Indiile negre - Jules Verne

 Les Indes noires este un roman scris de Jules Verne în 1877. Opera a apărut în foileton în Le Temps între 28 martie și 22 aprilie, iar pe 24 septembrie același an a fost publicată în volum
Cartea stabilește o paralelă între bogăția legendară a indiilor orientale și occidentale și noua bogăție bazată pe cărbune a regiunilor industrializate ale Europei, dobândită în cursul revolutiei industriale.

Indiile negre -Editura Adevarul Holding, Colectia Biblioteca Adevarul, 2010

Traducator: Aurelia-Mihaela Hapaleti

 Cartea poate fi comandata de pe site-ul Editurii Adevarul sau de pe alte site-uri ale altor librarii online, eventual si in editii de la alte edituri.
Poate fi achizitionata si direct de la librariile Adevarul din orasele dumneavoastra. 

Calificativ:10

Este un roman scris de Jules Verne in anul 1877. 

Numele de Indiile Negre este dat de catre britanici minelor din tara lor, comparatia cu bogatia Indiilor din Orient, vrand sa hiperbolizeze bogatiile minelor de carbune din tara lor

Romanul descrie lumea minerilor din Marea Britanie, o lume care deja incepea sa fie pe cale de disparitie. Acolo unde generatii intregi de mineri lucrasera si isi castigasera traiul se instala un pustiu dezolant. Este si cazul minei de huila din Aberfoyle din Scotia. Dupa ce mina este inchisa o singura familie ramane sa traiasca intr-o casuta din adancurile minei, nestiind ca nu sunt singurii locuitori ai acesteia. Este vorba despre familia fostului maistru al minei, Simon Ford, adica batranul maistru. sotia lui, Madge si fiul lor Harry. 

Batranul maistru este convins ca mina nu si-a spus ultimul cuvant si ca mai sunt filoane ascunse de huila. In cele din urma gaseste un astfel de filon si il instiinteaza in secret pe fostul inginer al minei, James Starr. Insa o mana raufacatoare ii saboteaza si este cat pe ce sa ii omoare in adancurile minei. 

Dupa reinceperea exploatarii minei se petrec tot felul de accidente ciudate care culmineaza cu scoaterea unei tinere fete dintr-un put adanc de catre Harry Simon, fiul maistrului. Se dovedeste ca aceasta nu vazuse niciodata lumina zilei. Este imediat adoptata cu mare drag de catre familia Ford, si intre Harry Ford si aceasta se leaga o frumoasa poveste de iubire. 

Jules Verne s-a inspirat din mai multe surse pentru descrierea vietii minerilor ba chiar a vizitat el insusi celebrele mine de la Anzin din Franta, vizitate si de catre Emile Zola, care se documenta pentru romanul Germinal. Romanul lui Verne nu are profunzimea si tematica sociala a romanului lui Zola, prezentand lumea minerilor intr-o lumina idealizata, pe cand Zola prezinta intreaga mizerie si viata cumplita a acestora. 

Anuntul casatoriei dintre Harry si Nell duce la o vizita surpriza din partea tatalui acesteia, care vrea sa arunce in aer intreaga mina si sa omoare pe toata lumea care ii furase bogatia secreta. Acest om nu era nimeni altul decat fostul penitent al minei Aberfoyle. Penitentul era acel om care avea ca sarcina sa depisteze zonele unde se aduna grizul, gazul foarte periculos din mine, ale carui explozii duceau la aparitia a numeroase victime. Sarcina lui era sa provoace mici explozii controlate pentru ca muncitorii sa fie in siguranta. Binenteles ca era vorba despre o meserie extrem de periculoasa care odata cu aparitia lampilor inchise de lumina nu mai era de actualitate.


  http://fansfro.blogspot.ro/2013/07/biografie-jules-verne.html