The man in the High Castle (october 1962, Philip K. Dick, publ. G.P. Putnam s Sons)
Nominalizari:
Castiga in 1963 premiul Hugo pentru cel mai bun roman
In 1975 ocupa locul 22 la categoria Cele mai bune romane din toate timpurile in cadrul Premiului Locus Poll.
In 1984 este printre nominalizarile preliminare la Premiul Prometheus pentru cel mai bun roman SF libertarian clasic.
In 1987 ocupa locul 14 la categoria Cele mai bune romane Sf din toate timpurile in cadrul Premiului Locus Poll.
In 1998 ocupa locul 18 la cetegoria cele mai bune romane SF de dinainte de 1990.
In romaneste: Omul din Castelul Inalt - Editura Nemira 1995
Traducere: Mircea Stefancu
O puteti achizitiona online de la Editura Nemira aici
http://www.nemira.ro/serie-autor-philip-k-dick/omul-din-castelul-inalt-%28hardcover%29--2162
sau din librarii eventual ale editurii chiar.
 |
| Philip K. Dick 1928 - 1985 |
Calificativ: 9
Nu sunt un asa mare fan Philip K. Dick, cum am observat la alte persoane, dar romanul dezvolta extrem de veridic o tema care ne-ar fi dat tuturor fiori reci si chiar mai mult de atat. In plus sunt facute niste observatii de mare finete asupra naturii umane care dau autenticitate romanului. Si cand te gandesti ca diferenta intre lumea de acum si posibila lume descrisa in roman a tinut de atat de putin.
Omul din castelul înalt (1962) (titlu original The Man in the High Castle) este un roman science fiction de istorie alternativă scris de Philip K. Dick. A câștigat premiul Hugo în 1963 și a fost tradus în numeroase limbi.
Povestea din Omul din castelul înalt se petrece în 1962, la patruzeci de ani de la Al Doilea Război Mondial (1939-1948), relatând viața de zi cu zi sub imperiul totalitar fascist. Puterile Axei - Japonia imperială și Germania nazistă - câștigătoare ale războiului, complotează una împotriva celeilalte pe teritoriul Americii de Nord, mai ales în fostele State Unite, care li s-au predat după ce acestea au cucerit Eurasia și au exterminat populația Africii.
Premisele istorice ale romanului
Asasinarea președintelui Statelor Unite, Franklin D. Roosevelt, reușită de Giuseppe Zangara în 1933, a condus la guvernarea slabă a vice-președintelui John Nance Garner și a republicanului John W. Bricker în 1940. Ambii politicieni au eșuat în rezolvarea Marii crize economice și au menținut politica izolaționistă a țării în Al Doilea Război Mondial. În plus, Statele Unite au dovedit a avea o capacitate militară insuficientă pentru a ajuta Marea Britanie sau Uniunea Sovietică împotriva Germaniei naziste, sau pentru a se apăra în Pacific în fața Japoniei.
În 1941, naziștii au cucerit URSS-ul și au exterminat majoritatea popoarelor slave. Puținii supraviețuitori au fost închiși în rezervații. În Pacific, japonezii au distrus flota americană într-un atac decisiv și definitiv desfășurat la Pearl Harbor. În prima perioadă a anilor '40, armata japoneză a cucerit Hawaii, Australia, Noua Zeelandă și Oceania. În continuare, puterile Axei, atacând din direcții opuse, au cucerit coasta Statelor Unite și, până în 1948, forțele Aliate li s-au predat.
Japonia formează Statele Pacifice ale Americii, o marionetă care cuprinde Alaska, California, Hawaii, Oregon, părți din Nevada și Washington, ca parte a Alianței Co-Prosperității Pacifice. Restul munților, marilor câmpii și a statelor din sud-vest devin parte a Statelor Munților Stâncoși, o zonă tampon între SPA și restul SUA, care acum este o marionetă în mâinile naziștilor. După înfrângerea Aliaților în Al Doilea Război Mondial și cucerirea lumea, Al treilea Reich și Japonia Imperială, actualele superputeri, poartă un continuu Război Rece.
După ce Adolf Hitler se îmbolnăvește de sifilis, cancelarul Partidului Nazist Martin Bormann își arogă puterea de Führer al Germaniei. Bormann începe crearea unui imperiu colonial pentru a crește Lebensraum-ul Germaniei prin secarea Mării Mediterane și transformarea ei în ferme, precum și prin trimiterea de nave pentru a coloniza planeta Marte și alte părți ale sistemului solar în numele Reich-ului.
Romanul începe odată cu moartea Führer-ului Bormann, eveniment care dă naștere unei lupte pentru putere între Joseph Goebbels, Reinhard Heydrich, Hermann Göring și alți naziști din vârful ierarhiei.
Personaje
Omul din castelul înalt conține o listă întreagă de personaje. Unele dintre ele se cunosc, în timp ce legăturile dintre celelalte sunt indirecte, fiind date de faptul că trăiesc sub același regim totalitar. Trei dintre personaje își ghidează viața după I Ching:
Nobusuke Tagomi este un misionar comercial în San Francisco-ul japonez. La început, cititorul este lăsat să pătrundă în lumea lui doar puțin, deoarece acest personaj nu intenționează să ocupe un spațiu important în narațiune. Desfășurarea ulterioară a evenimentelor îl va aduce în mijlocul acțiunii.
Frank Frink lucrează pentru Corporația Wyndham–Matson, specializată în reproducerea de artefacte americane de dinainte de război. Este concediat din cauza temperamentului său și, prin urmare, își deschide propria afacere. El își ascunde originea evreiască, pentru a nu ajunge într-u lagăr de exterminare nazist. Este veteran al Războiului Pacificului.
Juliana Frink, instructor de judo și fosta soție a lui Frank. După o descriere sumară făcută la începutul cărții, personajul ei evoluează odată cu desfășurarea narațiunii, devenind unul central. Pe întreg parcursul cărții este folosită de un asasin plătit.
Robert Childan deține American Artistic Handcrafts, o afacere de antichități aprovizionată de Wyndham–Matson Inc. El crede că obiectele sunt veritabile; Dl. Tagomi este unul dintre cei mai buni clienți ai săi, care cumpără "cadouri" pentru el și pentru oamenii de afaceri aflați în vizită. Datorită clientelei sale în majoritate japoneză, Childan le-a copiat manierele, modul anglicizat de a vorbi și felul de a gândi, dar, în ciuda respectului de suprafață pentru ei, îi disprețuiește, păstrându-și credința în superioritatea rasei albe în fața celei asiatice și africane. Așa cum dictează mentalitatea asiatică, este foarte conștient de imaginea sa, analizând mereu modul în care privesc alții acțiunile sale.
Wyndham-Matson (șeful lui Frank Frink) meditează la diferența dintre antichitățile veritabile și cele reproduse. Cu ajutorul amantei sale, el introduce în acțiune romanul Lăcusta abia se târăște, acesta fiind folosit pentru a arăta diferențele de opinie dintre cei care cred că e doar o operă bună de ficțiune și aceia care cred că reprezintă ceva mai mult (o temă care atinge punctul culminant la sfârșitul romanului).
Dl. Baynes, un industriaș suedez bogat, este, de fapt, Rudolf Wegener, căpitan în serviciul de contraspionaj marin al Reich-ului. El e pe cale să îl întâlnească pe Dl. Tagomi, prin care speră să ajungă la un important reprezentant japonez. Este luat prin surprindere de de darul lui Tagomi, un "ceas Mickey Mouse original" (cumpărat de la magazinul American Artistic Handicrafts Inc.)
Fire Narative
Firele narative ale acțiunii alternează între cele ale personajelor, creionând o imagine de ansamblu a vieții de zi cu zi din America totalitară:
Dl. Baynes călătorește la San Francisco ca negustor suedez. Acolo, el discută cu Dl. Tagomi, dar, pentru a-și îndeplini adevărata misiune, el trebuie să prelungească întâlnirea până la sosirea din Japonia a lui Yatabe (generalul Tedeki, pe vremuri în staful de conducere imperial). Misiunea lui este aceea de a-i avertiza pe japonezi despre Operațiunea Löwenzahn, un atac asupra arhipelagului japonez pus la cale de facțiunea condusă de Joseph Goebbels. Această facțune din cadrul Partidului Nazist se opune celei a lui Heydrich.
Frank Frink și prietenul său, Ed McCarthy, pornesc o afacere cu bijuterii; aceste opere de artă frumoase și originale au un efect ciudat asupra americanilor și japonezilor care le văd. Este arestat după tentativa de sabotaj asupra lui Wyndham-Matson — spunându-i lui Childan că obectele vândute de el sunt falsuri.
Dl. Tagomi, incapabil să admită zvonurile neplăcute pe care le aude, își găsește consolarea în lupta împotriva agenților naziști care vor să îl ucidă pe Baynes. El folsește pentru asta un revolver Colt "autentic" cumpărat de la Childan. În continuare, se răzbună pe autoritățile locale naziste ajutând la eliberarea evreului Jew Frank Frink, căruia i se pregătește deportarea în America nazistă. Tagomi nu îl întâlnește vreodată pe Frink și nici nu știe că el a creat acele opere de artă minunate care l-au impresionat. Fiind un budist devotat, implicațiile existențale ale luării unei vieți umane îl afectează așa de mult, încât îi provoacă un infarct.
Juliana, trăiește în Colorado și se implică într-o relație sexuală cu Joe, un șofer de camion care pretinde că ar fi un veteran de război italian. El vrea să îl întâlnească cu Hawthorne Abendsen (omul din castelul înalt, numit așa pentru că trăiește într-o locuință păzită), cel care a scris romanul Lăcusta abia se târăște. Juliana călătorește altăuri de el, descoperind că este, de fapt, un asasin elvețian trimis să îl ucidă pe scriitor. Profund mâhnită, Juliana încearcă să fugă și, când el o împiedică, îi taie gâtul cu lama pe care o ținea pentru a se sinucide. Își termină singură călătoria, întâlnindu-l pe Abendsen, pe care îl îndeamnă să dezvăluie adevărul despre Lăcusta abia se târăște.
Robert Childan încearcă cu disperare să își păstreze onoarea, în ciuda supușeniei forțate în fața conducătorilor japonezi. Deși are trăiri contradictorii legate de războiul pierdut și ocupanții străini ai țării, pe care îi detestă și îi respectă, descoperă în el mândria culturală. Tot el e cel care investighează falsificarea pe scară largă pentrecută pe piața antichităților, pentru a crește interesul japonezilor față de produsele americane veritabile.
Romanul din roman : Lacusta abia se taraste de Hawthorne Abendsen, omul care traieste in castelul inalt
Câteva personaje din Omul din castelul înalt citesc un roman popular, Lăcusta abia se târăște de Hawthorne Abendsen, al cărui titlu derivă din versetul biblic: "Lăcusta va fi o povară" . Este o poveste în cadrul poveștii, în care Abendsen creează un univers alternativ în care Axa a pierdut Al Doilea Război Mondial (1939–1948), motiv pentru care nemții au interzis-o în Statele Unite ocupate, în ciuda faptului că este o carte foarte răspândită în Pacific, iar publicarea ei legală în țările neutre.
Lăcusta abia se târăște postulează că președintele Franklin D. Roosevelt a supraviețuit tentativei de asasinat și a refuzat realegerea din 1940, respectând limita de două mandate impusă de George Washington. Următorul președinte, Rexford Tugwell, a retras flota americană de la Pearl Harbor, Hawaii, salvând-o de atacul japonez și asigurându-se că Statele Unite intră în Al Doilea Război Mondial ca o putere navală bine echipată. Marea Britanie și-a păstrat mare parte din forța industrială militară, contribuind mai mult la efortul de război al Aliaților, ceea ce a condus la înfrângerea mareșalului Erwin Rommel în Africa de Nord. Un britanic merge în Caucaz pentru a-i duce pe sovietici către victorie în Bătălia de la Stalingrad. Italia renunță la statutul de membru și trădează Puterile Axei. Armata britanică și Armata Roșie se reunesc și cuceresc Berlinul și, la sfârșitul războiului, conducătorii naziști - inclusiv Adolf Hitler — sunt judecați pentru crimele de război. Ultimele vorbe ale Führer-ului sunt Deutsche, hier steh' ich ("Germani, sunt aici"), sunt o imitare a preotului Martin Luther.
După război, Churchill rămâne conducătorul Marii Britanii și, datorită viziunii sale industrial-militare, Imperiul Britanic nu se destramă. Statele Unite stabilesc relații de afaceri strânse cu regimul de dreapta chinez al lui Chiang Kai-Shek, după alungarea comuniștilor lui Mao Zedong. După război, imperiul britanic devine rasist și mai imperialist, în timp ce Statele Unite îl scoate în afara legii pe Jim Crow, rezolvându-și probleme rasiste până în 1950. Ambele schimbări provoacă tensiuni culturale și rasiale între Statele Unite și Marea Britanie, conducând la un Război Rece pentru hegemnoia mondială. Ambele sunt societăți liberale, democratice și capitaliste, iar Marea Britanie va reuși să învingă, devenind singura superputere a lumii.
I Ching ca mijloc literar
Pentru a determina anumite cursuri ale acțiunii din Omul din castelul înalt, Dick a folosit I Ching (Cartea Schimbărilor), explicând: "La început aveam doar numele, Domnul Tagomi, scris pe o bucată de hârtie, fără alte notații. Citisem multă filozofie orientală, citisem despre budismul zen, citisem I Ching. Pe atunci, acesta era spiritul vremii în Marin County: budismul zen și I Ching. Am început și am ținut-o tot așa".În cazul evenimentelor din intrigă care nu îi plăceau, dădea vina pe I Ching: "Am terminat romanul când I Ching nu mai avea nimic de spus. Așa că nu există cu adevărat un sfârșit la el. Îmi place să îl privesc ca pe un sfârșit deschis".
I Ching este esențială în Omul din castelul înalt. Fiind răspândită în întreaga cultură de pe coasta pacifică a Statelor Unite, personajele japoneze - și unele dintre cele americane - o consultă, acționând apoi pe baza răspunsurilor primite la întrebări. Chiar și "omul din castelul înalt", Hawthorne Abendsen, a folosit-o pentru a scrie Lăcusta abia se târăște, și, la sfârșitul romanului (în prezența Julianei Frink), o întreabă: "De ce ai scris Lăcusta abia se târăște?" și "Ce trebuie să învețe cititorul din lectura romanului?" I Ching răspunde cu hexagrama 61 (zhōng fú) Chung Fu]], "Adevărul interior", descriind adevărata stare a lumii - fiecare personaj din Omul din castelul înalt trăiește o realitate falsă.
Teme
Tema principală a Omului din castelul înalt o constituie interpretarea și confuzia creată de realitățile adevărate și false. Acest lucru este explorat în diferite moduri:
Robert Childan înțelege că majoritatea antichităților sale sunt contrafăcute, căpătând obsesia paranoică a posibilității contrafacerii întregului său stoc de marfă. Aceasta este o temă comună în scrierile lui Dick (cf. romanului Visează androizii oi electrice?), în care contrafacerile sunt mai bune decât originalele, deoarece sunt funcționale (cume e revolverul Colt de calibru .44, pe care doar un expert îl poate depista, așa cum demonstrează folosirea lui de către Tagomi).
Wyndham-Matson, el însuși un colecționar, are o brichetă Zippo cu documente care atestă s-a aflat în buzunarul hainei lui Roosevelt când a fost asasinat. El o compară cu bricheta identică a prietenei lui, invitând-o să "simtă patina timpului", în ciuda faptului că nu are cum să fie sigur că nu e vorba despre o contrafacere.
Unele personaje sunt agenți secreți care trăiesc sub alte identități; gentilul "Frank Frink" este o contrafacere a persoanei evreului "Frank Fink".
Cartea fictivă din carte, Lăcusta abia se târăște, postulează un viitor alternativ în care Axa a pierdut Al Doilea Război Mondial, povestind o succesiune alternativă de evenimente. Ea este o poveste alternativă a Omului din castelul înalt. Întrepătrunderea celor două realități false ilustrează faptul că ideea unei realități adevărate și a uneia false este greșită, deoarece există mai mult de două realități.
Bijuteria Edfrank amintește mai mult de arta populară americană a anilor '60 decât de cea japoneză sau germană. Legăturile ei cu o realitate mai profundă se exercită asupra personajelor care au de-a face cu ea.
Romancierul Hawthorne Abendsen, omul din castelul înalt, trăiește într-o locuință după ce a stat într-un castel (locuință fortificată) care semăna mai mult a închisoare decât a casă. Pentru a susține percepția unei realități false el perpetuează mitul izolării sale într-o fortificație.
La sfârșitul romanului, Hawthorne Abendsen și Juliana Frink consultă I Ching — aceasta le spune că ei trăiesc într-o lume imaterială (falsă).
În timp ce meditează asupra unei piese de argint care conține forma Wu (Satori) a adevărului lăuntric, Dl. Tagomi percepe, pentru scurtă perioadă de timp, o lume alternativă. Artefactul primit de la Frank Frink îl transportă într-un San Francisco în care albii nu țin cont de japonezi, probabil lumea din Lăcusta abia se târăște. În această lume, Autostrada Embarcadero trece prin San Francisco, în timp ce în lumea lui Tagomi ea nu există. Acest lucru sugerează posibilitatea ca lumea aceea să fie a noastră.
În Operațiunea Löwenzahn, nevoia falsă a unei acțiuni militare în Canada este folosită pentru a ascunde un atac asupra inimii Japoniei.
Dick întreabă, auctorial: "Cine și ce sunt agenții din spatele întrepătrunderii dintre realitățile adevărate și false?" și "De ce doresc acești agenți ca realitatea artificială să fie recunoscută?" Aceste întrebări tematice apar și în romanele Ubik, VALIS și Flow My Tears, the Policeman Said.
Omul din castelul înalt tratează dreptatea și nedreptatea (Frink fuge din fața persecuției rasiste naziste), genul și puterea (relația dintre Juliana și Joe), rușinea inferiorității culturale și identitatea (încrederea în cultura americană, găsită de Childan cu ajutorul nostalgiei și obsesiei pentru antichități), precum și efectele fascismului și rasismului asupra culturii (deprecierea vieții în lumea totalitaristă nazistă și presupusa superioritate rasială a japonezilor, nemților și americanilor).
Inspirație
Ulterior, Dick a explicat că a conceput Omul din castelul înalt după ce a citit cartea publicată de Ward Moore în 1953, Bring the Jubilee, a cărei acțiune se petrece în SUA unui secol XX alternativ, în care Statele Confederate ale Americii au câștigat Războiul Civil American din perioada 1861-1865. Alte influențe menționate de el cuprind: The Rise and Fall of the Third Reich (1960) de William L. Shirer, Hitler: A Study in Tyranny (1962) de Alan Bullock, The Goebbels Diaries (1948) tradusă de Louis P. Lochner, Foxes of the Desert (1960) de Paul Carrell și I Ching (1950) tradusă de Richard Wilhelm.
De asemenea, el menționează trei forme poetice tradiționale japoneze și tibetane:
primul volum din Anthology of Japanese Literature (1955), editor Donald Keene, din care este citat un haiku;
din Zen and Japanese Culture (1955) de Daisetz Teitaro Suzuki a citat un waka;
Cartea tibetană a morții (1960) tradusă de W. Y. Evans-Wentz.
Televiziune
BBC a contractat o ecranizare în patru părți pentru BBC One care urmează să fie realizată de BBC, FremantleMedia Enterprises și Scott Free Films. Ridley Scott, regizorul filmului Blade Runner (care pornește de la ideea romanului lui Dick Visează androizii oi electrice?, va fi producător executiv. Adaptarea pentru televiziune va fi realizată de Howard Brenton.
Continuare
Într-un interviu din 1976, Dick a anunțat că are în plan să scrie o continuare la Omul din castelul înalt: "Nu are un cu adevărat un sfârșit. Îmi place să îl privesc ca pe un final deschis, care lasă loc pentru o continuare, cândva". Dick a spus că a "început de câteva ori să lucreze la o continuare", dar nu a scris prea mult, fiind tulburat de munca de cercetare efectuată inițial pentru Omul din castelul înalt și nereușind să se împace cu gândul de a "merge înapoi la lecturile despre naziști."[5] A sugerat că urmarea va constitui o colaborare cu un alt autor: "Va trebui să mă ajute cineva la continuare. Cineva care are stomacul necesar și puterea de a gândi de-a lungul acestor linii, de a pătrunde în mintea altora. De exemplu, dacă începi să scrii despre Reinhard Heydrich, trebuie să-i pătrunzi expresia feței. Vă imaginați cum e să pătrunzi expresia feței lui Reinhard Heydrich?"
Într-o culegere de eseuri despre Dick, intitulată The Shifting Realities of Philip K. Dick, apar două capitole din continuarea la care lucra. Cele două capitole descriu ofițeri Gestapo care raportează Partidului Nazist despre călătoria lor în timp într-un univers paralel în care cucerirea nazistă a eșuat, dar în care apar arme nucleare pe care ei din lumea lor le pot fura. Unul dintre titlurile provizorii ale romanului, care descria unirea culturiilor japoneză și americană, era Ring of Fire.
La un moment dat, Dick a spus că The Ganymede Takeover (1967) a început ca o continuare la Omul din castelul înalt, dar nu s-a închegat ca atare. Locuitorii de pe Ganimede care ocupau Pământul au fost, inițial, Japonia imperială ocupând Statele Unite pe care le-au cucerit.
Și romanul Radio Free Albemuth a pornit tot ca o continuare la Omul din castelul înalt. Dick descrie intriga acestei prime versiuni din Radio Free Albemuth — intitulată mai apoi VALISystem A — astfel: "... o inteligență extraterestră divină și iubitoare ... îl ajută pe Hawthorne Abendsen, autorul protagonist din Omul din castelul înalt, să-și continue viaa dificilă după ce poliția secretă nazistă a pus în sfârșit mâna pe el... VALISystem A, localizată în adâncurile spațiului, consideră că nimic, absolut nimic, nu poate sta în calea finalizării romanului de către Abendsen". Romanul a evoluat într-o poveste nouă, fără legătură cu Omul din castelul înalt, iar Dick a abandonat în cele din urmă cartea și nu a mai publicat-o în timpul vieții. Anumite părți din ea au fost salvate și folosite pentru VALIS (1981). Cartea completă a fost publicată abia în 1985, la cinci ani după moartea lui Dick.
Sursa : http://ro.wikipedia.org/wiki/Omul_din_castelul_înalt
Bibliografie:
Philip Kindred Dick (n. 16 decembrie 1928; d. 2 martie 1982) a fost un scriitor și eseist american, a cărui operă publicată a aparținut aproape în întregime genului science fiction. Dick a explorat teme sociologice, politice și metafizice în romane dominate de corporații monopoliste, guverne autoritariste și stări de conștiință alterată. Tema centrală a operelor târzii ale lui Dick reflectă interesul personal în problemele de metafizică și teologie. Deseori s-a inspirat din experiențele sale de viață, explorând abuzul de droguri, paranoia, schizofrenia și experiențele transcendentale în romane ca Substanța M și VALIS.
Romanul Omul din castelul înalt a unit istoria alternativă cu science fiction-ul, aducându-i lui Dick un premiu Hugo pentru "Cel mai bun roman" în 1963.Flow My Tears, the Policeman Said, un roman despre o celebritate care se trezește într-un univers paralel în care este necunoscută, a câștigat premiul memorial John W. Campbell pentru "Cel mai bun roman" în 1975.Dick a spus despre aceste cărți: "Vreau să scriu despre oamenii la care țin, punându-i într-o lume ficțională izvorâtă din mintea mea, nu în cea în care trăiesc în realitate, deoarece lumea în care trăim nu se ridică la înălțimea standardelor mele. În scrierile mele pun la îndoială chiar universul; întreb cu glas tare dacă e real și dacă toți suntem reali." Dick se referea la el ca la un "filozof de ficțiune".
Pe lângă cele 44 de romane publicate, Dick a mai scris aproximativ 121 de povestiri, dintre care multe au apărut în reviste science fiction.Deși marea parte a carierei de scriitor a lui Dick a fost marcată de sărăcie, nouă dintre poveștile lui au fost ecranizate după moartea lui, incluzând aici Blade Runner, Total Recall, A Scanner Darkly și Minority Report. În 2005, revista Time a considerat romanul Ubik ca unul dintre cele mai bune 100 de romane de limbă engleză publicate din 1923.În 2007, Dick a devenit primul scriitor de science fiction inclus în seria The Library of America.
Tinerețea
Tatăl lui Dick a lucrat la Departamentul Agriculturii Statelor Unite. Philip Kindred Dick și sora lui geamănă, Jane Charlotte Dick, s-au născut în Chicago cu șase săptămâni mai repede decât era termenul, avându-i ca părinți pe Dorothy Kindred Dick și Joseph Edgar Dick. Jane a murit la cinci săptămâni de la naștere (pe 26 ianuarie 1929). Moartea ei a afectat profund scrierile, relațiile și toate aspectele vieții fratelui ei geamăn, conducând la motivul recurent al "geamănului fantomă" din multe cărți ale sale.
Familia s-a mutat în San Francisco Bay Area. Când Philip a împlinit cinci ani, tatăl său a fost transferat în Reno, Nevada. Dorothy a refuzat să se mute cu el, iar cei doi au divorțat. Joseph s-a luptat pentru custodia lui Philip dar nu a reușit să o obțină. Dorothy, hotărâtă să își crească singură copilul, și-a luat o slujbă în Washington, D.C. și s-a mutat acolo cu el. Philip K. Dick a fost înscris la școala elementară John Eaton din 1936 până în 1938, terminând clasele doi-patru. Cea mai mică notă a fost un "C" luat la compunere, deși profesorul a remarcat că "arată interes și abilitate în nararea poveștilor". În iunie 1938, Dorothy și Philip au revenit în California. Interesul lui pentru science fiction datează aproximativ din acea perioadă. Dick a afirmat că în 1940, la doisprezece ani, a citit prima revistă science fiction, intitulată "Stirring Science Stories".
Dick a studiat la Berkeley High School din Berkeley, California. El și cu Ursula K. Le Guin au fost membri aceleiași promoții a școlii, în 1947, deși nu se cunoșteau pe atunci. După absolvire, a încercat să meargă la University of California, Berkeley, dar a abandonat cursurile. La Berkeley, Dick s-a împrietenit cu poetul Robert Duncan, precum și cu poetul și lingvistul Jack Spicer, care i-a dat lui Dick idei pentru limba marțienilor. Dick pretinde că ar fi fost gazda unu program de muzică clasică la KSMO Radio, în 1947. Din 1948 până în 1952 a lucrat într-un magazin de discuri. În 1955, Dick și Kleo Apostolides, a doua lui soție, au fost vizitați de FBI. Au presupus că asta se datora opiniilor socialiste și activităților de stânga ale lui Kleo. Pentru o perioadă scurtă de timp, cuplul s-a împrietenit cu unul dintre agenții FBI.
Cariera
Dick a vândut prima povestire în 1951 și, din acel moment, a scris tot timpul, vânzându-și primul roman în 1955. Anii '50 au fost pentru Dick o perioadă grea, de sărăcie. El a declarat la un moment dat: "Nu puteam plăti nici măcar ultimele rate la o carte". Cărțile publicate de el aparțin în marea lor majoritate genului science fiction, dar a visat la o carieră în curentul literar mainstream. În anii '50 a scris o serie de romane non-SF, iar în 1960 a declarat că e dispus să "tragă douăzeci-treizeci de ani ca să reușească în cariera de scriitor". Visul succesului în literatura mainstream a murit cu adevărat în ianuarie 1963, când agenția literară Scott Meredith i-a returnat toate romanele mainstream nevândute. Doar una dintre aceste opere, Confessions of a Crap Artist, a fost publicată pe durata vieții lu Dick.
În 1963, Dick a câștigat premiul Hugo pentru Omul din castelul înalt. Deși aclamat ca un geniu al lumii science fiction, nu a fost apreciat în lumea literaturii mainstream, rămânându-i doar opțiunea publicării la edituri science fiction fără venituri deosebite, cum ar fi Ace Books. Chiar și în ultimii ani ai vieții a continuat să aibă probleme financiare. În introducerea la culegerea de povestiri The Golden Man, Dick scria: "Acum câțiva ani, când zăceam bolnav, Heinlein s-a oferit să mă ajute cu orice poate, dar nu ne-am întâlnit. Îmi telefona ca să mă înveselească și să vadă ce mai fac. Voia să îmi cumpere o mașină de scris electrică, Dumnezeu să îl binecuvânteze - unul dintre puținii gentlemani adevărați din lumea asta. Nu sunt de acord cu ideile pe care le expune în scrierile sale, dar asta nu are nicio legătură. Odată, când datoram Fiscului o grămadă de bani și nu îi puteam strânge, Heinlein mi i-a împrumutat. Am numai gânduri bune pentru el și pentru soția lui; chiar le-am dedicat și o carte, ca semn de recunoștință. Robert Heinlein e un tip bine, cu o prestanță impresionantă, foarte milităroasă. De când îi vezi tunsoarea poți spune că are un trecut militar. Știe că sunt un ciudat ratat dar ne ajută în continuare pe mine și pe soția mea când avem nevoie. Asta e ceea ce e mai bun în natura omenească; asta e ceea ce iubesc".
În 1972, Dick a donat manuscrise, documente și alte materiale pentru Biblioteca Colecțiilor Speciale de la Universitatea de Stat California, Fullerton, unde au fost arhivate în Culegerea Science Fiction a lui Philip K. Dick, la Biblioteca Pollak. În Fullerton, Philip K. Dick s-a împrietenit cu scriitorii de science fiction K. W. Jeter, James Blaylock și Tim Powers. Ultimul roman scris de Dick în timpul vieții a fost The Transmigration of Timothy Archer, fiind publicat la scurtă vreme după moartea lui.
Experiențe neobișnuite
Pe 20 februarie 1974, Dick își revenea după efectele analgezicului folosit la extragerea unei măsele de minte. Deschizând ușa femeii care îi livra analgezicul suplimentar comandat de el, a observat că aceasta avea un pandantiv cu un simbol numit de el "vezica pisces". Acest nume pare a fi bazat pe confuzia făcută de el între două simboluri asemănătoare: cel al peștelui (două arce care se intersectează, dând forma profilului unui pește) pe care primii creștini îl foloseau ca simbol secret și "vesica piscis" (forma care apare la interscția dintre două cercuri cu raza egală). După plecarea femeii, Dick a avut o viziune ciudată. Deși atribuită în primă fază medicației, după trecerea câtorva săptămâni el a considerat această explicație ca neplauzibilă. "Am experimentat invadarea minții mele de către o minte rațională transcendentală, ca și cum aș fi fost nebun întreaga mea viață și m-am vindecat brusc", i-a povestit Dick lui Charles Platt.
De-a lungul lunilor februarie și martie 1974 a avut o serie de viziuni, pe care le-a denumit prescurtat "2-3-74" (2-februarie, 3-martie, 74-1974). El a descris viziunile inițiale ca raze laser, tipare geometrice și, ocazional, imagini scurte ale lui Iisus și ale Romei antice. Pe măsură ce viziunile au devenit mai dese și mai lungi, Dick a pretins că trăiește două vieți, una a lui ca "Philip K. Dick" și una ca "Thomas", un creștin din secolul I persecutat de romani. În ciuda istoricului său în ceea ce privește drogurile și a riscului crescut de accident vascular cerebral, Dick a început să caute alte explicații raționaliste și religioase pentru aceste experiențe. El făcea referiri la "mintea rațională transcendentală" ca "Zebra", "Dumnezeu" și "VALIS". Dick a scris despre aceste experiențe, prima dată în romanul semi-autobiografic Radio Free Albemuth, iar apoi în VALIS, Invazia divină și The Transmigration of Timothy Archer (trilogia VALIS).
La un moment dat, Dick a simțit că a fost posedat de spiritul profetului Ilie. El credea că un episod din romanul Flow My Tears, the Policeman Said era o repovestire detaliată a episodului biblic Faptele Apostolilor, pe care nu l-a citit niciodată.
Mariaje și copii
Dick a fost căsătorit de cinci ori, având două fete și un fiu; fiecare mariaj s-a terminat cu divorț.
mai 1948, cu Jeanette Marlin - a durat șase luni; divorțați în 1948
14 iunie 1950, cu Kleo Apostolides - divorțați în 1959
1 aprilie 1959, cu Anne Williams Rubinstein - divorțați în octombrie 1965
copil: Laura Archer, născută pe 25 februarie 1960
6 iulie 1966, cu Nancy Hackett - divorțați în 1972
copil: Isolde Freya Dick (acum Isa Dick Hackett), născută pe 15 martie 1967
18 aprilie 1973, cu Leslie (Tessa) Busby - divorțați în 1977
copil: Christopher Kenneth, născut pe 25 iulie 1973
Moartea
Philip K. Dick a murit în Santa Ana, California, pe 2 martie 1982. După ce suferise un accident cerebral vascular cu cinci zile în urmă, a fost deconectat de la sistemul de menținere a vieții când electroencefalograma a arătat pierderea conștiinței. După moarte, tatăl său, Edgar, a dus cenușa lui la Fort Morgan, Colorado. La moartea surorii gemene, Jane, mormântul ei a fost inscripționat cu numele amândurora, lăsându-se un spațiu pentru data morții lui Dick. Fratele și sora au fost înmormântați alături unul de celălalt.
Dick a fost recreat de fani sub forma unui android controlat cu ajutorul unei telecomenzi. Androidul Philip K. Dick a fost inclus într-o discuție la masa rotundă într-o prezentare despre ecranizarea romanului Substanța M, ținută la San Diego Comic Con. În februarie 2006, un angajat al America West Airlines a rătăcit capul androidului, care nu a mai fost găsit.
Biografii
Carti
Biografia standard a lui Dick este considerată a fi cartea lui Lawrence Sutin din 1989, Divine Invasions: A Life of Philip K. Dick.
În 1993, scriitorul francez Emmanuel Carrère a publicat cartea Eu sunt viu iar voi sunteți morți, în a cărei prefață scrie:Cartea pe care o țineți în mână este una bizară. Am încercat să descriu viața lui Philip K. Dick dinăuntru, cu alte cuvinte cu aceeași libertate și empatie - și veridicitate - cu care el își descrie personajele.Criticii cărții s-au plâns de lipsa verificării faptelor, surselor, notelor și indexului, "obișnuita evidență a cercetării profunde care dă unei biografii o notă solidă de autoritate". Cartea poate fi considerată un roman de non-ficțiune despre viața lui.
Filme
Scenaristul și regizorul John Alan Simon realizează un film semi-autobiografic bazat pe romanul lui Dick Radio Free Albemuth, cu Shea Whigham în rolul autorului.
Filmul din 2008 Your Name Here de Matthew Wilder, îl are pe Bill Pullman în rolul autorului de science fiction William J. Frick, un personaj care îl are la bază pe Dick.
BBC2 a lansat în 1994 un documentar biografic ca parte a seriei artistice Arena, intitulată Arena - Philip K Dick: A day in the afterlife.
The Gospel According to Philip K. Dick este un film documentar produs în 2001.
The Penultimate Truth About Philip K. Dick este un alt documentar biografic produs în 2007.
Teme
Istorisirile lui Dick se concentrează pe natura "realului" și a construcției identității personale. Deseori, poveștile lui devin suprarealiste, pe măsură ce personajul principal descoperă că viața lui cotidiană este controlată de o entitate puternică (ca în Ubik), vaste conspirații politice, sau vicisitudinile unui povestitor nedemn de încredere. "Toată opera sa începe cu presupunerea că nu poate exista o singură realitate obiectivă", scrie autorul science fiction Charles Platt. "Totul este o problemă de percepție. Pământul îți poate aluneca de sub picioare. Protagonistul poate realiza că se află în visul altei persoane, sau poate intra într-o stare indusă de droguri care are mai mult sens ca lumea reală, sau poate trece complet într-un alt univers."
Intrigi obișnuite sunt și universurile paralele și simulacrele, cu lumi ficționale locuite de muncitori obișnuiți, nu de elite galactice. "În cărțile lui Dick nu există eroi", a scris Ursula K. Le Guin, "dar sunt lucruri eroice. Unul este reamintit de Dickens: ceea ce contează este cinstea, fidelitatea, bunătatea și răbdarea omului de rând."Dick nu a ascuns faptul că multe dintre ideile și operele sale au fost puternic influențate de scrierile lui Carl Jung. Construcțiile și modelele jungiene care l-au preocupat pe Dick par să fie arhetipurile inconștientului colectiv, halucinațiile colective, sincronicitățile și teoria personalității.Multe personaje ale lui Dick analizează realitatea și percepțiile lor în termeni jungieni (vezi Lies Inc.), în timp ce, alteori, temele sunt atât de evident jungiene, încât folosirea lor necesită explicații. "Exegesis" conține multe adnotări despre relația lui Jung cu teologia și misticismul.
"A treia temă majoră a lui Phil Dick o reprezintă fascinația sa față de război, față de teama și ura lui. Unii poate nu sesizează acest lucru, dar e la fel de legat de opera sa precum este oxigenul față de apă." -- Steven Owen Godersky
Dick s-a concentrat deseori pe întrebarea "Ce este uman?" În opere precum Visează androizii oi electrice? ființele pot părea complet umane în toate privințele, lipsindu-le însă sufletul sau compasiunea, în timp ce extratereștri precum Glimmung din Galactic Pot-Healer pot fi mai umani și mai complecși decât personajele umane.
Un alt element de interes al lui Dick l-a constituit bolile mentale. Personajul Jack Bohlen din romanul Martian Time-Slip este un "fost schizofrenic". Romanul Clanurile de pe Alpha se concentrează pe o întreagă societate formată din descendenții pacienților unui azil de nebuni. În 1965 a scris un eseu intitulat Schizophrenia and the Book of Changes.
Folosirea drogurilor (în scopuri religioase, recreaționale sau abuzul de droguri) a fost, de asemenea, una dintre temele prezente în multe opere ale lui Dick, cum ar fi Substanța M și Cele trei stigmate ale lui Palmer Eldritch. Dick a consumat droguri aproape întreaga viață. Conform unui interviu apărut în 1975 în Rolling Stone, Dick a scris toate cărțile publicate înainte de 1970 sub influența amfetaminelor. "Substanța M (1977) a fost primul roman scris pe îndelete", spunea Dick în interviu. Pentru puțin timp a experimentat și drogurile psihedelice, dar a scris Cele trei stigmate ale lui Palmer Eldritch, considerat de Rolling Stone "romanul clasic despre LSD al tuturor timpurilor", înainte de a le încerca. În ciuda consumului abuziv de amfetamine, Dick susținea că doctorii i-ar fi spus că amfetaminele nu l-au afectat, deoarece ficatul său le-a procesat înainte de a ajunge la creier.
preluare de pe http://ro.wikipedia.org/wiki/Philip_K._Dick
Premii
1963 - Premiul Hugo pentru romanul THE MAN IN THE HIGH CASTLE
1966 - Premiul British SF pentru romanul The Three Stigmata of Palmer Eldritch
1975 - Premiul John W. Campbell pentru romanul Flow My Tears, The Policeman Said
1978 - Premiul British Sf pentru romanul A Scanner Darkly
1982 - Premiul British Sf pentru cea mai buna prezentare dramatica
1983 - Premiul British SF pentru cel mai bun film
1983 - Premiul SF Chronicle pentru cea mai buna prezentare dramatica
1983 - Premiul Hugo pentru cea mai buna prezentare dramatica
1984 - Premiul Balrog - includerea in SF Film Hall of Fame
1991 - Premiul SF Chronicle pentru cea mai buna prezentare dramatica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu