 |
| Viorel Pîrligras n. 1959 |
Calificativ: 9
O povestire care imi aduce aminte de basmele pe care le citeam in copilarie, elementul descriptiv si atmosfera de civilizatie medievala in plina inima cosmosului te fascineaza provocandu-te sa iti imaginezi cat mai fidel cum ar arata in viziunea ta o Cordoba a stelelor, planeta fanteziilor, locul unde cele mai ciudate dorinte si asteptari pot fi implinite.
Ti se spune ca totul e un joc, un scenariu, ca nu e nimic real dar totusi......
Iar tema iubirii atat de des intalnita chiar in acest almanah Anticipatia 1984 ramane una din temele principale din orice tip de literatura si constat ca literatura science-fiction a creat cateva povestiri de mare sensibilitate in acest sens.
"Kan aştepta linistit in fata usii masive de fier. Omul de langa el arunca ultimele priviri pe biletul sau. Cand totul i se paru in regula i-l intinse cu un zambet ceremonios.
- Va reamintesc, domnule Kan, ca timp de o ora va trebui sa va descurcati singur. Ati semnat pentru asta, Directiunea nu va mai poate ajuta cu nimic din acest moment. Va urez petrecere placuta!
Cu aceste cuvinte deschise usa de fier lasand in fata lui Kan o fereastra spre o lume magica. Fermecat, Kan cobori scarile. Instinctul il facu sa mai arunce o privire inapoi. In spatele sau orizontul era acoperit de o uriasa nava spatiala. Din dexchizatura usii omul ii mai zambi o data, apoi usa de fier il ascunse privirilor cu un zgomot surd. Privi din nou in fata. O multime multicolora ii iesi in cale. Din tumultul de costume bizare se desprinse silueta unui batran.
-Bine ai venit, o, straine, in lumea minunata a Cordobei stelelor! Atata vreme cat vei avea ganduri curate, ca mai toti calatorii astrali ce poposesc pe aceste meleaguri, simte-te ca pestele in propria-i apa. Esti liber sa gusti din frumusetile Cordobei stelelor.
Spunand aceste cuvinte batranul ii anina de gat un supreb dar ciudat medalion. Privi cu interes incrustatiile-i bogate. Cand ridica din ochii, batranul si multimea disparusera, facand loc largii perspective a unei piete baroce. Intr-adevar intre uriasele ziduri ale ciudatelor cladiri, adevarate capodopere ale arhitecturii cosmice, isi faceau loc miile si maruntele bazaruri ale negustorilor veniti din cele mai diverse colturi ale universului. Pentru doi orsi puteai sa iti umpli buzunarele cu perlele vii din Atrusia, care in cateva luni iti prefaceau casa intr-o sculptura de sidef. Aici ii puteai auzi laudandu-si marfurile pe grodini , cei ce se exprima prin splendide imagini in relief. Aici puteai sa inchiriezi pentru o zi un focos inorog de pe Cruzia, ale carui copite agravitationale te puteau purta spre cele mai inalte pajisti de nimbus paradis. Aici puteai sa iti petreci seara in compania celui mai bun cocteil electric, mai puternic decat orice bautura. Aici puteai cadea in transa minunatelor trupuri ale midorelor cele patimase. Aici puteai incepe o viata noua. Aici puteai pierde o planeta la ruleta tridimensionala, aici puteai castiga un tronson spatial pentru o picatura de apa meglavizata. Aici betiile de culori, aici magia sunetelor cedre, aici cerul, aici pamantul. Aici era Cordoba stelelor!
Kan privi buimacit in jur, hipnotizat de complexul acela viu care-i fura simturile, care-i alunga gandurile. Se alatura bucuros grupului de petrecareti care-l inconjurasera repede cu veselia lor si care trageau vartos din sticle pline de nectar auriu de steb.
-Domnilor, incepu cel ce parea seful grupului, dar se opri pentru a injura intr-o limba necunoscuta, o grasa geneveza care-l imbrancise in trecere. Domnilor, precum spuneam, iata-ne in fata unui amuzant joc de societate, care mi-a luminat mintea in timp ce trupu-mi se chinuia a dovedi un splendid ghiveci de nercoze.
Aplauze si aprecieri sugubete il intrerupsera, obligandu-l sa efectueze o larga reverenta in fata lor, dupa care, cu un gest scurt, potoli tumultul si relua:
-Ei bine, domnilor, va veti fi intrebat in consta acest joc de societate! Iata, asadar, despre ce este vorba: Printesa de Guiler, minunata mea stapana, m-a rugat sa-i aduc la inapoierea mea pe Sarter, un suvenir minunat, care sa-i tina admiratia fata de mine treaza pana in negura timpurilor! Asa ca rog pe domniile voastre sa participe la acest joc facandu-mi rost, din acesta Cordoba a visurilor, de un suvenir rar. Ca premiu ofer castigatorului, adica celui ce-mi va aduce cel mai original suvenir, un godar tanar care canta, danseaza, si spune povestile minunatei galaxii Hafera!
Cu strigate vesele petrecaretii se invoira numaidecat si disparura cu larma si voie buna, in haosul multicolor al pietii. Ramas singur, Kan o porni pe stradutele inguste strajuite de bijuteriile arhitecturale ale hanurilor si resedintelor de odihna. Desi isi propusese sa nu dea importanta jocului poznas, se pomeni cautand din priviri cele mai interesante subiecte de suvenir. Tocmai se pregatea sa achitioneze o splendida piatra civiana in ale carei sute de fete, acordate fiecare pe alte lungimi de unda, descopereai mii de lumi, cand privirea ii fu atrasa
de o ciudata floare, aflata undeva pe balconul unei cladiri somptuoase, care exervita un fel de miraj prin miile de forme si culori ce se schimbau. Isi spuse in sinea lui ca nimic nu putea fi mai potrivit si, din trei miscari, se catara pe niste baloturi pana la balcon. Escalada balustrada si se repezi sa culeaga floarea cand simti in ceafa o privire arzatoare. Intoarse repede capul si abia atunci vazu ca usa din cladire era deschisa si ca, o minunata faptura il priveste cu ochi intrebatori. I se paruse atat de firesc, ca in aceasta lume de vis orice sa fie posibil incat acum, prins cu mata-n sac, se simtea ca un hot. Rosi, dar ochii ei il subjugara pe de-a-ntregul. Se apropiara unul de altul si ramasera asa, privindu-se la nesfarsit. Nu-si dadu seama cand mana lui mangaie parul de abanos al fetei si ramase surprins cand se trezi ca strange la piept , intr-o lunga imbratisare, faptura delicata a acesteia. Se parea ca acel sarut o sa dureze etern. Bubuiturile din usa il trezira brusc sfasietor de dureros. Usa se deschise in larg si in pragul ei aparu silueta batranului care-l intampinase la inceputul sejurului. Cu semn mic al capului arunca spre ei vreo sase oameni imbracati la fel. Ai fi zis ca era o trupa de soldati. Evenimentele se precipitara. Fata facu un pas inainte, acoperind protector trupul lui Kan, prea uluit, ca sa inteleaga ceva. Cand sesiza primejdia era prea tarziu. Cu mirare vazu ca oamenii o insfaca pe fata si dispar cu ea pe usa din spatele batranului. Acesta surase amar si pleca. Kan ramase cateva clipe apoi iesi in strada. Jur-imprejur lumea il privea in tacere.
-N-ai stiut, oare, straine, ca fata Marelui Ven al orasului este sacra? Ca proorocirea spune ca aceasta va trebui sa moara dupa primul contact cu un strain?
Kan nega din cap. Omul continua trist:
-Cordoba Stelelor va cunoaste prima ei zi de doliu. Turnul de fildes isi asteapta victima.
Gandi ca eun vis urat si cu lacrimi in ochi, se trezi fugind ca un bezmetic in directia turnului de fildes. Sarea, imbrancea, lumea blestema in urma lui, acum se impiedica, acum se scula si isi relua nesfarsita cursa printre oameni, printre marfuri, prin labirintul de stradute inguste. Se opri o clipa, lac de apa, atunci cand ajunse in fata imensului edificiu de fildes, pentru a cauta din ochi intrarea. Se dumiri mai tarziu, dupa ce intrase, cand cativa soldati incercara sa-l opreasca. Simti o durere intr-o mana, o privi, asa manjita de sange cum era, si intelese ca se batuse cu ei. Nu avu timp sa se mai gandeasca la acest lucru, in fata sa se inaltau nenumarate trepte si usi si fata trebuia salvata. Simti ca ii este extraordinar de frica pentru ea. si isi dadu seama ca n-a tinut niciodata atat de mult la cineva. Apuca sa vada chipul luminos al fetei stralucind spre el, tarata de cativa soldati intspre o incapere a carei usa de fier se inchise bubuind in urma lor. Un baraj viu ii atinea calea spre usa. Incepu o lupta disperata, mii de dureri ii sagetau trupul, dar nu se lasa. Cu eforturi uriase o deschise si se prabusi inauntru. Mai izbuti sa zareasca ca prin ceata omul care se apleca deasupra lui:
- Domnule Kan ora a trecut. Mi-ar place sa sper ca v-ati distrat frumos, spuse acesta clatinand cu compatimire din cap.
- Nu se poate!
-Ba da, domnule Kan, este exact asa cum va spuneam!
Kan il cerceta cu priviri furioase pe omuletul din fata sa, prea mic pentru masivul birou dupa care se ascundea.
-Supermasina de iluzii continua acesta, reda totul pana la cele mai mici amanunte. Am investit miliarde de dolari domnule Kan, in construirea si programarea ei. Asta explica deisgur costul ridicat al distractiei clientului timp de o ora in alta lume.
- Nu asta ma intereseaza, ci faptul ca pe Cordoba Stelelor cineva moare din vina mea, striga Kan.
-Oh, Oh! Vad ca n-ati inteles nimic! Domnule Kan, va repet inca o data ca toata povestea este fictiva, ea nu exista, totul e rodul imaginatiei masinii.
-Imaginatiei masinii?
-Intocmai, domnule Kan. Este una din cele mai extraordinare masini construite vreodata. Are atatea posibilitati, noi am stabilit n+ >> incat cateodata ne uimeste chiar si pe noi., totul apre atat de real incat....
-....ar putea fi adevarat?
-O, nu, nu ! tusi omuletul, vizibil jenat de faptul ca ajunsese atat de departe. E un fel de a spune. La urma urmei e doar o masina, noi o intretinem si o alimentam.
-Dar ati putea, totusi, sa-i sugerati sa dea o intorsatura noua, mai optimista, povestii de pe Cordoba, se inviora Kan.
- O, nu, domnule Kan, noi nu putem interveni cu nimic in activitatea masinii. De fiecare data nascoceste alta poveste, merge pana acolo incat nici noi nu stim ce o sa mai creeze, dar niciodata nu revine la aceeasi varianta.
Kan iesi bombanind din biroul directorului, arunca la iesire o privire stralucitoarei reclame : PETRECETI O ORA DE NEUITAT IN ALTA LUME! FIRMA VISS VA STA LA DISPOZITIE si o porni ametit aiurea pe strazile inguste. Deodata ochii i se holbara si gura ii seca. Descoperise la gat ciudatul medalion cu incrustatii:
- Si totusi....tipa el......
Despre autor: http://www.lumiparalele.ro/
preluare de pe
http://revistanautilus.ro/bd/viorel-pirligras-schita-de-portret-bio-bibliografic/
articol de Dodo Nita
Viorel Pîrligras s-a născut pe 29 ianuarie 1959 la Tr. Severin. În copilărie se stabileşte, alături de familia sa, la Craiova, unde trăieşte şi astăzi.
Desenatorul
Grafician înnăscut (moştenind talentul mamei sale, profesoară de desen) Viorel Pîrligras desenează de când se ştie. Nu-i de mirare deci că, deja în 1970, primeşte o diplomă de merit la primul concurs naţional BD „Aventurile colegului Minitehnicus”. Iar doi ani mai târziu, la doar 14 ani, câştigă premiul I la concursul BD „Minitehnicus are o idee !”. Planşa premiată, Tunelul timpului va apare – în culori - în nr.3/ 1973 al revistei Racheta Cutezătorilor, marcând astfel debutul său.
În 1984 publică în almanahul Anticipaţia primul episod din seria aventurilor personajului său fetiş, Fergonautul: Un animal fantastic. Următoarele două vor fi publicate în almanahul Ştiinţă şi Tehnică: în 1985- Stare nevrotică algoritmică în efectuarea cubului Rubik-fergonaut şi în 1987- Noile frontiere ale cunoaşterii fergonautului.
Intre 1988-1989 îi apar în revista Orion benzi desenate SF: Înăuntrul acesteia, în afara celeilalte, Drum închis, Mitul (des. 1981), Clipe…,Vânătorul de mutanţi, după Daniel Sunjana.
In 1989 îi mai apare Dimineaţa unui faun în almanahul Ştiinţă şi tehnică.
În 1991, în revista ieşeană Imago (număr unic) este publicat BD-ul său Bâlciul. Anii următori, în cele 3 numere ale revistei Desant ( tot din Iaşi) îi apare, în culori, banda desenată Aurul planetei.
ot în 1991 îi apare primul album, de benzi desenate science-fiction, Escală pe Tobra, care va fi premiat la ROMCON’91-Buzău.
In 1992 preia personajul Inspectorul Florentin de la desenatorul Valentin Tănase şi publică în Universul Copiilor un nou episod din aventurile acestuia ( pe scenariul lui Ovidiu Zotta).
Intre 1992-1995 publică săptămânal în paginile revistelor Pop, Rock & Show si Vox Pop Rock, mai multe zeci de stripuri din seria Polifonia., inventând astfel un nou gen BD românesc: “BD rock”.
În 1993, în suplimentul BD Strip Top, al ziarului Renaşterea Bănăţeană din Timişoara, îi apare parodia după Alexandre Dumas, Contele de Morte Cnisto.
Tot în acelaşi an, în seria “Pop, Rock & Show Clip” publică BD rock realiste, „adaptări” ale unor cântece de succes: Balada destinului, muzica Nicu Alifantis, text George Ţărnea, Călătorie spre vârful cunoaşterii, piesă a grupului Octave, Stan a trupei Timpuri noi.
În 1994, în revista Orfeu din Orion (nr.0 ) publică Orfeu-cântul 467 (des. 1991-1992), în Vox pop Rock îi apare Cântecul tăcerii, BD rock realist iar în primul (şi singurul) număr al revistei ieşene Snif este republicat Vânătorul de mutanţi, într-o nouă compoziţie grafică.
In 1995 reînvie celebrul personaj Haplea, pe care îl aduce în zilele noastre, timp de 3 episoade ( în versuri ) în paginile ziarului Realitatea Bănăţeană. Tot aici îi mai apare Totul despre Fergonaut şi sex, iar două stripuri din seria Cosmogonii sunt publicate în Curierul naţional. In fine, în acelaşi an mai publică, în Haz în Vacanţă, O lume perpendiculară, după un scenariu de Pierre Pascal.
In 1995 imaginează căţeluşul Oscar, cel mai longeviv personaj al său. Peripeţiile sale apar în stripuri cotidiene, mai întâi în Realitatea Bănăţeană, apoi în Gazeta de Sud şi Opinia Craiovei, şi continuă în ziarul ieşean Evenimentul, zilnic, până în 2007. In 2003 Viorel Pîrligras va primi trofeul “Sandu Florea” pentru cea mai bună serie de stripuri din România, Oscar (peste 5000 de episoade apărute pînă astăzi). Cu vreo trei ani înainte, îi oferisem, din partea Asociaţiei Bedefililor, premiul „Oscar” al benzii desenate româneşti.
In 1996 îi mai apar Escală pe Tobra, în culori, în serial, în Mini AZI , Bate şi ţi se va deschide, BDSF realist, în almanahul Rebus şi este republicat Haplea ( 4 ep), în AH, BD!
Intre 1996-1997 Viorel Pîrligras publică în revista Omega BD-ul realist în serial, Nostalgic Blues precum şi unul comic, SF-ul, această necunoscută, cu Radu Honga în rolul principal.
În anul 2000, Marian Mirescu redesenează povestirea BD a lui Viorel Pîrligras, Prinde Visul! (desenată iniţial în 1990 şi neapărută niciodată) şi o publică într-o altă revistă BD craioveană, AH, BD!.
În 2002 îi apare albumul Caragiale: D-l Goe. Amici. Telegrame, la editura ALLFA din Bucureşti , pentru care a primit Marele premiu la concursul de carte pentru copii “Micul Prinţ 2002”
- Domnule Kan ora a trecut. Mi-ar place sa sper ca v-ati distrat frumos, spuse acesta clatinand cu compatimire din cap.
- Nu se poate!
-Ba da, domnule Kan, este exact asa cum va spuneam!
Kan il cerceta cu priviri furioase pe omuletul din fata sa, prea mic pentru masivul birou dupa care se ascundea.
-Supermasina de iluzii continua acesta, reda totul pana la cele mai mici amanunte. Am investit miliarde de dolari domnule Kan, in construirea si programarea ei. Asta explica deisgur costul ridicat al distractiei clientului timp de o ora in alta lume.
- Nu asta ma intereseaza, ci faptul ca pe Cordoba Stelelor cineva moare din vina mea, striga Kan.
-Oh, Oh! Vad ca n-ati inteles nimic! Domnule Kan, va repet inca o data ca toata povestea este fictiva, ea nu exista, totul e rodul imaginatiei masinii.
-Imaginatiei masinii?
-Intocmai, domnule Kan. Este una din cele mai extraordinare masini construite vreodata. Are atatea posibilitati, noi am stabilit n+ >> incat cateodata ne uimeste chiar si pe noi., totul apre atat de real incat....
-....ar putea fi adevarat?
-O, nu, nu ! tusi omuletul, vizibil jenat de faptul ca ajunsese atat de departe. E un fel de a spune. La urma urmei e doar o masina, noi o intretinem si o alimentam.
-Dar ati putea, totusi, sa-i sugerati sa dea o intorsatura noua, mai optimista, povestii de pe Cordoba, se inviora Kan.
- O, nu, domnule Kan, noi nu putem interveni cu nimic in activitatea masinii. De fiecare data nascoceste alta poveste, merge pana acolo incat nici noi nu stim ce o sa mai creeze, dar niciodata nu revine la aceeasi varianta.
Kan iesi bombanind din biroul directorului, arunca la iesire o privire stralucitoarei reclame : PETRECETI O ORA DE NEUITAT IN ALTA LUME! FIRMA VISS VA STA LA DISPOZITIE si o porni ametit aiurea pe strazile inguste. Deodata ochii i se holbara si gura ii seca. Descoperise la gat ciudatul medalion cu incrustatii:
- Si totusi....tipa el......
Despre autor: http://www.lumiparalele.ro/
preluare de pe
http://revistanautilus.ro/bd/viorel-pirligras-schita-de-portret-bio-bibliografic/
articol de Dodo Nita
Viorel Pîrligras s-a născut pe 29 ianuarie 1959 la Tr. Severin. În copilărie se stabileşte, alături de familia sa, la Craiova, unde trăieşte şi astăzi.
Desenatorul
Grafician înnăscut (moştenind talentul mamei sale, profesoară de desen) Viorel Pîrligras desenează de când se ştie. Nu-i de mirare deci că, deja în 1970, primeşte o diplomă de merit la primul concurs naţional BD „Aventurile colegului Minitehnicus”. Iar doi ani mai târziu, la doar 14 ani, câştigă premiul I la concursul BD „Minitehnicus are o idee !”. Planşa premiată, Tunelul timpului va apare – în culori - în nr.3/ 1973 al revistei Racheta Cutezătorilor, marcând astfel debutul său.
În 1984 publică în almanahul Anticipaţia primul episod din seria aventurilor personajului său fetiş, Fergonautul: Un animal fantastic. Următoarele două vor fi publicate în almanahul Ştiinţă şi Tehnică: în 1985- Stare nevrotică algoritmică în efectuarea cubului Rubik-fergonaut şi în 1987- Noile frontiere ale cunoaşterii fergonautului.
Intre 1988-1989 îi apar în revista Orion benzi desenate SF: Înăuntrul acesteia, în afara celeilalte, Drum închis, Mitul (des. 1981), Clipe…,Vânătorul de mutanţi, după Daniel Sunjana.
In 1989 îi mai apare Dimineaţa unui faun în almanahul Ştiinţă şi tehnică.
În 1991, în revista ieşeană Imago (număr unic) este publicat BD-ul său Bâlciul. Anii următori, în cele 3 numere ale revistei Desant ( tot din Iaşi) îi apare, în culori, banda desenată Aurul planetei.
ot în 1991 îi apare primul album, de benzi desenate science-fiction, Escală pe Tobra, care va fi premiat la ROMCON’91-Buzău.
In 1992 preia personajul Inspectorul Florentin de la desenatorul Valentin Tănase şi publică în Universul Copiilor un nou episod din aventurile acestuia ( pe scenariul lui Ovidiu Zotta).
Intre 1992-1995 publică săptămânal în paginile revistelor Pop, Rock & Show si Vox Pop Rock, mai multe zeci de stripuri din seria Polifonia., inventând astfel un nou gen BD românesc: “BD rock”.
În 1993, în suplimentul BD Strip Top, al ziarului Renaşterea Bănăţeană din Timişoara, îi apare parodia după Alexandre Dumas, Contele de Morte Cnisto.
Tot în acelaşi an, în seria “Pop, Rock & Show Clip” publică BD rock realiste, „adaptări” ale unor cântece de succes: Balada destinului, muzica Nicu Alifantis, text George Ţărnea, Călătorie spre vârful cunoaşterii, piesă a grupului Octave, Stan a trupei Timpuri noi.
În 1994, în revista Orfeu din Orion (nr.0 ) publică Orfeu-cântul 467 (des. 1991-1992), în Vox pop Rock îi apare Cântecul tăcerii, BD rock realist iar în primul (şi singurul) număr al revistei ieşene Snif este republicat Vânătorul de mutanţi, într-o nouă compoziţie grafică.
In 1995 reînvie celebrul personaj Haplea, pe care îl aduce în zilele noastre, timp de 3 episoade ( în versuri ) în paginile ziarului Realitatea Bănăţeană. Tot aici îi mai apare Totul despre Fergonaut şi sex, iar două stripuri din seria Cosmogonii sunt publicate în Curierul naţional. In fine, în acelaşi an mai publică, în Haz în Vacanţă, O lume perpendiculară, după un scenariu de Pierre Pascal.
In 1995 imaginează căţeluşul Oscar, cel mai longeviv personaj al său. Peripeţiile sale apar în stripuri cotidiene, mai întâi în Realitatea Bănăţeană, apoi în Gazeta de Sud şi Opinia Craiovei, şi continuă în ziarul ieşean Evenimentul, zilnic, până în 2007. In 2003 Viorel Pîrligras va primi trofeul “Sandu Florea” pentru cea mai bună serie de stripuri din România, Oscar (peste 5000 de episoade apărute pînă astăzi). Cu vreo trei ani înainte, îi oferisem, din partea Asociaţiei Bedefililor, premiul „Oscar” al benzii desenate româneşti.
In 1996 îi mai apar Escală pe Tobra, în culori, în serial, în Mini AZI , Bate şi ţi se va deschide, BDSF realist, în almanahul Rebus şi este republicat Haplea ( 4 ep), în AH, BD!
Intre 1996-1997 Viorel Pîrligras publică în revista Omega BD-ul realist în serial, Nostalgic Blues precum şi unul comic, SF-ul, această necunoscută, cu Radu Honga în rolul principal.
În anul 2000, Marian Mirescu redesenează povestirea BD a lui Viorel Pîrligras, Prinde Visul! (desenată iniţial în 1990 şi neapărută niciodată) şi o publică într-o altă revistă BD craioveană, AH, BD!.
În 2002 îi apare albumul Caragiale: D-l Goe. Amici. Telegrame, la editura ALLFA din Bucureşti , pentru care a primit Marele premiu la concursul de carte pentru copii “Micul Prinţ 2002”
Scriitorul
In anii ’80 Viorel Pîrligras începe să frecventeze cenaclul SF “Henri Coandă” . Nu-i place însă atmosfera prăfuită de acolo şi, împreună cu Liviu Mircea Goga, înfiinţează un alt cenaclu, “ Victor Anestin”, afiliat la Casa Studenţilor. Cenaclul a fost botezat astfel de scriitorul Ion Hobana. Viorel este cel mai activ membru şi cel mai prolific scriitor şi traducător din cenaclu. Vreme de aproape 15 ani, între mijlocul deceniului 8 şi mijlocul deceniului 9 al mileniului trecut, el publică proză SF în aproape toate revistele, almanahurile şi antologiile de profil româneşti. Cine nu-şi aduce aminte de memorabilele nuvele Între nasturi (antologia Avertisment pentru liniştea planetei – 1985), Fantastica lume a lui Cristobald (almanahul Anticipaţia 1987) sau Curcubeu pe cer (almanahul Anticipaţia 1989) ?
De menţionat că majoritatea acestor extraordinare lucrări au fost premiate, din partea Uniunii Scritorilor, de Ion Hobana, al cărui tânăr autor preferat se pare că era. Aşa cum arată şi exegeţii literaturii SF de la noi, Viorel Pîrligras a făcut parte din generaţia de aur a SF-ului românesc din deceniul 8: Cristian Tudor Popescu, Bogdan Ficeac, Constantin Cozmiuc, Silviu Genescu, fraţii Merişca etc. Din păcate cam toată această pleiadă de tineri şi promiţători autori SF de atunci s-a “pierdut în tranziţie”. Iar dacă majoritatea dintre ei tot şi-au adunat între coperţile unor volume producţiile literare, modest, Viorel Pîrligras nu a dorit niciodată acest lucru, nici măcar atunci când era el însuşi (co)proprietar de editură.
El rămâne oricum în memoria contemporanilor săi, şi nu numai: în Dicţionarul de cuvinte şi notiuni din SF-ul românesc realizat de doctorul Octavian Laiu (www.jocuridecuvinte.ro) am găsit numeroase animale fantastice, obiecte neobişnuite şi rase extraterestre inventate de Viorel: fergonautul, folarizon, arayak, baldor, conoculari, telenocular, folarizon, grontavar, lavar, panas, protniu, sacger, servidot, teribonic, zaicardusieni…
Traducătorul
Viorel Pîrligras a tradus şi numeroase povestiri, mai ales ale unor scriitori SF de expresie franceză. În 1991, la editura noastră, SFVA, am publicat originalul roman al lui Richard Canal, Swap-Swap, tradus, bineînţeles, de Viorel Pîrligras.
Şi cum, uneori, vine şi rândul traducătorului să fie tradus, în 1995, în antologia spaniolă Orbito Nulo, a apărut – în limba esperanto – povestirea “Perfekta mutaciulo” – da, aţi ghicit, Un mutant perfect, a inegalabilului Viorel.
Editorul
Viorel Pîrligras este modelul fanului SF perfect. Înainte de orice posesor al unei biblioteci uriaşe de cărţi şi BD science fiction (dar nu numai), desenator, scriitor, traducător şi, ca orice fan care se respectă, editor.
Între 1988-1989 editează la Craiova (ca supliment al caietului program al Teatrului Liric din localitate – sic!) revista SF Orion (4 nr. x 150.000 ex) în care publică proze SF ale sale şi ale confraţilor săi craioveni şi din restul ţării, romanul Cavernele de Oţel al lui Isaac Asimov, tradus de Marian Mirescu, benzi desenate româneşti şi franţuzeşti (Barbarella, de Jean-Claude Forest).
În martie 1990, alături de subsemnatul şi Daniel Cristian Dumitru, înfiinţează prima editură particulară din Craiova, SFVA. În cadrul acesteia, între 1990-1992, Viorel editează şi asigură şi prezentarea artistică a 12 numere din revista 467 (primele numere au apărut într-un tiraj de 50,000 ex.), romanul Swap-Swap, albumul Escală pe Tobra şi Istoria Benzii Desenate Româneşti.
În 1994, editează revista Orfeu din Orion (a apărut doar un singur număr, nr.0 ).
Intre 1996-1997 Viorel Pîrligras editează o nouă publicaţie SF, Omega, “magazin al imaginaţiei”. In cele trei numere apărute putem citi, alături de prozele sale şi ale altor autori, BD-ul realist în serial, Nostalgic Blues precum şi unul comic, SF-ul, această necunoscută, cu Radu Honga în rolul principal.
In 1999 editează un alt “magazin al imaginaţiei”, Constelaţia Orion , în numărul său unic publicând începutul unei noi BD, Orfeu. Tot acum apare şi suplimentul Eclipsa al Jurnalui de Dolj cu o nouă BD, Misterele Băniei.
Intre 2002-2004 Viorel Pîrligras este redactor şef al primei – şi singura, pînă astăzi – reviste româneşti de “informaţii şi analiză a benzii desenate”, Fergonaut (al cărei director era chiar subsemnatul) şi în care publică articole despre BD şi republică BD-urile cu Fergonautul.
Intre 2005-2008, este director artistic al unei noi reviste culturale din Craiova, Autograf MJM, în care publică o nouă serie de stripuri, Vivisecţii, şi traduce, pentru prima oară în România, o BD africană, Cuplu model, cuplu blestemat, des. Senga Kibwanga, sc. Alain Delville.
Între 2008 -2011 editează la Craiova revista lunară pentru copii preşcolari, Oscar, în care personajul său este mascota publicaţiei. Revista apare sub egida Asociatiei Culturale Craiova.
Din toamna lui 2012, împreună cu amicii Cristian Ciomu şi Marian Mirescu editează revista BDC (Banda desenată Craioveană) în care publică propriile lor benzi desenate dar şi ale unor creatori sârbi. A apărut numărul O şi este anunţat numărul 1 chiar pentru aceste zile.
Cu un an mai devreme Viorel Pîrligras şi-a deschis şi site-ul Lumi Paralele, a început să participe la Eurocon-uri din alte ţări, a reactivat cenaclul SFVA şi a fost chiar co-organizator al ROMCON-ului de la Timişoara, renăscând ca pasărea Phoenix din cenuşa sentimentelor sale.
Singurul lucru pe care mai trebuie să-l facă Viorel pentru a-şi asigura perenitatea, este să înceapă editarea integralei atât a operelor sale literare cât mai ales a celor grafice. E de notorietate faptul că I. D. Sârbu este printre puţinii scriitori români pe care schimbarea de regim l-a prins cu o adevărată operă de sertar. Ceea ce ştiu însă doar prietenii săi apropiaţi, este faptul că Viorel Pîrligras are şi astăzi sertarul plin cu lucrări – atât literare cât mai ales grafice – inedite. Ele îşi aşteaptă, cuminţi, editorul.
In anii ’80 Viorel Pîrligras începe să frecventeze cenaclul SF “Henri Coandă” . Nu-i place însă atmosfera prăfuită de acolo şi, împreună cu Liviu Mircea Goga, înfiinţează un alt cenaclu, “ Victor Anestin”, afiliat la Casa Studenţilor. Cenaclul a fost botezat astfel de scriitorul Ion Hobana. Viorel este cel mai activ membru şi cel mai prolific scriitor şi traducător din cenaclu. Vreme de aproape 15 ani, între mijlocul deceniului 8 şi mijlocul deceniului 9 al mileniului trecut, el publică proză SF în aproape toate revistele, almanahurile şi antologiile de profil româneşti. Cine nu-şi aduce aminte de memorabilele nuvele Între nasturi (antologia Avertisment pentru liniştea planetei – 1985), Fantastica lume a lui Cristobald (almanahul Anticipaţia 1987) sau Curcubeu pe cer (almanahul Anticipaţia 1989) ?
De menţionat că majoritatea acestor extraordinare lucrări au fost premiate, din partea Uniunii Scritorilor, de Ion Hobana, al cărui tânăr autor preferat se pare că era. Aşa cum arată şi exegeţii literaturii SF de la noi, Viorel Pîrligras a făcut parte din generaţia de aur a SF-ului românesc din deceniul 8: Cristian Tudor Popescu, Bogdan Ficeac, Constantin Cozmiuc, Silviu Genescu, fraţii Merişca etc. Din păcate cam toată această pleiadă de tineri şi promiţători autori SF de atunci s-a “pierdut în tranziţie”. Iar dacă majoritatea dintre ei tot şi-au adunat între coperţile unor volume producţiile literare, modest, Viorel Pîrligras nu a dorit niciodată acest lucru, nici măcar atunci când era el însuşi (co)proprietar de editură.
El rămâne oricum în memoria contemporanilor săi, şi nu numai: în Dicţionarul de cuvinte şi notiuni din SF-ul românesc realizat de doctorul Octavian Laiu (www.jocuridecuvinte.ro) am găsit numeroase animale fantastice, obiecte neobişnuite şi rase extraterestre inventate de Viorel: fergonautul, folarizon, arayak, baldor, conoculari, telenocular, folarizon, grontavar, lavar, panas, protniu, sacger, servidot, teribonic, zaicardusieni…
Traducătorul
Viorel Pîrligras a tradus şi numeroase povestiri, mai ales ale unor scriitori SF de expresie franceză. În 1991, la editura noastră, SFVA, am publicat originalul roman al lui Richard Canal, Swap-Swap, tradus, bineînţeles, de Viorel Pîrligras.
Şi cum, uneori, vine şi rândul traducătorului să fie tradus, în 1995, în antologia spaniolă Orbito Nulo, a apărut – în limba esperanto – povestirea “Perfekta mutaciulo” – da, aţi ghicit, Un mutant perfect, a inegalabilului Viorel.
Editorul
Viorel Pîrligras este modelul fanului SF perfect. Înainte de orice posesor al unei biblioteci uriaşe de cărţi şi BD science fiction (dar nu numai), desenator, scriitor, traducător şi, ca orice fan care se respectă, editor.
Între 1988-1989 editează la Craiova (ca supliment al caietului program al Teatrului Liric din localitate – sic!) revista SF Orion (4 nr. x 150.000 ex) în care publică proze SF ale sale şi ale confraţilor săi craioveni şi din restul ţării, romanul Cavernele de Oţel al lui Isaac Asimov, tradus de Marian Mirescu, benzi desenate româneşti şi franţuzeşti (Barbarella, de Jean-Claude Forest).
În martie 1990, alături de subsemnatul şi Daniel Cristian Dumitru, înfiinţează prima editură particulară din Craiova, SFVA. În cadrul acesteia, între 1990-1992, Viorel editează şi asigură şi prezentarea artistică a 12 numere din revista 467 (primele numere au apărut într-un tiraj de 50,000 ex.), romanul Swap-Swap, albumul Escală pe Tobra şi Istoria Benzii Desenate Româneşti.
În 1994, editează revista Orfeu din Orion (a apărut doar un singur număr, nr.0 ).
Intre 1996-1997 Viorel Pîrligras editează o nouă publicaţie SF, Omega, “magazin al imaginaţiei”. In cele trei numere apărute putem citi, alături de prozele sale şi ale altor autori, BD-ul realist în serial, Nostalgic Blues precum şi unul comic, SF-ul, această necunoscută, cu Radu Honga în rolul principal.
In 1999 editează un alt “magazin al imaginaţiei”, Constelaţia Orion , în numărul său unic publicând începutul unei noi BD, Orfeu. Tot acum apare şi suplimentul Eclipsa al Jurnalui de Dolj cu o nouă BD, Misterele Băniei.
Intre 2002-2004 Viorel Pîrligras este redactor şef al primei – şi singura, pînă astăzi – reviste româneşti de “informaţii şi analiză a benzii desenate”, Fergonaut (al cărei director era chiar subsemnatul) şi în care publică articole despre BD şi republică BD-urile cu Fergonautul.
Intre 2005-2008, este director artistic al unei noi reviste culturale din Craiova, Autograf MJM, în care publică o nouă serie de stripuri, Vivisecţii, şi traduce, pentru prima oară în România, o BD africană, Cuplu model, cuplu blestemat, des. Senga Kibwanga, sc. Alain Delville.
Între 2008 -2011 editează la Craiova revista lunară pentru copii preşcolari, Oscar, în care personajul său este mascota publicaţiei. Revista apare sub egida Asociatiei Culturale Craiova.
Din toamna lui 2012, împreună cu amicii Cristian Ciomu şi Marian Mirescu editează revista BDC (Banda desenată Craioveană) în care publică propriile lor benzi desenate dar şi ale unor creatori sârbi. A apărut numărul O şi este anunţat numărul 1 chiar pentru aceste zile.
Cu un an mai devreme Viorel Pîrligras şi-a deschis şi site-ul Lumi Paralele, a început să participe la Eurocon-uri din alte ţări, a reactivat cenaclul SFVA şi a fost chiar co-organizator al ROMCON-ului de la Timişoara, renăscând ca pasărea Phoenix din cenuşa sentimentelor sale.
Singurul lucru pe care mai trebuie să-l facă Viorel pentru a-şi asigura perenitatea, este să înceapă editarea integralei atât a operelor sale literare cât mai ales a celor grafice. E de notorietate faptul că I. D. Sârbu este printre puţinii scriitori români pe care schimbarea de regim l-a prins cu o adevărată operă de sertar. Ceea ce ştiu însă doar prietenii săi apropiaţi, este faptul că Viorel Pîrligras are şi astăzi sertarul plin cu lucrări – atât literare cât mai ales grafice – inedite. Ele îşi aşteaptă, cuminţi, editorul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu