noi si noi filtre antiradiante.
Uriasa nava a drimfilor plutea tacuta in imensitatea spatiului. Plutea, sau am putea spune, statea suspendata undeva departe de roiurile de stele dintre care se desprinsese , plutea inchizand in interiorul ei pentru o vesnicie poate, cateva tone de deseuri radioactive ale fiintelor bipede de pe planeta a treia a stelei galbene"
Despre autor:
Marcel Luca
s-a născut la 1 iulie 1946, la Ianova, judeţul Timiş. După studiile
liceale a funcţionat ca tehnician la Oficiul de Studii Pedologice şi
Agrochimice Timişoara pînă în anul 1995, cînd devine editorialist la
revista cu profil agricol Anotimpuri, pînă în anul 2005.
A fost unul dintre membri de început ai
cenaclului „H.G.Wells” din Timişoara (1969), al cărui secretar literar a
fost între anii 1970-1978, fiind (împreună cu Cornel Secu) editorul
primului fanzin tipărit din România, Paradox (nov. 1972). Debutează în Colecţia Povestiri ştiinţifico-fantastice nr. 382/1970. A publicat proză, eseuri, recenzii şi bibliografii în Paradox, Helion, Biblioteca Nova, Omicron, Amfiteatru, Vatra, Almanahul Anticipaţia, Almanahul Helion, Forum studenţesc etc. A publicat proză SF în antologiile: Alpha – O antologie a literaturii de anticipaţie româneşti (Scrisul românesc, Craiova, 1983), Avertisment pentru liniştea planetei (Albatros, Bucureşti, 1985), Timpul este umbra noastră – o antologie a anticipaţiei româneşti (editor: Cornel Robu, Dacia, Cluj, 1991), La orizont această constelaţie (Albatros, Bucureşti, 1990), Anatomia unei secunde
(Facla, Timişoara, 1990). A fost distins cu numeroase premii la
Convenţiile naţionale ale cenaclurilor SF, iar în 1980 a primit Premio
Europa pentru scenariu BD (pentru colaborarea sa cu Sandu Florea), la
Stresa, Italia. A fost întemeietorul „Fundaţiei Europene, Fictive şi
Aeriene Marcel Luca şi ciracii lui”, care de aproape două decenii este
prezentă la toate manifestările festive ale sefiştilor timişoreni precum
Trăznălioanele şi Revelioanele SF.
Volume publicate: Vreau să fiu cosmonaut, versuri (Sport-turism, Bucureşti, 1973), Tică automobilist, versuri (Sport-turism, Bucureşti, 1975), Tactică şi strategie, povestiri SF (Marineasa, Timişoara, 1998 şi pe site-ul clubului H.G. Wells), Ghin a lu’ Lunghin şi dilemele Tranziţiei, poezii în grai bănăţean (Marineasa, Timişoara, 1998 şi pe site-ul Bibliotecii judetene Timiş), Fascinaţia calendarului – Jurnal eclectic, eseuri jurnalistice (Marineasa, 2000), Coctail cvasisatiric în stihuri şi proză (Marineasa, 2000), Panoptic al comunelor bănăţene din perspectivă pedologică, în colab. cu Dorin Ţărău, lucrare ştiinţifică (Marineasa”, 2002 şi, secvenţial, pe Internet).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu