Maestrul Zacharius sau ceasornicarul care și-a pierdut sufletul (in franceza Maître Zacharius ou l'horloger qui avait perdu son âme) este o povestire fantastică scrisă de Jules Verne și apărută în 1854 în publicația Musee des Familles.
.
Maestrul Zacharius este un ceasornicar elvețian a cărui casă este construită pe o mică insulă la confluența dintre fluviul Ron și lacul Geneva.
Ceasurile sale sunt caracterizate de un grad înalt de precizie și o
realizare artistică deosebită, însă recunoașterea primită pentru munca
sa l-a făcut arogant. Alături de el se află tot timpul fiica sa, Gérande
și menajera Scholastique, precum și ucenicul Aubert, de care fiica sa
este îndrăgostită.
Însă Zacharius suferă de o boală misterioasă, care îl face să se
stingă. Suferința sa este amplificată de faptul că unele ceasuri
construite de el în trecut încep să aibă probleme. Simțindu-și sfârșitul
aproape, Zacharius încearcă să îi transmită lui Albert secretul
fabricării ceasurilor sale speciale, care sunt tratate ca și cum ar fi
parte din creatorul lor.
Încetul cu încetul, toate orologiile și ceasurile de mână realizate
de el încep să o ia razna, iar clienții nemulțumiți renunță la
serviciile sale, lucru care îl duce la sapă de lemn. Nici chiar
insistențele fiicei sale de a merge la biserică nu-i mai sunt de folos
și, pe patul de moarte, el binecuvântează uniunea dintre ea și Aubert.
În clipa morții, Zacharius dispare doar pentru a merge la unul dintre
orologiile create de el și aflate în posesia unei ființe care
întruchipează Timpul și care, în schimbul vieții, îi cere fata de soție.
Tema principala din roman este pactul cu diavolul, reprezentat de înțelegerea dintre maestrul Zacharius și Domnul Pittonaccio (temă regăsită în mitul lui Faust)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu