Titlu Original : Ce qui vient des profondeurs (1976)
Surface de la planete (oct 1976, Daniel Drode, publ. Robert Laffont - Ailleurs et demain- Classiques
Ce vine din adancuri ? - Almanah Anticipatia 1984
Traducere: Vladimir Colin
Surface de la planete (oct 1976, Daniel Drode, publ. Robert Laffont - Ailleurs et demain- Classiques
Ce vine din adancuri ? - Almanah Anticipatia 1984
Traducere: Vladimir Colin
Daniel Drode 1932-1984
Calificativ: 10
Am acordat un calificativ atat de mare povestirii deoarece are un puternic element de stranietate si imaginatie debordanta. Este un fel de fantastic, horror, deosebit fata de scrierile americane, cu o fantezie debordanta, asa cum numai un autor european ar fi putut scrie.
Un doctor dintr-un port francez care, de cele mai multe ori trata marinarii de diferite afectiuni sau le dadea apt pentru imbarcare, se vede pus in fata unei experiente interesante: curiozitatea de a incerca o planta halucinogena marina speciala, crescuta in mediu radioactiv, intr-un loc unde Franta facuse experimente nucleare subacvatice. Curiozitatea este mai mare decat ratiunea, ca la majoritatea omenilor de fapt.
Un doctor dintr-un port francez care, de cele mai multe ori trata marinarii de diferite afectiuni sau le dadea apt pentru imbarcare, se vede pus in fata unei experiente interesante: curiozitatea de a incerca o planta halucinogena marina speciala, crescuta in mediu radioactiv, intr-un loc unde Franta facuse experimente nucleare subacvatice. Curiozitatea este mai mare decat ratiunea, ca la majoritatea omenilor de fapt.
Doctorul Desroches era cat se poate de plictisit de meseria sa de altfel care nu ii oferea nimic neprevazut ci doar o monotonie teribila. Aceleasi boli, aceeasi marinari..... Dar cu o seara inainte la finalul programului venise un marinar, normal, dar cu o problema diferita. Era ofiter de punte pe cargoul Paul Rivoire. Se plangea de usoare tulburari ale vederii, un fel de fulgere si muste luminoase, pe care doctorul le puse pe seama lipsei de vitamine din alimente proaspete, aspecte frecvente intalnite la marinarii de cursa lunga.
Intreband de curiozitate afla ca marinarul venea dintr-o calatorie in Insulele Tuamotu si cum nu ii placea mancarea exotica manca mai mult conserve care puteau cauza problema cu vederea. Doctorul ii recomanda sa incerce si meniul bastinas si il intreba de curiozitate ce mananca nativii de acolo. Normal ca mananca peste dar unii dintre ei, precum niste fachiri, uitau sa mai manance deoarece consumau un drog foarte popular pe insula numit tungararu, o alga alba. Insula Tuamotu facea parte din arhipelagul Mururoa, acolo unde ani in sir Franta realizase experimente nucleare subacvatice. Ori aceste alge exact din acele locuri proveneau si doar algele din acele locuri aveau efecte halucinogene. Aceleasi alge din alte locuri nu aveau nici un efect halucinogen.
Traducerea numelui de tungararu insemna CE VINE DIN FULGER sau FAPTURA FULGERULUI.
Doctorul intreba de curiozitate care sunt principalele efecte si marinarul ii raspunse ca la prima vedere extazul. Vazandu-l curios in legatura cu alga tungararu marinarul ii promise ca ii va aduce a doua zi o bucata din alga pe care o primise de la un bastinas. Si asa si facuse iar acum la final de program doctorul se gandea sa incerce o doza de tungararu.
Se intinse in pat si lua o prima doza de tungararu de marimea unei boabe de mazare asa cum ii spusese marinarul. Inafata de o ameteala si o toropeala insa nu avu alte efecte. Cand reveni la constiinta normala constata ca are o acuitate teribila a senzatiilor, auzind zgomotele produse afara in mare unde un vas draga in rada portului, la fel simti puternic mirosul de petrol pe care il puse pe seama rafinariei din apropierea portului.
Apoi reveni la cenusiul vietii obisnuite dezamagit ca nu fusese nici un efect deosebit si isi dadu seama ca de fapt cenusiul se afla in el insusi.
In urmatoarele 2 zile avu multi pacienti si nu mai avu timp de experiente cu tungararu dar cum veni duminica, ziua lui libera, doctorul incerca iarasi si de data asta se decise sa stea in picioare in fata ferestrei pentru a beneficia si de stimulul extern.
Privind pe fereastra doctorul se bucura de frumusetea naturii : "Un vant usor, purtator de pescarusi, curatase rada si o daruise soarelui. Urcand pe estuar, privirile se odihneau pe malul opus. Dadeau acolo mai intai de acoperisurile din Villiers si Deauville ale caror culori erau improspatate de lumina soarelui. Venea apoi boschetul, stufos ca o padure....De ce pacea asta trebuia sa fie spulberata de activitatile oamenilor? De cum se abatea spre primul plan ochiul era ranit de protuberantele metalice de pe marele dig de la sud: rezervoare de petrol, rezervoare de pacura, rezervoare de gaz, toate tinichelele industriale mascand apele Senei.
Mahnit Desroches isi intoarse fata spre mare, imensitate libera contopita cu cerul."
Desroches ia a doua doza de tungararu si are viziunea unui monstru antedeluvian gigantic din mare si simti un puternic miros ca de alge putrede asa cum simtise si la prima doza. Deci asta era secretul algei tungararu, un imens monstru marin de pe vremuri . O alta explicatie putea fi ca alga tungararu aducea din subconstient anumite tendinte carora le dadea anumite forme vizuale, adica impulsurile din adancul fiintei tale alcatuiesc un astfel de animal, il intrebase un coleg neurolog, caruia ii povestise si ii daduse aceasta posibila explicatie. Acesta nu prea credea in aceasta teorie a lui Desroches.
Acesta are o explicatie mai stiintifica, psihologica, spunandu-i ca tungararu nu actioneaza decat ca un catalizator al starii interioare, in acest caz o anume stare nevrotica bazata pe nemultumirile din prezentul vietii lui Desroches, care este traumatizat de tot ceea ce are viata actuala mai penibil si mai strupid. Strazile, portul, orasul i-au devenit insuportabile, ii spune neurologul, visezi o lume fara motoare, fara fierarie, o lume in care prezenta omului apare mai discreta. Cand iti transcrie viziunile hulucinogenul iti ia de dorintele de bune si elimina omul si modernul uman , facandu-te sa vezi ce exista inaintea lui. Iata-ti natura neprihanita....e animalul ala preistoric.
Iesind de la colegul sau neurolog Desroches se plimba spre port si observa trei remorchere care ieseau in larg. Se gandi ca urmeaza sa remorcheze una din cele mai mari nave dar in urmatorul moment zari in apele marii ridicandu-se capul monstrului din viziunea sa. Si asta fara sa mai fi luat nici o bucatica de drog. Se uita uimit cand auzi o voce din spatele lui: SE MISCA. Deci nu era numai halucinatia lui, putea fi vazuta si de altii. Monstrul era o realitate atunci. Monstrul se misca intr-adevar si se apropia de tarm si slobozi un raget teribil care sperie toti pescarusii. Desroches se gandi la o ironie : chiar pe aceasta plaja fusesera gasite schelete ale unor astfel de fiinte preistorice. In cele din urma monstrul se intoarse in apa. Dar fusese deja filmat de unii curiosi si dat la stiri. Amicul sau neurologul il suna si era intr-adevar incurcat, teoria sa psihologica nu mai statea in picioare : Monstrul era o realitate nu o fictiune a subconstientului cuiva.
Dar ceea ce nu stia Desroches si neurologul Giret il puse la curent era faptul ca monstrul ucisese mai multi oameni distrugand vilele de pe mal. Apoi disparuse in mare lasand in urma lui numai distrugeri. Giret facu o pauza si ii spuse : dupa parerea mea tu ai creat fiara . Datorita algei creierul tau a capatat capacitatea de a creea ex-nihilo, din nimic. Fiind numite aceste creaturi fiinte ale fulgerului datoriata acestui transfer de viata, atribuind viata elementului creat.
Vrand sa se convinga de justetea teoriei lui Giret, Deroches se hotari sa ia o a treia doza de tungararu sa vada ce se mai intampla. Zis si facut. Dar de data aceasta din mare aparu un paralelipiped gigantic cu doua apendice laterale. Toata constructia parea vie si era din metal. Avea un fel de fata dar fara nici o trasatura umana care inspira o groaza cumplita. Apendicele se terminau cu niste clesti gigantici. Povestindu-i lui Giret despre noua aparitie, acesta ii spuse ca din vinovatie pentru dezastrul facut de monstru, acum partea rationala si moderna din el, crease o masinarie moderna care sa poata sa distruga monstrul arhaic.
Doua zile de liniste se scursesera pana la urmatoarea catastrofa. Cand se intorcea de la un dispensar unde avea consultatii intr-o zi pe saptamana cand ajunse in port Desroches vazu un cargo care se apleca nefiresc pe o parte si privind mai atent vazu ca monstrul era acela care rasturna imensa nava . Apoi distruse si alte nave chiar si un feribot cu pasageri care tocmai se pregatea sa amareze. Apoi fiare porni spre depozitele de gaz si petrol si distruse tancurile in care erau depozitate acestea, provocand o serie de explozii uriase. Din cauza exploziei digul care proteja orasul se rupse si apa navali in oras. Cand nebunia era mai mare aparu si cealalta creatie, monstrul mecanic asemanator unei macarale uriase si declansa atacul asupra fiarei primitive. Intr-adevar creatia tehnologica moderna pedepseste natura salbatica, Giret o fi avand dreptate.
Dar saurianul se feri de atacul monstrului de metal si incerca sa muste din acesta. Vazand ca nu are sorti de izbanda si ca are un adversar redutabil monstrul incerca sa scape cu fuga si astfel se declansa o nebuna cursa de urmarire. Lupta dintre cei doi monstri mai sufunda un imens tanc petrolier aflat in larg. Dar din pacate directia luata apoi de monstri era chiar inspre oras. Desroches auzi vocea cuiva de langa el : Chestiile astea doua au sa distruga orasul. Si intr-adevar asa si era. Monstrii daramau totul in calea lor. Monstrul mecanic prinse gatul saurianului intre cele doua apendice cu clesti pe care le avea incercand sa il sugrume. Urletel fiarei erau teribile ingrozind pe locuitorii orasului. In cele din urma clestii robotului retezara capul monstrului, care acum nu mai era decat un imens corp decapitat. Capul deveni o morisca de sange si bale care improsca toate cladirile din jurul sau. Corpul se pravali greoi daramand totul in calea sa. Pamantul se cutremura si un urias racent de agonie sfasie vazduhul strabatand intreg orasul. Dar, ca si cum ar fi refuzat sa moara, coada monstrului, intr-un ultim renghi al vicleniei primitive, se rasuci pentru a plesni robotul.
Gigantul acefal se clatina, aplecandu-si ametitor uratenia geometrica a carcasei, si cazu pe spate in apele in care se afunda lent. Pe masura ce cobora mana lui, crispata, grebla platforma ; pana la urma ramase agatata acolo de cheu, ca ancora acolo pentru totdeauna.
Desroches fugi spre locuinta prietenului sau neurolog Giret dar cand ajunse acolo vazu cladirea ce fusese daramata in cursul inclestarii dintre monstri si un politist il informa ca Giret era mort. Scenele din oras erau ca acelea din cele doua razboaie mondiale. Desroches avu de primit pacienti in continuu timp de o saptamana.
Se retrase doua saptamani la tara dar nu reusi sa se linisteasca. Se intoarse cu gandul sa astearna pe hartie cele stiute dar isi dadu seama ca nu ar fi luat decat ca un nebun care eculubreaza pe baza unei catastrofe ca sa isi dea importanta. Parea ca tungararu deschide o cumva o bresa in timp, o bresa prin care trecutul si viitorul se intalnesc in planul actual, un fel se scurtcircuit in fluxul temporal.
Nerezistand tentatiei lua ultima doza de tungararu pe care o mai avea si avu viziunea unui submarin gigantic care iesi din mare si care cu o arma ca un laser albastru il ochi si il cauta pe el singur si il omori de la distanta, probabil pentru a nu mai provoca si alte catastrofe.
Ii era clar : asistase la propria moarte ce urma in zilele viitoare, beneficiase de un fapt unic, acela de a vedea cum moare. Se intreba ce ragaz mai are si unde ar putea sa se ascunda ca sa nu fie gasit. Isi aduse aminte de teoria lui Giret care ii spusese ca monstrul modern era reactia lui la prima creatie, aceea a monstrului arhaic. La fel acum ar fi putut crea ceva care sa se opuna razei mortale a submarinului. Dar cum ?
Nu mai avea nici o doza de tungararu. Atunci isi aduse aminte ca marinarul ii spusese ca pastrase si pentru el o bucatica. Cauta nava si afla ca se afla in port in acel moment si merse sa il caute pe marinar dar spre groaza lui afla ca acesta isi luase concediu nedefinat si plecase in orasul natal Le Havre. Aceasta era singura sansa asa ca doctorul Desroches porni spre Le Havre.
Submarinul era clar trimis din viitor, era o expeditie de pedepsire sau mai bine zis era o expeditie care incerca sa limiteze efectele distructive pe care era capabil sa le creeze. Ajungand acasa la marinar acesta ii dadu fragmentele de tungararu pe care le mai avea. Doctorul insa nu avea de gand sa se intoarca acasa, mai precis aproape de mare pentru a nu se intalni cu raza ucigasa. Pe drum insa doctorul Desroches are un accident si este gasit de doi contonieri care il duc la postul de jandarmi. Inconstient fiind jandarmii ii cauta actele si ii gasesc numarul de la cabinet la care suna. Secretara sa veni si il lua si il duse la cabinet lasandu-l pe canapea.
Spre seara doctorul Desroches se trezi si se ridica cu greu rezemat de canapea cand zari brusc lumina albastra......era pierdut......
Traducere : Vladimir Colin
Drode Daniel a fost un scriitor francez de SF, nascut in nordul Frantei la Cambrai pe 31 octombrie 1932 si mort pe 22 octombrie 1984 la Le Havre.
Cartile depozitate in podul casei au reprezentat o adevarata comoara pentru el, delectandu-i anii copilariei- carti de aventura, carti de calatorii si nu in ultimul rand de anticipatie. Lecturile sunt intrerupte temporar de razboi.
Dupa razboi, in anii 50, Drode, ca si intreaga Franta, descopera marii clasici ai sf ului american: Asimov, Simak, Williamson.
Incepe sa prinda contur ideea de a scrie dar in alta modalitate fata de autorii americani. De aici romanul sau cel mai cunoscut SURFACE DE LA PLANETE pentru care a obtinut in 1959 Premiul Jules Verne. Romanul are un caracter experimental si multe inovatii stilistice, fiind foarte bine primit de critica de specialitate.
Romanul este o anti-utopie in buna traditie a celor scrise de Huxley si Orwell, apropiat ca si elemente de Samuel Beckett si Alain Robbe-Grillet. Abordeaza fara a face concesii teme clasice in zilele noastre precum poluarea planetei si catastrofa nucleara . Pesimist, totusi introduce putina speranta prin poezia scriiturii sale si explozia procedeelor stilistice inovative. Lucrarea scrisa cu mare talent si cu un final surpriza aminteste de celebra nuvela THE MACHINE STOPS 1909 a lui E.M. Forster, in ceea ce priveste ideea anticipativa.
Poate ca a venit timpul ca astazi sa ii reexaminam opera pasionanta si derutanta, care a devansat explozia stilistica a Portocalei mecanice a lui Anthony Burgess si cercetarile lui J.C. Ballard si Brian Aldis.
Dupa studii de istorie si geografie si-a efectuat serviciul militar in Algeria. A fost marcat profund de violenta inutila a razboiului. Din aceasta cauza dupa ce revine in tara dupa razboi scrie putin, abia 4 nuvele in Fiction, apoi o mare tacere pana in 1979, cand J.P. Andrevon il include cu povestirea HIER PEUT ARRIVER in sumarul antologiei RETOUR A LA TERRE 2, de la editura Denoel. Au urmat alte cateva povestiri si nuvele.
In paralel a fost profesor de istorie-geografie la Le Havre.
Desroches ia a doua doza de tungararu si are viziunea unui monstru antedeluvian gigantic din mare si simti un puternic miros ca de alge putrede asa cum simtise si la prima doza. Deci asta era secretul algei tungararu, un imens monstru marin de pe vremuri . O alta explicatie putea fi ca alga tungararu aducea din subconstient anumite tendinte carora le dadea anumite forme vizuale, adica impulsurile din adancul fiintei tale alcatuiesc un astfel de animal, il intrebase un coleg neurolog, caruia ii povestise si ii daduse aceasta posibila explicatie. Acesta nu prea credea in aceasta teorie a lui Desroches.
Acesta are o explicatie mai stiintifica, psihologica, spunandu-i ca tungararu nu actioneaza decat ca un catalizator al starii interioare, in acest caz o anume stare nevrotica bazata pe nemultumirile din prezentul vietii lui Desroches, care este traumatizat de tot ceea ce are viata actuala mai penibil si mai strupid. Strazile, portul, orasul i-au devenit insuportabile, ii spune neurologul, visezi o lume fara motoare, fara fierarie, o lume in care prezenta omului apare mai discreta. Cand iti transcrie viziunile hulucinogenul iti ia de dorintele de bune si elimina omul si modernul uman , facandu-te sa vezi ce exista inaintea lui. Iata-ti natura neprihanita....e animalul ala preistoric.
Iesind de la colegul sau neurolog Desroches se plimba spre port si observa trei remorchere care ieseau in larg. Se gandi ca urmeaza sa remorcheze una din cele mai mari nave dar in urmatorul moment zari in apele marii ridicandu-se capul monstrului din viziunea sa. Si asta fara sa mai fi luat nici o bucatica de drog. Se uita uimit cand auzi o voce din spatele lui: SE MISCA. Deci nu era numai halucinatia lui, putea fi vazuta si de altii. Monstrul era o realitate atunci. Monstrul se misca intr-adevar si se apropia de tarm si slobozi un raget teribil care sperie toti pescarusii. Desroches se gandi la o ironie : chiar pe aceasta plaja fusesera gasite schelete ale unor astfel de fiinte preistorice. In cele din urma monstrul se intoarse in apa. Dar fusese deja filmat de unii curiosi si dat la stiri. Amicul sau neurologul il suna si era intr-adevar incurcat, teoria sa psihologica nu mai statea in picioare : Monstrul era o realitate nu o fictiune a subconstientului cuiva.
Dar ceea ce nu stia Desroches si neurologul Giret il puse la curent era faptul ca monstrul ucisese mai multi oameni distrugand vilele de pe mal. Apoi disparuse in mare lasand in urma lui numai distrugeri. Giret facu o pauza si ii spuse : dupa parerea mea tu ai creat fiara . Datorita algei creierul tau a capatat capacitatea de a creea ex-nihilo, din nimic. Fiind numite aceste creaturi fiinte ale fulgerului datoriata acestui transfer de viata, atribuind viata elementului creat.
Vrand sa se convinga de justetea teoriei lui Giret, Deroches se hotari sa ia o a treia doza de tungararu sa vada ce se mai intampla. Zis si facut. Dar de data aceasta din mare aparu un paralelipiped gigantic cu doua apendice laterale. Toata constructia parea vie si era din metal. Avea un fel de fata dar fara nici o trasatura umana care inspira o groaza cumplita. Apendicele se terminau cu niste clesti gigantici. Povestindu-i lui Giret despre noua aparitie, acesta ii spuse ca din vinovatie pentru dezastrul facut de monstru, acum partea rationala si moderna din el, crease o masinarie moderna care sa poata sa distruga monstrul arhaic.
Doua zile de liniste se scursesera pana la urmatoarea catastrofa. Cand se intorcea de la un dispensar unde avea consultatii intr-o zi pe saptamana cand ajunse in port Desroches vazu un cargo care se apleca nefiresc pe o parte si privind mai atent vazu ca monstrul era acela care rasturna imensa nava . Apoi distruse si alte nave chiar si un feribot cu pasageri care tocmai se pregatea sa amareze. Apoi fiare porni spre depozitele de gaz si petrol si distruse tancurile in care erau depozitate acestea, provocand o serie de explozii uriase. Din cauza exploziei digul care proteja orasul se rupse si apa navali in oras. Cand nebunia era mai mare aparu si cealalta creatie, monstrul mecanic asemanator unei macarale uriase si declansa atacul asupra fiarei primitive. Intr-adevar creatia tehnologica moderna pedepseste natura salbatica, Giret o fi avand dreptate.
Dar saurianul se feri de atacul monstrului de metal si incerca sa muste din acesta. Vazand ca nu are sorti de izbanda si ca are un adversar redutabil monstrul incerca sa scape cu fuga si astfel se declansa o nebuna cursa de urmarire. Lupta dintre cei doi monstri mai sufunda un imens tanc petrolier aflat in larg. Dar din pacate directia luata apoi de monstri era chiar inspre oras. Desroches auzi vocea cuiva de langa el : Chestiile astea doua au sa distruga orasul. Si intr-adevar asa si era. Monstrii daramau totul in calea lor. Monstrul mecanic prinse gatul saurianului intre cele doua apendice cu clesti pe care le avea incercand sa il sugrume. Urletel fiarei erau teribile ingrozind pe locuitorii orasului. In cele din urma clestii robotului retezara capul monstrului, care acum nu mai era decat un imens corp decapitat. Capul deveni o morisca de sange si bale care improsca toate cladirile din jurul sau. Corpul se pravali greoi daramand totul in calea sa. Pamantul se cutremura si un urias racent de agonie sfasie vazduhul strabatand intreg orasul. Dar, ca si cum ar fi refuzat sa moara, coada monstrului, intr-un ultim renghi al vicleniei primitive, se rasuci pentru a plesni robotul.
Gigantul acefal se clatina, aplecandu-si ametitor uratenia geometrica a carcasei, si cazu pe spate in apele in care se afunda lent. Pe masura ce cobora mana lui, crispata, grebla platforma ; pana la urma ramase agatata acolo de cheu, ca ancora acolo pentru totdeauna.
Desroches fugi spre locuinta prietenului sau neurolog Giret dar cand ajunse acolo vazu cladirea ce fusese daramata in cursul inclestarii dintre monstri si un politist il informa ca Giret era mort. Scenele din oras erau ca acelea din cele doua razboaie mondiale. Desroches avu de primit pacienti in continuu timp de o saptamana.
Se retrase doua saptamani la tara dar nu reusi sa se linisteasca. Se intoarse cu gandul sa astearna pe hartie cele stiute dar isi dadu seama ca nu ar fi luat decat ca un nebun care eculubreaza pe baza unei catastrofe ca sa isi dea importanta. Parea ca tungararu deschide o cumva o bresa in timp, o bresa prin care trecutul si viitorul se intalnesc in planul actual, un fel se scurtcircuit in fluxul temporal.
Nerezistand tentatiei lua ultima doza de tungararu pe care o mai avea si avu viziunea unui submarin gigantic care iesi din mare si care cu o arma ca un laser albastru il ochi si il cauta pe el singur si il omori de la distanta, probabil pentru a nu mai provoca si alte catastrofe.
Ii era clar : asistase la propria moarte ce urma in zilele viitoare, beneficiase de un fapt unic, acela de a vedea cum moare. Se intreba ce ragaz mai are si unde ar putea sa se ascunda ca sa nu fie gasit. Isi aduse aminte de teoria lui Giret care ii spusese ca monstrul modern era reactia lui la prima creatie, aceea a monstrului arhaic. La fel acum ar fi putut crea ceva care sa se opuna razei mortale a submarinului. Dar cum ?
Nu mai avea nici o doza de tungararu. Atunci isi aduse aminte ca marinarul ii spusese ca pastrase si pentru el o bucatica. Cauta nava si afla ca se afla in port in acel moment si merse sa il caute pe marinar dar spre groaza lui afla ca acesta isi luase concediu nedefinat si plecase in orasul natal Le Havre. Aceasta era singura sansa asa ca doctorul Desroches porni spre Le Havre.
Submarinul era clar trimis din viitor, era o expeditie de pedepsire sau mai bine zis era o expeditie care incerca sa limiteze efectele distructive pe care era capabil sa le creeze. Ajungand acasa la marinar acesta ii dadu fragmentele de tungararu pe care le mai avea. Doctorul insa nu avea de gand sa se intoarca acasa, mai precis aproape de mare pentru a nu se intalni cu raza ucigasa. Pe drum insa doctorul Desroches are un accident si este gasit de doi contonieri care il duc la postul de jandarmi. Inconstient fiind jandarmii ii cauta actele si ii gasesc numarul de la cabinet la care suna. Secretara sa veni si il lua si il duse la cabinet lasandu-l pe canapea.
Spre seara doctorul Desroches se trezi si se ridica cu greu rezemat de canapea cand zari brusc lumina albastra......era pierdut......
Traducere : Vladimir Colin
Drode Daniel a fost un scriitor francez de SF, nascut in nordul Frantei la Cambrai pe 31 octombrie 1932 si mort pe 22 octombrie 1984 la Le Havre.
Cartile depozitate in podul casei au reprezentat o adevarata comoara pentru el, delectandu-i anii copilariei- carti de aventura, carti de calatorii si nu in ultimul rand de anticipatie. Lecturile sunt intrerupte temporar de razboi.
Dupa razboi, in anii 50, Drode, ca si intreaga Franta, descopera marii clasici ai sf ului american: Asimov, Simak, Williamson.
Incepe sa prinda contur ideea de a scrie dar in alta modalitate fata de autorii americani. De aici romanul sau cel mai cunoscut SURFACE DE LA PLANETE pentru care a obtinut in 1959 Premiul Jules Verne. Romanul are un caracter experimental si multe inovatii stilistice, fiind foarte bine primit de critica de specialitate.
Romanul este o anti-utopie in buna traditie a celor scrise de Huxley si Orwell, apropiat ca si elemente de Samuel Beckett si Alain Robbe-Grillet. Abordeaza fara a face concesii teme clasice in zilele noastre precum poluarea planetei si catastrofa nucleara . Pesimist, totusi introduce putina speranta prin poezia scriiturii sale si explozia procedeelor stilistice inovative. Lucrarea scrisa cu mare talent si cu un final surpriza aminteste de celebra nuvela THE MACHINE STOPS 1909 a lui E.M. Forster, in ceea ce priveste ideea anticipativa.
Poate ca a venit timpul ca astazi sa ii reexaminam opera pasionanta si derutanta, care a devansat explozia stilistica a Portocalei mecanice a lui Anthony Burgess si cercetarile lui J.C. Ballard si Brian Aldis.
Dupa studii de istorie si geografie si-a efectuat serviciul militar in Algeria. A fost marcat profund de violenta inutila a razboiului. Din aceasta cauza dupa ce revine in tara dupa razboi scrie putin, abia 4 nuvele in Fiction, apoi o mare tacere pana in 1979, cand J.P. Andrevon il include cu povestirea HIER PEUT ARRIVER in sumarul antologiei RETOUR A LA TERRE 2, de la editura Denoel. Au urmat alte cateva povestiri si nuvele.
In paralel a fost profesor de istorie-geografie la Le Havre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu