Calificativ: 6
O povestire in care este investigat fenomenul gasirii de subiecte credibile, de calitate, in literatura moderna dat fiind faptul ca stiinta a avansat foarte mult si a pus in practica multe inventii. Munca de scriitor este mult ingreunata
Despre autor:
Eduard Jurist (22 februarie 1928, Chişinău) este un prozator şi dramaturg. Este fiul Isabelei, profesoară de limbi străine, şi al lui Mozes Jurist, funcţionar. A urmat Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti între anii 1946 şi 1950 (avându-i între profesori pe Mircea Florian, Athanase Joja, H.H. Stahl). Încă student, este angajat în 1947 redactor la secţia de literatură pentru copii a Editurii de Stat. În această perioadă îşi începe activitatea scriitoricească şi de traducător. În 1948 se transferă la Radiodifuziunea Română, unde lucrează mai întâi ca redactor, apoi ca şef de secţie la emisiunile pentru copii şi tineret. A debutat în revista „Licurici" (1947) şi editorial, cu placheta Pentru voi, copii (1955). Are o bogată activitate, de-a îungul a peste cinci decenii, în calitate de scriitor (prozator umorist şi autor de literatură pentru cei mici, dramaturg, textier) şi de animator cultural, contribuind la promovarea literaturii de gen. O serie de „miniaturi teatrale" (realizate în colaborare cu Ion Mustaţă) şi piese într-un act au fost puse în scenă la diverse teatre din ţară. E autorul a numeroase texte destinate difuzării radiofonice (scenarii, scenete, poveşti etc.), fiind prezent, de asemenea, cu povestiri ştiinţifico-fantastice, în numeroase antologii apărute în ţară şi în străinătate.
Considerat a fi unul dintre cei mai buni autori specializaţi în literatura pentru copii, Jurist îmbină în chip fericit instructivul cu distractivul. Ca umorist, adresându-se adulţilor, a frecventat, pe de o parte, universul tematic propriu literaturii SF ori poliţiste (abordat însă prin parodiere inteligentă a genurilor respective) şi, pe de altă parte, filonul predilect al umoriştilor specializaţi: universul cotidianului prozaic, anodin, viaţa de birou, viaţa de familie, convieţuirea în imobile supraaglomerate etc., ambianţe propice pentru revelarea comicului. Spirit ludic, Jurist e un fantezist cu resurse. Prozele SF au întotdeauna un tâlc moral şi umanist, chiar dacă strecurat discret. La fel şi prozele umoristice „intimiste", în care autorul promovează o satiră - benignă, fără sarcasm, dar bine ţintită - la adresa turpitudinilor vieţii cotidiene în comunism, dar şi în posteomunism. Procedeele şi strategiile obţinerii comicului sunt cele obişnuite - anecdota, calamburul, jocul de cuvinte, supralicitarea clişeelor mentalităţii şi exprimării comune, a ticurilor de limbaj, a unor „automatisme conceptuale" (Titus Vâjeu), uneori aducerea la absurd, prin îngroşare iscusit gradată, a unor situaţii în sine banale - toate mânuite fără vulgaritate, ci doar cu vervă. Uneori devine prea vizibilă tehnica, „meseria", textul proliferând mecanic, mereu condus ingenios, dar niciodată prea original: sunt consecinţele fireşti ale unei anumite profesionalizări a umorului.
Jurist a publicat nu numai schiţe (dialogate) şi povestiri, ci şi texte de foarte mici dimensiuni: aforisme („gaforisme", uneori), calambururi, butade, glume, anecdote ultrascurte, pilule, „chestionare" etc., exploatând în chip inspirat comicul de limbaj, umorul absurd. Rezultate remarcabile, între altele, a obţinut în satirizarea modelor şi marotelor mediatice de ultimă oră, ca în Şi Dumnezeu a creat umorul (1997). Prin scrierile lui - „minore", desigur, prin definiţie, dar nu lipsite de o semnificaţie ce depăşeşte platforma scundă a umorului de consum curent, fără pretenţii - scriitorul obţine aprofundarea ideilor prin ironie, aluzie, apel la fondul cultural, aruncând o lumină revelatoare asupra realităţii aparent banale. În privinţa aceasta e semnificativ volumul Umordinatorul (2001), o apariţie originală în peisajul scrisului contemporan.
Opera literară
• Pentru voi, copii, Bucureşti, 1955;
• Alarmă în subterană, Bucureşti, 1957;
• Isprava lui Pantelimon, Bucureşti, 1958;
• Băiatul cu valiza, Bucureşti, 1961;
• Oul lui Columb, Bucureşti, 1963;
• Ediţie specială (în colaborare cu Ion Mustaţă), Bucureşti, 1966;
• Mister la -179°C, Bucureşti, 1966;
• Sunaţi de două ori, Bucureşti, 1967;
• Duţu, Lucu şi vacanţa de primăvară, Bucureşti, 1975;
• Ochelarii de scris poveşti, Bucureşti, 1976;
• Captivi în spaţiul comic, Bucureşti, 1979;
• Umor la purtător, Bucureşti, 1980;
• Duţu, Lucu şi vacanţa de vară, Bucureşti, 1982;
• Umor expres, Bucureşti, 1984;
• Jocul continuă, Bucureşti, 1985;
• Învăţaţi să râdeţi fără profesor, Bucureşti, 1986;
• Subiecte de conversaţie, Bucureşti, 1989;
• Duţu şi Lucu. Alte întâmplări vesele, Bucureşti, 1989;
• Şi Dumnezeu a creat umorul, Bucureşti, 1997;
• Ţapul fotograf, Bucureşti, 2001;
• Umordinatorul, Bucureşti, 2001;
• (D)efectul comic, Bucureşti, 2002.
Traduceri
• V. Ian, Corabia feniciană, Bucureşti, 1948.
preluare de pe http://www.crispedia.ro/Eduard_Jurist
Despre autor:
Eduard Jurist (22 februarie 1928, Chişinău) este un prozator şi dramaturg. Este fiul Isabelei, profesoară de limbi străine, şi al lui Mozes Jurist, funcţionar. A urmat Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti între anii 1946 şi 1950 (avându-i între profesori pe Mircea Florian, Athanase Joja, H.H. Stahl). Încă student, este angajat în 1947 redactor la secţia de literatură pentru copii a Editurii de Stat. În această perioadă îşi începe activitatea scriitoricească şi de traducător. În 1948 se transferă la Radiodifuziunea Română, unde lucrează mai întâi ca redactor, apoi ca şef de secţie la emisiunile pentru copii şi tineret. A debutat în revista „Licurici" (1947) şi editorial, cu placheta Pentru voi, copii (1955). Are o bogată activitate, de-a îungul a peste cinci decenii, în calitate de scriitor (prozator umorist şi autor de literatură pentru cei mici, dramaturg, textier) şi de animator cultural, contribuind la promovarea literaturii de gen. O serie de „miniaturi teatrale" (realizate în colaborare cu Ion Mustaţă) şi piese într-un act au fost puse în scenă la diverse teatre din ţară. E autorul a numeroase texte destinate difuzării radiofonice (scenarii, scenete, poveşti etc.), fiind prezent, de asemenea, cu povestiri ştiinţifico-fantastice, în numeroase antologii apărute în ţară şi în străinătate.
Considerat a fi unul dintre cei mai buni autori specializaţi în literatura pentru copii, Jurist îmbină în chip fericit instructivul cu distractivul. Ca umorist, adresându-se adulţilor, a frecventat, pe de o parte, universul tematic propriu literaturii SF ori poliţiste (abordat însă prin parodiere inteligentă a genurilor respective) şi, pe de altă parte, filonul predilect al umoriştilor specializaţi: universul cotidianului prozaic, anodin, viaţa de birou, viaţa de familie, convieţuirea în imobile supraaglomerate etc., ambianţe propice pentru revelarea comicului. Spirit ludic, Jurist e un fantezist cu resurse. Prozele SF au întotdeauna un tâlc moral şi umanist, chiar dacă strecurat discret. La fel şi prozele umoristice „intimiste", în care autorul promovează o satiră - benignă, fără sarcasm, dar bine ţintită - la adresa turpitudinilor vieţii cotidiene în comunism, dar şi în posteomunism. Procedeele şi strategiile obţinerii comicului sunt cele obişnuite - anecdota, calamburul, jocul de cuvinte, supralicitarea clişeelor mentalităţii şi exprimării comune, a ticurilor de limbaj, a unor „automatisme conceptuale" (Titus Vâjeu), uneori aducerea la absurd, prin îngroşare iscusit gradată, a unor situaţii în sine banale - toate mânuite fără vulgaritate, ci doar cu vervă. Uneori devine prea vizibilă tehnica, „meseria", textul proliferând mecanic, mereu condus ingenios, dar niciodată prea original: sunt consecinţele fireşti ale unei anumite profesionalizări a umorului.
Jurist a publicat nu numai schiţe (dialogate) şi povestiri, ci şi texte de foarte mici dimensiuni: aforisme („gaforisme", uneori), calambururi, butade, glume, anecdote ultrascurte, pilule, „chestionare" etc., exploatând în chip inspirat comicul de limbaj, umorul absurd. Rezultate remarcabile, între altele, a obţinut în satirizarea modelor şi marotelor mediatice de ultimă oră, ca în Şi Dumnezeu a creat umorul (1997). Prin scrierile lui - „minore", desigur, prin definiţie, dar nu lipsite de o semnificaţie ce depăşeşte platforma scundă a umorului de consum curent, fără pretenţii - scriitorul obţine aprofundarea ideilor prin ironie, aluzie, apel la fondul cultural, aruncând o lumină revelatoare asupra realităţii aparent banale. În privinţa aceasta e semnificativ volumul Umordinatorul (2001), o apariţie originală în peisajul scrisului contemporan.
Opera literară
• Pentru voi, copii, Bucureşti, 1955;
• Alarmă în subterană, Bucureşti, 1957;
• Isprava lui Pantelimon, Bucureşti, 1958;
• Băiatul cu valiza, Bucureşti, 1961;
• Oul lui Columb, Bucureşti, 1963;
• Ediţie specială (în colaborare cu Ion Mustaţă), Bucureşti, 1966;
• Mister la -179°C, Bucureşti, 1966;
• Sunaţi de două ori, Bucureşti, 1967;
• Duţu, Lucu şi vacanţa de primăvară, Bucureşti, 1975;
• Ochelarii de scris poveşti, Bucureşti, 1976;
• Captivi în spaţiul comic, Bucureşti, 1979;
• Umor la purtător, Bucureşti, 1980;
• Duţu, Lucu şi vacanţa de vară, Bucureşti, 1982;
• Umor expres, Bucureşti, 1984;
• Jocul continuă, Bucureşti, 1985;
• Învăţaţi să râdeţi fără profesor, Bucureşti, 1986;
• Subiecte de conversaţie, Bucureşti, 1989;
• Duţu şi Lucu. Alte întâmplări vesele, Bucureşti, 1989;
• Şi Dumnezeu a creat umorul, Bucureşti, 1997;
• Ţapul fotograf, Bucureşti, 2001;
• Umordinatorul, Bucureşti, 2001;
• (D)efectul comic, Bucureşti, 2002.
Traduceri
• V. Ian, Corabia feniciană, Bucureşti, 1948.
preluare de pe http://www.crispedia.ro/Eduard_Jurist
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu