Casa cu aburi - Jules Verne

 La Maison à vapeur este un roman scris de Jules Verne în 1880.  Romanul a fost inițial serializat în Magasin d'Éducation et de Récréation între 1 decembrie 1879 și 15 decembrie 1880, fiind publicat în volum pe 15 noiembrie 1880

  Casa cu aburi - Editura Adevarul Holding, Colectia Biblioteca Adevarul, 2010

Traducator: Valeriu Mihaila

 Cartea poate fi comandata de pe site-ul Editurii Adevarul sau de pe alte site-uri ale altor librarii online, eventual si in editii de la alte edituri.
Poate fi achizitionata si direct de la librariile Adevarul din orasele dumneavoastra. 

 

Calificativ: 9

Casa cu aburi este un roman scris de Jules Verne in anul 1880.
Actiunea se petrece in India la scurt timp dupa Rascoala Şipailor, a carei amintire sta la baza intrigii. Jules Verne ia partea poporului care isi cauta independenta, fie si pe cale armata. Poate unii ar spune ca antipatia lui Verne pentru englezi sta la baza acestei luari de pozitie, dar, dincolo de acest aspect este vorba de orice popor care vrea sa isi redobandeasca independenta rapita de alt stat mai puternic. 

Sipaii erau acei indieni care formau detasamentele indiene ale armatei britanice din India, care normal pastrand un spirit patriotic, au pornit o rascoala cand au avut prilejul, sub conducerea lui Nana Sahib.

In timpul rebeliunii acestia au incendiat mai multe garnizoane britanice ucigand in orasul Kanpur  mai multi civili, umpland cu cadavrele lor un put adanc. Printre acei morti s-a aflat si sotia colonelului Edward Munro, care de atunci a promis ca se va razbuna pe Nana Sahib. Reuseste partial acest lucru ucigand-o cu mana lui pe iubita printului indian, frumoasa Rhani din Jansi. De atunci cei doi isi pastreaza unul altuia o ura imensa. 

Colonelul Edward Munro este militar in retragere, neputand sa se desparta de India, locul marii sale tragedii, fantoma iubitei sale sotii urmarindu-l inca. Colonelul nu poate parasi India si fiindca Printul Nana Sahib nu a fost declarat oficial mort niciodata, din timp in timp aparand zvonuri ca ar fi aparut in diverse locuri, zvonuri care nu se confirmau apoi, desi erau puse mari premii in bani pe capul lui. Dupa Rascoala Sipailor fugise in Nepal unde urma ii fusese pierduta. Colonelul inca mai spera sa puna mana pe el pentru a se razbuna. 

Prietenii colonelului Munro vazandu-l in continuare atat de daramat de evenimentul petrecut cu atata timp in urma se decid sa il invite pe acesta intr-o calatorie prin India pana in apropiere de Himalaya, care strabatea locurile de trista amintire din timpul Rascoalei Sipailor ajungand pana in apropierea granitei cu Bhutanul. 

Prietenii acestuia se bucura cand colonelul accepta fara a se gandi ca de fapt acesta voia sa verifice daca nu cumva printul Nana Sahib se mai afla cumva in viata pentru a se putea razbuna pe el. 

Modalitatea de a calatori este una inedita insa si anume cu o casa cu aburi mobila remorcata de un elefant imens, o masinarie cu aburi construita de inginerul Banks, care construise si o mare parte a caii ferate din India, aflat in acel moment intr-un binemeritat concediu. El construise elefantul minune pentru maharajahul Bhutanului, dar care murise si mostenitorii acestuia nu mai luasera elefantul. 

Membrii expeditiei sunt : colonelul Edward Munro si ordonanta sa Gumi, inginerul Banks, capitanul Hood si ordonanta sa, englezul Fox, ambii mari amatori de a vana tigri, sergentul McNeil, vechi coleg de arme al colonelului Munro, bucatarul negru de origine franceza Parazard, francezul Maucler, prieten al inginerului Banks, Kalouth, conducatorul elefantului si mecanicul englez Storr.

Nu este greu sa intelegem fascinatia exercitata de elefantul metalic asupra indienilor care il divinizeaza si i se inchina, in unele cazuri avand dificultati de a trece mai departe. Unii indieni mai infocati se asezau in fata elefantului pentru a fi striviti de acesta si pentru a renaste in paradis, dar utilizand aburii care ii prajeau calatorii nostri reusesc sa treaca mai departe. 

Prima parte a calatoriei se desfasoara fara incidente, trecand si prin orasele de trista amintire in Rascoala Sipailor, precum Allahabad si Kanpur. Prietenii colonelului ar fi vrut sa evite acest oras de trista amintire dar colonelul doreste in mod expres sa revada acele locuri dupa mai multi ani. El viziteaza celebrul put unde fusesera aruncate sute de cadavre ale civililor britanici, ucisi in conflict, pana ce acesta practic se umpluse. Acum aici era construit un monument funerar in amintirea victimelor nevinovate. 

In a doua parte a calatoriei expeditia urmeaza sa se indrepte spre poalele muntilor Himalaya. Colonelul Munro aude la Varanasi zvonuri ca ar fi fost vazut Nana Sahib, fapt adevarat. Nana Sahib era iarasi activ incercand sa porneasca o noua revolta. Insa un alt zvon despre moartea acestuia la granita cu Nepalul il dezamageste pe colonelul Munro care isi vede astfel naruita speranta asta de a se razbuna. 

Insa slujitorul lui Nana Sahib, un anume Kalagani vede expeditia la Varanasi si il instiinteaza pe Nana Sahib. Acesta il insarcineaza pe Kalagani sa gaseasca o modalitate de a fi cooptat in cadrul expeditiei si sa dirijeze expeditia intr-o zona montana periculoasa unde sa fie prinsi si omorati. 

Kalagani reuseste cu succes sa se infiltreze dupa ce intai intra in slujba unui olandez pe nume Mathias Van Guitt, fost profesor de istorie naturala la Universitatea din Rotterdam, acum furnizor de animale exotice pentru diverse gradini zoologice din Europa. 

Campand pentru 2 luni la poalele muntilor Himalaya eroii nostri beneficiaza de umbra padurilor din zona si mai ales de vanatul din acestea. Vanatoarea de tigri este principala ocupatie a eroilor nostri spre supararea olandezului nostru care vrea sa ii prinda vii.

Kalagani se apropie de grup salvand viata colonelului Munro de 2 ori cu riscul propriei vieti. Astfel el capata incredere in ochii expeditiei. El lasa poarta deschisa in tabara olandezului si mai multe zeci de animale de prada ataca tabara si animalele de transport, bivolii indieni fug care incotro in padure. Ramas fara transport elefantul cu aburi remorcheaza menajeria olandezului pana la prima statie de tren, unde acesta nemaivand nevoie de Kalagani il concediaza si acesta este angajat de catre membrii expeditiei. 

In continuare Kalagani propune ruta cea mai periculoasa spre Calcutta reusind sa conduca expeditia in mainile Printului Nana Sahib. Acesta il captureaza pe colonelul Munro si il condamna la moarte prin metoda cruda folosita de britanici contra prizonirilor sipai si anume punerea acestuia in fara unui tun incarcat. Pentru aceasta alege unul din cele mai mari tunuri din zona. 

In acea zona umbla o femeie nebuna care nu era considerata nici un pericol de nimeni. Ea era in realitate Lady Laurence Munro, care nu fusese ranita mortal la Kanpur cu ani in urma si fusese aruncata printre ultimele in put. Dupa plecarea sipailor ea fugise dar cu mintile ratacite si de atunci ratacea prin satele indiene, unde oamenii milosi ii dadeau de mancare. 

In noaptea in care colonelul Munro este legat la gura tunului gigantic destinul face ca aceasta sa bantuie chiar prin acel locuri. Prietenii colonelului care nu fusesera rapiti reusesc sa il elibereze pe acesta si in plus acesta o recunoaste pe sotia sa cu mintile pierdute. In lupta care are loc dupa o urmarire palpitanta a elefantului cu aburi acesta explodeaza exact cand este atacat de Nana Sahib si oamenii sai, care isi pierd astfel viata.

Sotia colonelului Munro isi revine cu greu dupa greaua suferinta spre fericirea acestuia, iar Nana Sahib ramane o legenda pentru indieni, zvonuri despre el, aparand in continuare cand si cand, intretinand sperantele revolutionare. 

Un moment interesant al romanului este acela in care mai multe turme de elefanti, sute si sute, urmaresc elefantul cu aburi si in cele din urma chiar il ataca pentru a-l distruge. Scapa de abia cand traverseaza un rau dar raman fara combustibil in mijlocul sau.



  http://fansfro.blogspot.ro/2013/07/biografie-jules-verne.html