vineri, 3 octombrie 2014

Malul celalalt - Lino Aldani, Almanah Anticipatia 1984











Lino Aldani  29 martie 1926 – 31 ianuarie 2009

"- Uite cum facem domnule Edgeworhth. Spuneti un numar format din 3 cifre.
- Un numar din trei cifre?
-Da, oricare. Fie si din doua cifre daca vreti. In fine, alegeti un numar intre 1 si 1000!
Bruce Edgeworth il fixa o clipa pe doctorul Killpatrick cu o expresie de surprindere apoi desfacu bratele incurcat:
-Ei bine....nu-i deloc usor asa...pe nerasuflate. Nu stiu, as putea spune 248 sau 715. Ce parere aveti doctore? Ar merge 715?
-Pentru mine merge foarte bine, spuse doctorul Killpatrick. Deci 715. Iar acum o litera din alfabet va rog.
- O litera din alfabet?
- Sigur ca da, o litera din alfabet, oricare. Curaj!
- Sa zicem atunci M.
-Okay! M 715.
Doctorul Killpatrick se apropie de claviatura selectorului magnetic si rasuci intrerupatorul ecranului pe care aparu instantaneu o lumina violeta, palida, rece.Apoi apasa peste piesele de pe claviatura.
-Veniti domnule Edgeworth. Subiectul M 715 o sa apara imediat, il puteti observa in voie cat doriti.Un joc de copii, este de ajuns sa actionati aici asupra volanului. Deplasarile in profunzime nu trebuie a va preocupe, exista un teleobiectiv automat care mentine imaginea in focar.
Bruce Edgeworth se apropie de ecran.
-Nu vad nimic, spuse.
-Jos, in dreapta. Sunt niste stanci si tufisuri, vedeti?
-Da, dar....
- E un exemplar magnific. Uitati-va numai, domnul Edgeworth! Il vedeti? Asteptati sa maresc imaginea. Uite, cuplez si sonorul. Tineti o mana aici deasupra si miscati volanul numai in cazul in care subiectul da semne ca ar parasi campul vizual.

Mamborul se apropie prudent, are coarnele lungi s foarte inalte, corpul suplu e pregatit sa tasneasca la cel mai mic semn de pericol. Ajuns la rezervor se opreste adulmecand aerul. Ramane nemiscat ca o stanca langa tasnitura care se revarsa in albia de pietre cenusii, detasat pe fondul norului vaporos de minuscului stropi irizati.
Aer cald, apasator. E linistea padurii potopite de zaduful dupa amiezii, o rasuflare sufocata, monotona ca vuietul slab dintr-o cochilie marina. Din cand in cand tipatul produs de urugua sus, in luminis, rupe tacerea locului. 
Mamborul e tot nemiscat, continua sa adulmece aerul intarziind sa-si afunde botul in izvor. In spatele tufisului de aramrish flacaiandrul Udo face un gest de nerabdare. Apoi se hotaraste dar nu reuseste nici macar sa intinda arcul la timp caci mamborul isi isi indoaie picioarele lungi intr-o saritura fulgeratoare sageata ricoseaza pe piatra la vreo doi metri in dreapta animalului lansat in plina goana. Inutil sa-ti mai pui nadejdi in alta lovitura. Lui Udo nu-i ramane decat sa incerce sa-l urmareasca; el stie bine ca uneoeri, cand alearga pe un sol accidentat, mamborul poate cadea rupandu-si un picior.
Udo se repede pe panta in jos, se fereste de pietrele ascutite, care rasar din pamant, iuteste pasul dar prada ii scapa; mamborul galopeaza acum pe un teren ierbos, moale si neted, incat obtine un curand un avantaj categoric.
Dezolat, Udo se opreste. E leoarca de sudoare si inima-i bate ca nebună, iar soarele il orbeste. La marginea desisului e o zona umbroasa unde abie adie un vanticel capricios. Sub enormele frunye albastre ale arborilor karanoa, Udo se tranteste vlaguit, isi rasuceste corpul in iarba umeda, zace pe spate. Mai tarziu, cand sangele si-a incetat cursa nebuna, iar aerul nu-i mai arde gatul si pieptul, Udo inainteaza alene pe poteca din padure, un tunel de smarald al carui capat e tocmai pe malul raului. Loa sta acolo, pe mal, ghemuita in fata unui foc mic si tine in mana o tepusa de os la capatul careia a infipt un peste. Mirosul puternic de carne prajita ajunge pana la Udo chiar impotriva vantului.
A mai vazut-o pe femeie stand chiar in acelasi loc, insa intotdeauna a evitat-o fara nici un motiv prea limpede. Dar acum Udo se apropie nerabdator, tropaind prin iarba ca sa-i atraga atentia. Loa ramase nemiscata chiar si cand Udo ajunse atat de aproape mai mai sa-i atinga umarul. Abia isi intoarse capul: o privire ambigua, amestec de uimire si infumurare.
Udo nu-i inspira teama: nu-o decat un baiat, inalt si musculos, dar fara lumina aceea agresiva care straluceste in ochii barbatilor din tribul sau.
- Ti-e foame? intreba femeia, coborand privirea.
- Esti Loa, nu-i asa? Loa, din tribul lui Ark.
Femeia nu raspunde. Atunci Udo face un gest ca de suparare.
- Ce cauti aici? intreba cu o voce hotarata. Ai tai sunt acolo, dincolo de padurea cea mare. Ce faci aici, singura, pe malul raului?
Loa ii intinse tepusa cu pestele care fumega. Apoi se ridica, facu cativa pasi pana la rau, se invarti in jurul unui par infipt in apa. Scoase un cos plin cu pesti.
- Uite! exclama atata. Eu i-am prins.
Isi vari o mana in cos iar pestele aruncat pe mal salta innebunit. Udo se grabeste sa-l imobilizeze cu piciorul. Si astfel timpul trece incet si linistit. Udo si femeia sunt tot langa foc, mananca preocupati stand fata in fata iar din cand in cand se privesc in ochii umezi si adanci.
Apoi Udo spune:
- Azi era cat pe ce sa il vanez! Era cel mai frumos si cel mai mare mambor din padure. Dar intr-o zi o sa-l prind, o sa-l duc alor tai si tu ai sa vii atunci cu mine si ne vom intoarce aici sa vanam si sa pescuim, iar tu ai sa dormi langa mine pentru totdeauna. Pana cand ingerii albi ne vor chema pe malul celalalt in raiul cel adevarat.
Udo si Loa. Printre frunzele verzi si aurii nevazute pasari de sticla ciripesc nelinistite. Raul curge lent, maiestuos; sus , un ugugua  da ocoluri pe  cerul pe care straluceste puternic un soare portocaliu.

- Satisfacut? intreba doctorul Kilpatrick inchizand aparatul.
Bruce Edgeworth se intoarse incet, cu privirea goala, buimac. Fu pe punctul de a spune ceva, dar doctorul i-o lua inainte.
- Credeti-ma, mai bine decat asta nu ati fi putut alege. M-715 este intr-adevar un exemplar superb. Si, acum, veniti cu mine domnule Edgeworth. Trebuie sa indeplinim niste formalitati. Pe aici, va rog.
- Ascultati-ma doctore, eu....
- Dupa asta, domnule Edgeworth, dupa....
Doctorul Kilpatrick il lua de brat si il conduse prin coridorul cu peretii tapetati in plastic de un alb inghetat.
- Faceti-va comod, zise, deschizand usa unui birou foarte luminos.
Edgeworth intra ezitand. In incapere, alaturi de un masiv fisier metalic, o femeie statea in picioare.
- Dansa este doctorita Elaine Bixby.
Schita o umbra din suras si se lasa sa alunece in fotoliul de langa birou.
- Vas ca fisa dumneavoastra personala este deja completata, zise doctorul ciocanind in masa cu stiloul.           




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu