Calatoriile pasarii Vyt - Radu Pintea, Almanah Anticipatia 1984
Premiul pentru originalitate la Consfatuirea SF de la Targoviste din anul 1978.
 |
| Radu Florin Pintea http://www.scribd.com/radu_florin_pintea |
Calificativ: 10 plus
O povestire fantastica as spune aparte, de aceea i-am acordat calificativul maxim. Nu este nimic normal in aceasta povestire si de aceea calificativul se justifica. Este o povestire de un total insolit. Nu stiu daca ati fi fost in stare sa scrieti ceva mai bun daca vi se spunea sa compuneti o povestire despre o pasare. Dar puteti incerca.
"Totul a inceput in anul in care eruptia de o violenta nemaiintalnita a vulcanului Krakatoa a zguduit Sumatera, Kalimantanul si Borneo, extremitatile sudice ale arhipelagului japonez si ale Polineziei. Eruptiile anterioare ale vulcanului ii facusera deja faima de cel mai agresiv vulcan terestru, iar ultima dintre ele ii confirma inca o data terificul superlativ.
Instinctul salbaticiunilor a presimitit cataclismul si cu multe zile inainte animalele prada agitatiei s-au refugiat din padurile tropicale prin hrube si chiar prin grotele recifelor de corali ale arhipelagului.
Singura vietate ce parea ca sfideaza presimtirile era o pasare pe care indigenii o numeau wytoomba sau pasarea singuratica. Este de marimea unui vultur cu care se aseamana destul de bine. Aripile ii sunt puternice, cu un penaj negru inchis, metalic, cu reflexe albastre. Restul corpului este acoperit cu pene de un alb orbitor. Ciocul puternic curbat si picioarele scurte prevazute cu gheare puternice au transparenta si consistenta sticlei, iar ochii ii sunt mari, rosii, ca niste carbuni aprinsi. Cand pasarea Vyt doarme pleoapele diafane ce ii acopera ochii sunt de un purpuriu magnetic ireal si oricine s-ar intampla sa o priveasca in clipele acelea incearca un sentiment de fascinanta atractie.
Isi face cuibul pe varfurile cele mai abrupte ale muntilor pentru a-si feri oul si clipele ei de somn de pitonii si panterele negre ce haladuiesc din cand in cand si prin zonele cele mai pietroase ale insulei.
Nimeni nu stie exact cat traieste pasarea Vyt dar vracii din arhipelag spun ca ea ar vietui de 4 ori viata unui om. Indigenii mai cred ca pasarea Vyt zboara vreme de o luna incheiata dupa care o luna doarme, apoi o luna zboara si tot asa.
Ei o vad uneori plutind departe , cu clontul si ghearele sclipind in soare, undeva deasupra crestelor semete si atunci soptesc cu adoratie VYTOOOMBA ! VYTOOOMBA!
Chiar dacase intampla ca in luna de zbor sa fie furtuna, uragan sau tornada , pasarea vyt tot zboara, indigenii stiu asta si, ascunsi in colibele lor de piatra din orasele Sumaterei, murmura : VYTOOOMBA ! VYTOOOMBA!...
Indragostitii cred ca e un semn bun sa o priveasca pe o astfel de vreme si atunci sub torentele de apa si vant ale furtunii, unul in bratele celuilalt cauta sa strabata cu privirea stihia in care stiu ca pluteste netematoare si statornica VYTOMBA, pasarea singuratica. Si cand unul din indragostiti o vede se bucura nespus de mult si o arata si celuilalt, se saruta si soptesc amandoi, gura in gura, sub cerul dezlantuit al tropicelor VYTOOOMBA ! VYTOOOMBA!..., ca pe o mirabila incantatie.
Se pare ca de cele mai multe ori destinul iubirii urmeaza frumoasa ciclada a VYTOMBEI
VYTOMBA zboara....
iar pasarea pluteste vreme de o luna incheiata stralucind in lumina taioasa a fulgerelor cu ochii ei mari si rosii, aprinsi, cu aripile intinse vibrand ca niste lame de otel iar apoi o luna incheiata doarme in cuibul ei de pe stanci, departe de amenintarea pitonilor si panterelor din insula.
Pasarea Vyt face un singur ou de care are grija doar soarele arzator al tropicelor. De indata ce iese din ou puiul vytomba zboara o luna incheiata si apoi doarme o luna incheiata, intrand astfel in ciclul speciei sale, Nimeni nu stie ce se intampla cu genitorele sau, daca isi cladeste sau nu un alt cuib sau daca ramane in acelasi cuib cu puiul, insa indigenii nu au vazut niciodata doua pasari wytoomba una langa cealalta. Ei vad doar una mereu, plutind departe intre ocean si cer.
Eruptia lui Krakatoa s-a nimerit intr-o zi in care pasarea wytoomba era in zbor. Dupa cataclism locuitorii insulei Krakatau s-au intors si n-au mai vazut-o zburabd deasupra vulcanului innegurat de fumarole maro-violet respingatoare mirosind a pucioasa si cordita. Cuibul se aflase intr-un adapost de tuf vulcanic, in apropiere de craterul principal obturat de lava solidificata. In cursul eruptiei presiunea magmei a smuls buza craterului vechi proiectand fragmentele la inaltime de cativa kilometri. Oul pasarii Wytoomba impreuna cu fragmentul de roca vulcanica a fost proiectat pe o orbita circulara in jurul Pamantului., dincolo de barierele atmosferei.
Odata ajuns in spatiul cosmic, oul Wyt a fost supus radiatiilor de tot felul si mai ales celor solare. La a 30 a revolutie in jurul Pamantului a cuibului proiectat in zbor orbital, noul pui Wyt a spart carcasa calcaroasa ce-l inconjura si a iesit in cosmos. dar era acum altfel decat specia lui. Mutatiile pe care radiatiile cosmice le-au produs in embrion i-au inversat culorile si i-au creat o excrescenta functionala fara de care in vidul cosmic puiul nu ar fi trait. Noul pui avea corpul acoperit de pene negre, aripile ii erau albe, ochii- doua globuri limpezi ca lacrima. Numai ciocul si ghearele devenisera rosii ca sangele. In coada ii crescuse un fel de brat ce se termina cu un fel de palnie care se misca in permanenta dupa soare sau dupa cele mai stralucitoare stele. Prin aceasta duza, ouiul Wytomba se hranea cu radiatie stelara. Iesirea din ou a puiului a coincis cu inceputul perioadei sale de somn, care de data acesta, in noua sa viata, nu a mai durat o luna ci un an.
In periplul sau orbital impreuna cu stanca pe care se aflau rudimentele cuibului sau, noul pui Wyt a vegetat ca mort, palnia din coada i se misca lent, dupa soare, hranind organismul ce se dezvolta rapid. Duza s-a tot orientat astfel timp de 365 de zile spre stelele tuturor constelatiilor si a fixat in instinctul pasarii Wyt formele si frumusetile siderale ale universului.
Aceasta instruire prin nutritie cu radiatie a maturizat in somn dorinta puiului Wyt de a zbura in urmatorul an tot atat de intens si frumos precum universul ce i se relevase in periplul sau prin spatiul cosmic.
Noua pasare Wytoomba s-a desteptat in a 365 a zi, si-a tras pleoapele diafane de pe globurile imense si pure, ca de cristal ale ochilor si atunci s-a produs strania fuziune dintre instinct si realitate , atunci intreg Universul s-a busculat primar in cei doi ochi avizi de nemarginire. Noul Vyt a inceput sa isi miste aripile si imediat vidul i-a demonstratt ca sunt inutile si atunci le-a strans pe langa corp. Totusi o minuscula miscare de inaintare avu loc ca urmare a efectului de reactie si existand un precedent al experientei, acesta a intrat imediat in instinct. Din acel moment pasrea Wyttomba a incetat sa mai consume din energia siderala cu care se hranise in timpul anului sau de somn. Palnia devenise un motor fotonic prin care tasneau din cand in cand jeturi de lumina. Astfel puiul Wytoomba a inceput sa se deplaseze.
La inceput a facut doar mici excursii in jurul cuibului, apoi zboruri mai lungi. De la o vreme stanca pe care se afla cuibul a cazut din ce in ce mai mult in adancime pana cand a intrat intr-o orbita descendenta dupa care a patruns in atmosfera terestra si a ars ca un mic meteor. Intr-una din intoarceri micul Vytoomba nu si-a mai gasit cuibul satelit. A mai ratacit un pic pana ce in ochii lui ce vazusera Universul atat de aproape sclipi o frantura de clipa dara luminoasa a meteorului. Din palnia posterioara tasni un jet de lumina si pasarea Wytoomba se inscrise in zbor, cu aripile stranse, spre Pamant, uriasa sfera albastra, colorata ici si colo de mici inflorescente roz ca niste meduze diafane.
Wytoomba luase drumul cuibului sau ancestral. In curand avea sa-si desfaca aripile si sa pluteasca iarasi deasupra singuraticelor inaltimi ale uscatului.
Sfera albastra se apropia din ce in ce mai mult de ochiul sau, dar pe masura ce cobora, pasarea Wyt se metamorfoza in ceea ce fusese odionioara genitorele sau : aripile ii redevenira negre, ciocul si ghearele din sticla, ochii ca lacrima se inrosira ca doi taciuni aprinsi. Pana si mica palnie atat de vitala in Cosmos se aprinse si cazu, si in clipa in care puiul Wytoomba deveni ceea ce fusesera pe rand toate pasarile Wyt, el isi desfacu larg si sigur aripile planand terestru asupra unui imens ocean de liniste.
Incepuse luna de zbor si Wyt a zburat pretutindeni, a zburat peste oceane si oceane de liniste, Krakatoa parca nu fusese niciodata, era o liniste plina de radiatii care de randul acesta nu il mai hraneau pe micul Wytoomba, ci il ucideau lent.
A cautat vreme de o luna neincheiata tropicele fierbinti si fericite, valurile Arafurei ideal de albastre ce mai curgeau prin amintirile vagi ale propriei ereditati , apoi a cautat singuratatea calma a unui pisc de munte.
Totul era sferic, egal.
Asa a plutit Wytoomba o luna incheiata si, in cele din urma, asezandu-se pe chilia unei epave, a inceput somnul ei terestru.
Chiar dacase intampla ca in luna de zbor sa fie furtuna, uragan sau tornada , pasarea vyt tot zboara, indigenii stiu asta si, ascunsi in colibele lor de piatra din orasele Sumaterei, murmura : VYTOOOMBA ! VYTOOOMBA!...
Indragostitii cred ca e un semn bun sa o priveasca pe o astfel de vreme si atunci sub torentele de apa si vant ale furtunii, unul in bratele celuilalt cauta sa strabata cu privirea stihia in care stiu ca pluteste netematoare si statornica VYTOMBA, pasarea singuratica. Si cand unul din indragostiti o vede se bucura nespus de mult si o arata si celuilalt, se saruta si soptesc amandoi, gura in gura, sub cerul dezlantuit al tropicelor VYTOOOMBA ! VYTOOOMBA!..., ca pe o mirabila incantatie.
Se pare ca de cele mai multe ori destinul iubirii urmeaza frumoasa ciclada a VYTOMBEI
VYTOMBA zboara....
iar pasarea pluteste vreme de o luna incheiata stralucind in lumina taioasa a fulgerelor cu ochii ei mari si rosii, aprinsi, cu aripile intinse vibrand ca niste lame de otel iar apoi o luna incheiata doarme in cuibul ei de pe stanci, departe de amenintarea pitonilor si panterelor din insula.
Pasarea Vyt face un singur ou de care are grija doar soarele arzator al tropicelor. De indata ce iese din ou puiul vytomba zboara o luna incheiata si apoi doarme o luna incheiata, intrand astfel in ciclul speciei sale, Nimeni nu stie ce se intampla cu genitorele sau, daca isi cladeste sau nu un alt cuib sau daca ramane in acelasi cuib cu puiul, insa indigenii nu au vazut niciodata doua pasari wytoomba una langa cealalta. Ei vad doar una mereu, plutind departe intre ocean si cer.
Eruptia lui Krakatoa s-a nimerit intr-o zi in care pasarea wytoomba era in zbor. Dupa cataclism locuitorii insulei Krakatau s-au intors si n-au mai vazut-o zburabd deasupra vulcanului innegurat de fumarole maro-violet respingatoare mirosind a pucioasa si cordita. Cuibul se aflase intr-un adapost de tuf vulcanic, in apropiere de craterul principal obturat de lava solidificata. In cursul eruptiei presiunea magmei a smuls buza craterului vechi proiectand fragmentele la inaltime de cativa kilometri. Oul pasarii Wytoomba impreuna cu fragmentul de roca vulcanica a fost proiectat pe o orbita circulara in jurul Pamantului., dincolo de barierele atmosferei.
Odata ajuns in spatiul cosmic, oul Wyt a fost supus radiatiilor de tot felul si mai ales celor solare. La a 30 a revolutie in jurul Pamantului a cuibului proiectat in zbor orbital, noul pui Wyt a spart carcasa calcaroasa ce-l inconjura si a iesit in cosmos. dar era acum altfel decat specia lui. Mutatiile pe care radiatiile cosmice le-au produs in embrion i-au inversat culorile si i-au creat o excrescenta functionala fara de care in vidul cosmic puiul nu ar fi trait. Noul pui avea corpul acoperit de pene negre, aripile ii erau albe, ochii- doua globuri limpezi ca lacrima. Numai ciocul si ghearele devenisera rosii ca sangele. In coada ii crescuse un fel de brat ce se termina cu un fel de palnie care se misca in permanenta dupa soare sau dupa cele mai stralucitoare stele. Prin aceasta duza, ouiul Wytomba se hranea cu radiatie stelara. Iesirea din ou a puiului a coincis cu inceputul perioadei sale de somn, care de data acesta, in noua sa viata, nu a mai durat o luna ci un an.
In periplul sau orbital impreuna cu stanca pe care se aflau rudimentele cuibului sau, noul pui Wyt a vegetat ca mort, palnia din coada i se misca lent, dupa soare, hranind organismul ce se dezvolta rapid. Duza s-a tot orientat astfel timp de 365 de zile spre stelele tuturor constelatiilor si a fixat in instinctul pasarii Wyt formele si frumusetile siderale ale universului.
Aceasta instruire prin nutritie cu radiatie a maturizat in somn dorinta puiului Wyt de a zbura in urmatorul an tot atat de intens si frumos precum universul ce i se relevase in periplul sau prin spatiul cosmic.
Noua pasare Wytoomba s-a desteptat in a 365 a zi, si-a tras pleoapele diafane de pe globurile imense si pure, ca de cristal ale ochilor si atunci s-a produs strania fuziune dintre instinct si realitate , atunci intreg Universul s-a busculat primar in cei doi ochi avizi de nemarginire. Noul Vyt a inceput sa isi miste aripile si imediat vidul i-a demonstratt ca sunt inutile si atunci le-a strans pe langa corp. Totusi o minuscula miscare de inaintare avu loc ca urmare a efectului de reactie si existand un precedent al experientei, acesta a intrat imediat in instinct. Din acel moment pasrea Wyttomba a incetat sa mai consume din energia siderala cu care se hranise in timpul anului sau de somn. Palnia devenise un motor fotonic prin care tasneau din cand in cand jeturi de lumina. Astfel puiul Wytoomba a inceput sa se deplaseze.
La inceput a facut doar mici excursii in jurul cuibului, apoi zboruri mai lungi. De la o vreme stanca pe care se afla cuibul a cazut din ce in ce mai mult in adancime pana cand a intrat intr-o orbita descendenta dupa care a patruns in atmosfera terestra si a ars ca un mic meteor. Intr-una din intoarceri micul Vytoomba nu si-a mai gasit cuibul satelit. A mai ratacit un pic pana ce in ochii lui ce vazusera Universul atat de aproape sclipi o frantura de clipa dara luminoasa a meteorului. Din palnia posterioara tasni un jet de lumina si pasarea Wytoomba se inscrise in zbor, cu aripile stranse, spre Pamant, uriasa sfera albastra, colorata ici si colo de mici inflorescente roz ca niste meduze diafane.
Wytoomba luase drumul cuibului sau ancestral. In curand avea sa-si desfaca aripile si sa pluteasca iarasi deasupra singuraticelor inaltimi ale uscatului.
Sfera albastra se apropia din ce in ce mai mult de ochiul sau, dar pe masura ce cobora, pasarea Wyt se metamorfoza in ceea ce fusese odionioara genitorele sau : aripile ii redevenira negre, ciocul si ghearele din sticla, ochii ca lacrima se inrosira ca doi taciuni aprinsi. Pana si mica palnie atat de vitala in Cosmos se aprinse si cazu, si in clipa in care puiul Wytoomba deveni ceea ce fusesera pe rand toate pasarile Wyt, el isi desfacu larg si sigur aripile planand terestru asupra unui imens ocean de liniste.
Incepuse luna de zbor si Wyt a zburat pretutindeni, a zburat peste oceane si oceane de liniste, Krakatoa parca nu fusese niciodata, era o liniste plina de radiatii care de randul acesta nu il mai hraneau pe micul Wytoomba, ci il ucideau lent.
A cautat vreme de o luna neincheiata tropicele fierbinti si fericite, valurile Arafurei ideal de albastre ce mai curgeau prin amintirile vagi ale propriei ereditati , apoi a cautat singuratatea calma a unui pisc de munte.
Totul era sferic, egal.
Asa a plutit Wytoomba o luna incheiata si, in cele din urma, asezandu-se pe chilia unei epave, a inceput somnul ei terestru.
Despre scriitor:
Cum pe Sfantul Net ,pe care am purces si haladuit in cautarea unor date despre autorul nostru de sf Radu Florin Pintea , nu am gasit date pentru a-l prezenta voi folosi cateva fragmente din medalionul intocmit in Almanahul Anticipatia 1984 de catre mult regretatul, tot al nostru, Adrian Rogoz. Cu mentiunea ca acele randuri sunt vechi si e si o poza a tanarului scriitor si atat am reusit - sa gasesc o poza mai actuala pe profilul de scribd al autorului pe care va recomand sa il vizitati si sa cititi din ce a postat domnia sa acolo.
http://www.scribd.com/radu_florin_pintea
Daca citeste cumva aceste randuri si doreste sa ne trimita o prezentare a activitatii domniei sale si mai ales in domeniul literaturii SF cu mare drag il rog sa ia legatura cu fanii sf care se ocupa de acest blog printr-un comentariu si apoi dam o adresa de mail ca sa primim prezentarea domniei sale. Sau o poate posta direct ca si comentariu si o mutam noi la finalul textului.
Adrian Rogoz il prezinta ca pe un tanar mai putin preocupat de nebuniile tineretii clasice si mai mult ca pe cineva caruia ii place sa se avante pe caile neumblate ale fanteziei. O frumoasa prezentare.
S-a nascut pe 5 octombrie 1956 in Bucuresti unde a absolvit facultatea de Energetica.
Pana in 1984 scrisese deja 6 romane si peste 25 de povestiri.
Romanul "Aerostatul inocentilor " i-a fost premiat si publicat in 1981 de catre editura Albatros, iar povestirea "Calatoriile pasarii Vytt", prezentat aici de fata, a primit Premiul pentru originalitate la Consfatuirea SF de la Targoviste din anul 1978.
La final ii dam iarasi cuvantul lui Adrian Rogoz pentru o incheiere afectiva dar si obiectiva:
"Nu voi incerca sa-i definesc povestirile, adaugand etichete SF, adejective precum simbolic, parabolic etc. Sunt convins de talentul sau, desi uneori mi se pare ca o ia razna, dar cred ca acesta e rostul tinerilor - sa-i uimeasca pe mai varstnicii lor colegi. Daca noul mi s-ar parea banal, n-ar mai fi nou.
In acelasi timp,ceea ce scrie el, mai mult sau mai putin SF, imi face impresia unui nod de uragan, care, cu o stranie simpatie, imi arunca o privire de ET. Dar uraganu-i uragan, chiar daca-l stii de cand era mic, si intotdeauna raman nedumerit ca nu mi se intampla nimic atunci cand il ating cu mana pe crestet."
Adrian Rogoz
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu