Partida de şah - Sorin Liviu Sighişanu, Almanah Anticipaţia 1984

Calificativ: 9

O povestire destul de interesanta dar nu intr-atat incat sa primeasca calificativ 10. Subliniaza foarte bine efectele unei vieti caracteristice meseriilor ce presupun izolare si singuratate, potentat totul de o drama personala. 

"Luminile din interiorul navei scazuseră în intensitate in acel amurg artificial vestitor al nopţii. Trebuia sa doarmă. Sa incerce mai bine zis, dar cum inchidea ochii creierul ii lucra parca mai intens, un sir incoerent de imagini năpădindu-l , crampeie de viata acumulate in memorie, ori doar inchipuiri absurde ii apareau in minte, apoi venea senzatia de sufocare si deznadejdea in singuratatea cabinei. Sarea in picioare, aprindea lumina si incerca sa se calmeze , să se convinga ca starea lui psihica este normala, altfel.....maler simtea o strangere de inima si abia putea sa isi reprime gandul. Ar fi putut insa sa doarma foarte simplu. La capatul patului se afla instalat morpheotonul , lumina verde a becului de control inspirandu-i incredere si calm. Era suficient sa isi puna casca, sa astepte doua minute , timp în care regla aparatul ritmul cardiac si trimitea impulsuri hipnotice spre creier apoi ar fi sforait cu incredere si entuziasm. Numai ca acea perioada pregatitoare i se parea lui Maler extrem de nesuferita si ca sa dea vina pe ceva pentru starea lui de nervozitate exagerata se sugestionase că numai morpheotonul il adusese in pragul insomniei , idee care ar fi parut majoritatii caraghioasă. 

Nava facea parte din grupul astronavelor de vanatoare. Era un cantec de paza, cum ii placea lui Maler sa spuna , ba chiar pusese sa i se picteze pe fuzelajul imbracat in placute de ceramica al navei, un caine lup intr*o atitudine incordata, gata de salt. Ca pilot Maler apartinea elitei astronautilor, cei de pe interceptoare bucurandu-se de o stima aparte. Erau pregatiti sa intervina in orice moment pe traiectoriile unor obiecte cosmice potential periculoase pentru siguranta statiilor orbitale, a laboratoarelor, satelitilor sau navelor cargou ce reveneau spre baze cu metale rare sau minereuri de pe alte planete. In sectorul in care veghea Maler era liniste de mai multa vreme. După ce epuizase toate videocasetele si se saturase de jocurile electronice, Maler incepu sa se plictiseasca. Era o consecinta a singuratatii si a lipsei de activitate. Doar sahul ii mai starnea interesul, insa pierdea partida dupa partida in fata ordinatorului. Din punct de vedere psihologic inzestrarea ordinatorului cu un program sahistic de nivel superior fusese o greseala. Numai marii maestri ar fi putut invinge computerele, ceea ce nu era cazul cu nici unul dintre piloti Pentru cei carora le placea foarte mult sahul dar nu eau niste jucatori de forta, insuccesele repetate le creau un sentiment de inferioritate primejdios pentru sanatatea lor mentala. Era un aspect la care medicii corpului de piloti nu se gandisera inca.

Se tara anevoie pe versantul stancos. Il prinsese intunericul si simtea ceata urcand din adancuri, invaluindu-l. Aerul era imbacsit, umed, vatuit. Se apuca de colturile pietrelor straduindu-se sa inainteze centimetru cu centimetru , intr-o miscare lenta, chinuita amuschilor sufocati de efortul prelungit. Inainte, cand vizibilitatea era inca buna, avea mai multa isguranta, avea cum sa se fereasca, dar acum, inconjurat de neguri, nu reusea sa lupte impotriva fricii. Se opri din ascensiune, dar greutatea corpului in repaus ii incrancena degetele pe stanca si noi impulsuri dureroase il facura sa reia urcusul. Hainele umede i se lipeau de corp impiedicandu-i miscarile. Trebuia sa ajunga sus. Undeva drumul avea sa se termine . Gandindu-se astfel auzi deodata zgomotul sec al stancii care cedase. Isi pierdu echilibrul si incepu sa se prabuseasca, urland, izbindu-se de coltuirle ascutite. Nu-si auzea racentul dureros darsimtea eforul coardelor vocale, in timp ce se pravelea tot mai adanc in abis, purtand in trup amprentele stancilor iesite in cale-i din noaptea asternuta tot mai coplesitor peste fiinta lui.....

Se ridica din pat cu inima zbatandu-i-se navalnic in piept si tamplele muiate de o sudoare rece. Aprinse lumina si se uita in oglinda. Un chip supt, cu obrajii proeminenti din cauza slabiciunii, palid, cu ochii incercanati, il privea ca un strain. Isi trecu mana peste fata stergandu-se de transpiratie. "Erau zile cand ma barbieream de doua ori de parca ma pregateam pentru o intalnire . Si acum....Ce se intampla cu mine?" se intreba Maler intorcand spatele oglinzii. Ca sa scape de starea de anxietate se hotari sa joace un sah. Avea gura amara asa ca bau un suc de frcute pentru a scapa de senzatia neplacuta. Se aseza in fata pupitrului de comanda atingand senzorul care vizualiza tabla de sah. Alese piesele albe. Inainte de aincepe partida arunca o privire pe ecranul de control. Pe sticla subtire, caroiata, cu linii subtiri, portocalii, pulsau regulat punctele rosii corespunzatoare obiectivelor avute in urmarire. Totul parea in ordine. Dar inainte de a face o mutare o ameteala si o senzatie de epuizare pusera brusc stapanire pe el, insa pentru scurt timp, atat cat avu sa se intrebe "ce se intampla cu mine?", pentru ca sunetul strident al alarmei rasuna in toata nava si Maler se scutura ca de un soc electric. Cand privi monitorul de control nu-si crezu ochilor. Din datele afisate reiesea ca o nava straina se afla la numai cateva sute de metri. "Cum de a fost detectata atat de tarziu?" se mira el punand in functiune camerele de luat vederi. Era totusi bucuros de intalnire. Chiar daca vazu ca nava straina era un C-137, un tip de cargou vechi cum rar se mai putea intalni. Era ciudatinsa ca harbul acesta nu figura in codul activ inscris in memoria ordinatorului. Comanda frecventa de serviciu si apasa tasta de comunicare.

Il urmari prin geamul camerei ecluza cum trece pe sub dusul radiant sterilizator , dezechipandu-se de scafandrul spatial si acela de un model invechit. Il saluta facandu-i semn cu mana cand oaspetele isi scoase casca. Era un barbatinalt, robust, cu fata marcata de riduri care-i tradau varsta inaintata, dar barbia voluntara si nasul acvilin, precum si ochii cu privirea ferma, patrunzatoare, subliniata de sprancenele drepte, impuneau o impresie de batranete viguroasa. Parul il purta ravasit, intr-o coama leonina, albul stralucitor al firelor contrastand cu tenul bronzat de ultraviolete. Se numea Soul Robinson si venea de pe o statie orbitala a lui Sirius.
- Treizeci de ani am stat pe carapacea aia. Mi-a venit randul sa ma intorc pe Pamant. Am de gand sa-mi cultiv gradina dupa sfatul lui Voltaire, spuse Robinson.
Oaspetele raspunse la salut zambindu-i si aratandu-i o caseta in care Maler ghici case aflau pisele de sah.
E mai placut sa jucam asa dupa sistemul clasic. Prefer sa vizualizez mutarile pe o tabla simpla de sah cu piese adevarate. Asa mi se pare ca joc cu un partener uman, nu cu un robot care stie sa joace sah si ma exaspereaza prin precizie si lipsa de emotii.
- Ai reusit sa-l bati? intreba Maler.
-Castiga doar cand sunt plictisit si neatent, mai bine zis cand imi dau seama ca trebuie sa pierd ca sa nu ma neuroastenizez din lispsa de concurenta, spuse oaspetele, starnind invidia lui Maler.
- Ordinatorul meu a fost programat probabil de un fanatic al sahului, la un nivel superios capacitatii mele de jucator neprofesionist., aducandu-ma adeseori in pragul diseprarii din cauza ca nu reusesc sa-l bat.
- Poate ca au crezut ca astfel ne fac singuratatea mai suportabila, in ideea de a ne stradui sa invingem ordinatorul. Asa s-a intamplat cu mine. Si eu pierdeam mereu la inceput, dar m-am ambitiona, am studiat si apoi nu mi-a fost greu sa castig. Cred ca si tu o sa faci la fel. Numai ca-ti trebuie rabdare. Stii ceva?....Sunt fericit ca-ti place sahul atat de mult! Abia astept sa facem o partida ! spuse Robinson producandu-i lui Maler o emotie cum de mult nu mai avusese., simtindu-se ca un adolescent care-si ofera o placere interzisa.
Alti piloti preferau sa joace key sau mogo, cu tot atata interes si consum intelectual ca si in lipsa partenerilor umani. Nascute la inceput pentru deplictisirea pilotilor, jocurile erau acum la moda in toata lumea si se generalizasera datorita succesului inregistrat, accesibilitatiei si satisfactiei oferite imediat. Maler insa, mai putin conformist, de cate ori intalnea o nava si avea ceva timp liber, provoca o partida de sah, obicei consemnat in cele din urmapana  si in fisa personala.
Stranse cu putere mana oaspetelui dupa ce acesta iesi din ecluza si ii facu loc sa treaca inainte pe coridorul stramt ce ducea spre cabina de comanda. Aici, noul venit isi roti ochii cu nesat asupra aparatelor, punand intrebari si ascultand raspunsurile cu o uimire care-l descumpani pe Maler.
- Sa nu te mire ignoranta mea, spuse Robinson, observandu-i nedumerirea. N-am fost niciodata un bun interceptor, iar statia de unde vin era cam rar vizitata, asa ca nu m-am mai pus la curent cu ultimele descoperiri tehnico-stiintifice, Apropo, nu ti-am vazut robotii....
- N-am chef sa le vad mutrele oricat de utili ar fi. Ii tin in cambuza si-i activez doar cand am nevoie de ei. Ma enerveaza cand misuna pe aici.
- Ai dreptate, nici eu nu prea-i agreez. Cand m-au evacuat, ce crezi c-au facut cei de la Centru?....Au trimis doi roboti cu aspect de monstri, ca sa demonteze statia. Asta nu mi-a placut deloc! spuse Robinson incruntat, cu gandul ca nu va scapa ocazia sa le faca observatie celor responsabili de modul nemanierat in care-l trimisesera pe Pamant dupa atatia ani de activitate in Cosmos.



Cand Robinson scoase piesele din caseta Maler nu-si putu retine o exclamatie de surpriza. Executate cu o precizie extraordinara ,redand cele mai mici detalii ale chipului si imbracamintei, piesele reprezentau figurile principale ale unor curti regale medievale , maestria lucraturii fiind atat de desavarsita incat fiecare dintre ele putea trece separat ca o opera de arta.
- Cele albe sunt sculptate in fildes, cele negre in obsidian , explica Robinso surazator., satisfacut de incantarea cu care gazda sa examina piesele.
- Sunt adevarate capodopere, spuse Maler cu admiratie.
- Nobili francezi si englezi in tinuta de lupta a secolului al XV lea. Expertii afirma, adauga Robinson, indicand regele alb, ca acesta ar fi Carol al VII lea , iar negrul er fi regele englez Henric al VI lea. Piesele sunt lucrate de un contemporan care i-a cunoscut foarte bine pe amandoi.
- Cum ai intrat in posesia lor? intreba Maler nu fara o anumita doza de invidie.
- E o poveste mai lunga. Poate ti-o spun daca ne mai intalnim pe Pamant. Cand iti vei lua concediu sa imi faci neaparat o vizita si sa jucam sah in gradina. Visez o gradina cu multa verdeata , ceva luxuriant, tropical, in fine, am trai si om vedea .... In orice caz trebuie sa stii ca m-au costat creditele mele pe 15 ani petrecuti in spatiu.
- Extraordinar, exclama Maler, care nu se mai putea satura sa admire figurinele . E un eveniment pentru mine sa joc cu asemenea piese.
- Ma bucur ca iti place sahul , spuse oaspetele. Hai sa incepem o partida , il indemna el frecandu-si palmele nerabdator.
- Am la bord cateva sticle de sampanie , Desi regulamentul interzice , sper ca nu ai nimic impotriva sa ciocnim un pahar. E un prilej special care merita sarbatorit, spuse Maler in timp ce asezau cu grija piesele pe tabla de sah.
- Oho! E multa vreme de cand nu am mai gustat o licoare buna Am un prieten la Centrul de Coordonare Solar care mi-a promis ca imi serbeaza iesirea la pensie tot cu sampanie , veche de o suta de ani, dupa cum s-a laudat. Iti martuisesc insa, ca pana voi ajunge pe Pamant, ard de nerabdare sa golim impreuna o sticla, spuse Robinson cu o sclipire vesela in ochi.
Maler scoase din rezerva secreta o sticla de sampanie, apasa pastila refrigeratoare, incorporata in dop si dupa cateva secunde lichidul nobil era perfect frapat. Decapsula butelia, se auzi pocnetul de rigoare, apoi turna cu grija in cupe. Toastara fiecare in sanatatea celuilalt. aroma sampaniei de calitate mangaindu-le papilele gustative . Era prea buna si de prea multa vreme nu mai bausera ca sa lase primul pahar nesorbit imediat . Maler turna din nou apoi trasera la sorti culorile. Lui Robinson ii revenira piesele negre.
- Sunt trei luni de cand nu am avut de lucru in sectorul meu. M-am plictisit crunt si aproape m-am inbolnavit de nervi , spuse Maler, facand prima mutare e4 deplasand pe tabla un razboinic cu viziera coifului trasa si cu spada pregatita de lupta.
- Si eu am trecut prin astfel de stari, spuse Robinson, replicand cu e5, dar mi-am invins disperarea, impunandu-mi sa rezist pana la capat. Acum ma intorc pe Terra si parca nu imi vine sa cred ca au trecut atatia ani.
- Trebuie sa fi avut un motiv foarte puternic sa stai acolo izolat 30 de ani. Aveai tot dreptul sa te schimbe dupa 10 ani, nu-i asa? intreba Maler, mutand pe tabla la i3 un cal gata de atac.
Oaspetele se incrunta, sorbi din pahar, raspunse cu d6, mormaind ca pentru sine : "Ce importanta mai are?....."
- Poftim, exclama Maler?! mutand pionul la d4.
- Mi-ai adus mainte de Adeline.....
- Cine-i Adeline? Sper sa nu fiu indiscret , zise Maler, banuind ca oaspetele ascunde o taina si-i va fi greu sa isi deschida sufletul.
- Asculta....Asculta....repeta Robinson deodata ragusit, ai sta atat de mult pe o statie orbitala?
- Si eu sunt indragostit de spatiu, raspunse Maler tulburat de privirea oaspetelui, dar am fost format ca pilot, nu ca sedentar. Asa le spunem noi celor de pe statii.... Am temperament de vanator, asta e.....Pe de alta parte te admir pentru rabdarea de care ai dat dovada. Eu, sa fiu sincer, nu as fi rezistat. Dar, dupa cum ti-am mai spus, probabil ca ai avut un motiv foarte puternic.
- Ai dreptate, confirma oaspetele oftand si caznad pe ganduri. Dupa o pauza destul de lunga, Maler tusi discret , Robinson tresari si privind tabla muta la Ng4.
- Ce ciudat! murmura el. Avem nevoie de libertate si o gasim sau ne pedepsim cu ea in spatiul stramt al unei nave....
- Da, suntem sclavii propriei libertati. Un paradox si un adevar dureros cand incepi sa il intelegi si sa il simti pe propria pile.
- Vrei sa stii cine a fost Adeline?
- A fost ?
- Da....din cauza ei m-am izolat atatia ani.
- Nu as vrea sa iti rascolesc niste aminitiri triste si sa pleci amarat. Sunt atat de bucuros ca putem juca o partida de sah incat mi-ar parea rau sa iti strici dispozitia , spuse Maler optand pentru o noua mutare pe tabla d:e5.
Robinson ofta din nou si isi goli paharul, apoi spuse abatut :
-
 Poate ca sampania asta buna mi-a dezlegat limba....In fine.....simt nevoia sa ma destainuiesc, sa-mi descarc sufletul.... Adeline a fost iubita mea. Am parasit-o intr-un moment atat de greu. Avusese un accident si paralizase ireversibil. Trebuia sa ne casatorim , abia ma intorsesem dintr-o cursa. In tinerete si eu visam sa ajung pilot pe interceptoare. Atunci imi faceam stagiul pe niste cargouri, ca asta de-l am acum..... Cand m-am dus la spital am intrat in salon si mi-a zambit. Nu o sa uit niciodata zambetul acela. "Cum te simti?" am intrebat-o. "Bine, am avut ceva la rinichi si m-au operat. N-am voie sa ma misc." Mintea. Credea ca nu aflasem. Poate ii era frica sa nu ma sperie, sa nu ma piarda, nu stiu ce era in capul ei , dar tocmai asta m-a naucit. Deodata, ceva s-a rupt in mine. Parca sufletul mi se detasase de trup si ma contemplam, descoperindu-ma uluit, ridicol in refuzul meu de a accepta nenorocirea , de a intelege ca se intamplase ceva peste care nu puteam trece. Ma simteam eu insumi infirm, jalnic si incapabil sa mai scot o vorba. M-am ridicat si am plecat fara sa imi mai iau nici macar ramas bun. M-am dus direct sa semneze angajamentul pentru statia orbitala. Am fugit cautand un refugiu in calea disperarii care ma coplesise. Voisem sa fiu alaturi de o femeie frumoasa si sanatoasa, nu sa am in fata ochilor pentru totdeauna, o infirma care imbatraneste in carucior. Intelegi?
- Totul a trecut, de ce sa pastrezi numai amintirile dureroase?
- Nu stiu, raspunse Robinson, cu sfarseala in glas.... Sunt ani, o distanta imensa, nu mai traieste si totusi chipul ei imi apare in minte dureros de precis. Inchid ochii si pe un ecran interior mi se arata ca vie. Sunt clipe in care ii vorbesc incercand sa ma disculp.Tace si imi zambeste cu zambetul acela care ma chinuie.....
Fata lui Robinson era acum o masca a tristetii. Sampania in loc sa ii ofere acea euforie placut inspirata de vinul nobil, ii amplificase sentimentele de amaraciune, generate pe un fond sufletesc deceptionat. "Sa-i mai torn sau nu ?" se intreba Maler. "Cum naiba a alunecat discutia pe o astfel de cale ? As fi vrut sa ma binedispun , un remediu impotriva asteniei si iata ca dau peste unul mai bolnav decat mine..... Dar asta inseamna boala? Sau sunt eu mai sarac sufleteste decat el ?.... Omul acesta putea avea alt destin" conchise el, golindu-si cupa. si turna din nou in ambele pahare. Auzind freamatul sampaniei, Robinson isi reveni din apatie. Cerceta tabla de sah si raspunse la mutarea gzdei cu Ng:13.
- De ce sa te disculpi ? intreba Maler "ei nu asta e culmea, in loc sa schimb vorba fac ce fac si tot acolo scormonesc in sufletul lui de parca mi-ar folosi la ceva sa-l vad pe batran necajit".
- Cred ca nu neaparat infirmitatea fetei te-a determinat sa stai atata vreme in spatiu, spuse el cu voce tare. "Da, i s-a schimbat destinul intr-un moment de confuzie. E indurerat pentru ca nu stie precis, nu are o certitudine si acum e prea tarziu sa isi mai risipeasca indoielile. Acum le multiplica." se gandi Maler si captura cu dama nebunul din f3.
- Nu stiu ce sa-ti mai spun...sopti Robinson. Ce importanta mai are? repeta el, foindu-se in fotoliu si rasfirandu-si cu mana parul alb. Trebuie sa ma concentrez asupra partidei, mormai el mutand  d:e5.
- Nu inteleg. De ce repeti mereu: "Ce importanta mai are?"
- Chiar vrei sa stii sau intrebi asa de circumstanta?
- Nu obisnuiesc sa pun intrebari inutile, se zbarli Maler facand o mutare agresiva, aducand nebunul la c4.
- Iarta-ma!.... Uite cum a fost....Inainte de a iesi din spital l-am intalnit pe doctorul care o ingrijea pe Adeline. "Va trai?" l-am intrebat. S-a uitat la mine cu mila. Am simtit ca mi se urca sangele in cap. Afacut semn ca da, apoi a murmurat printre dinti: "Ce importanta mai are?" Mi-a venit sa il lovesc si am facut-o. L-am ridicat de pe jos si i-am dat batista mea sa se stearga de sange. "Iarta-ma!" mi-a zis. "Ce importanta mai are?" i-am raspuns plecand si despartindu-ma pentru totdeauna de acel prezent dureros. Apoi Adeline a murit. Am aflat vestea ca s-a sinucis si m-am simtit vinovat de moartea ei. Asta e tot! Te-am plictisit destul, hai sa terminam jocul, spuse Robinson deplasand pe tabla un cal de turnir de la g8 la f6. De acum incolo incepe lupta, adauga el parca mai inviorat. "E cazul sa fiu mai atent", isi spuse Maler, "oaspetele meu are de gand sa ma bata si tare n-as vrea sa pierd partida Mi-e destul cat m-a ridiculizat computerul. Batranul se va duce pe Terra si va uita, in timp ce eu voi ramane aici cu plistiseala si singuratatea mea , traind cu spaima ca dupa controlul medical voi fi inlocuit de pe interceptor. Macarplacerea unei victorii sa-mi ofer." se gandi Maler aducand dama la b3.
- Esti casatorit? se interesa Robinson, raspunzand imediat pe tabla cu De7.
- Nu. Prea putini dintre pilotii de pe interceptoare au familie. Sunt singur si celibatar convins. Deocamdata....Cu ungest energic muta calul la C3.
- E ciudat? Pui pret pe singuratate ? intreba Robinson mutand pionul de c6.
- Sunt perioade cand nu am de lucru si atunci ma plictisesc amarnic insa tot nu m-as intoarce pe Pamant. Nu stiu de ce.... Nu pentru ca nu as iubi Pamantul. E intr-adevar ciudat. Sunt ultimul din familia mea si n-am nici o tragere de inima sa-mi continui neamul, marturisi Maler, aducand prin Ng5 o noua piesa pe campul de lupta.
- Nu e trafic pe aici? intreba Robinson, hotarandu-se sa alunge nebunul amenintator din c4 printr-o miscare a pionului la b5.
- Navele cam ocolesc zona. Pe aici trec roiurile de meteoriti a lui Phaeton. pentru navele mai lente, fara scuturi energetice, e cam periculos, asa ca ma mir ca te-ai aventurat pe aceasta traiectorie. A fost spre norocul meu pentru ca simteam foarte mult nevoia sa mai schimb o vorba cu cineva. Am spus mai inainte ca imi place sa fiu singur dar tare apasatoare e singuratatea uneori. Te imbolnaveste pana la urma....
- In tinerete si eu voiam sa fiu vanator. Viata insa m-a luat pe o alta cale, spuse Robinson cu mahnire in suflet.
- Cand nu mai am chef de nimic incerc sa imi petrec timpul jucand sah. Imi place foarte mult, cu toate ca nu sunt un jucator grozav. Ordinatorul ma bate mereu. Sa nu crezi insa ca daca i-as castiga o partida as avea o satisfactie deosebita. Nu...Pentru ca e inuman si e programat sa castige, spuse Maler declansand atacul ep tabla de sah cu un spectaculos sacrificiu de cal Cc3:b5.
- Da....da....repeta batranul, taraganat, surprins de agresivitatea adversarului. Te vei face bine, afirma el, capturand calul alb cu pionul din c6.
- Ce vrei sa spui ? tremura Maler. De unde stii?
-Am semnele mele. Nu uita ca sunt mai batran.
"Si-a dat seama ca sunt bolnav...Probabil ca si lui singuratatea i-a produs astfel de stari. Doar a statatatia ani izolat" reflecta Maler, apoi se concentra din nou asupra jocului.
- Se zvoneste ca vom fi retrasi de pe interceptoare, spuse el, obtinand inca un pion si anuntand sah prin Nc:b5.
- Cum asa? intreba Robinson neincrezator.
- Supravegherea zonelor se vaface in intregime automatizat. Nu stiu dacae bine. Dupa parerea mea prezenta umana va fi totusi necesara, chiar daca unora o sa li se para inutila.
- Ai dreptate, aproba oaspetele gandindu-se la propria sa situatie. De ce crezi ca nu au facut-o mai devreme? intreba el, aparandu-se prin Cb8:d7.
- Daca nu ar fi fost povestea cu Pustnicul, Consiliul ar fi votat desfiintarea noastra incade acum 15 ani, spuse Maler.
- Ce fel de poveste? tresari Robinson.
-  Nu se poate sa nu o stii, doar esti mai varstnic decat mine! se mira Maler de ignoranta oaspetelui.
- Crede-ma ca habar nu am. Te rog sa mi-o spui! insista Robinson.
Maler facu o pauza pentru a studia tabla de sah. Continua ideea de joc efectuand o rocada mare.
- Un asteroid urma sa loveasca un laborator orbital lipsit de mijloace de aparare si de posibilitatea de a-si modifica traiectoria  pentru a scapa de impact. La centrul de control toate informatiile prelucrate de calculatoare sunau ca niste condamnari la moarte. Nici unul dintre interceptoare nu putea ajunge bolovanul. Ceva de neconceput, o situatie unica. In schimb Pustnicul , un pilot de cargou in drum spre Pamant, s-a sacrificat distrugand asteroidul. Povestea e veche, sunt cam 15 ani de atunci, spuse Maler privind calendarul de bord si aratandu-i oaspetelul.
- Cum e posibil? Nu cumva o fi luat-o razna? intreba Robinson surescitat.
- Cine sa o ia razna? se holba Maler de absurdul intrebarii.
- Calendarul....spuse batranulprivind tulburat. Oare nu s-a stricat?
- Cum asa?..... Merge foarte bine! Ce naiba!.... exclama Maler si pentru o clipa ii trecu prin minte ca interlocutorul sau s-a ticnit. Nu-i putu suporta privirea arzatoare. Se simtea toropit de parca ochii lui Robinson ar fi emanat un fluid hipnotic. Pentru a se sustrage acestei influente se preocupa de umplerea paharelor, insa nu se putu abtine sa nu povesteasca mai departe. De fapt, nu trebuia sa moara, spuse el. Una din navele de vanatoare ar fi putut ajunge asteroidul, insa calculatorul ei a avut o exopana, adica o pana inexplicabila printr-o cauza normala, eroare de programare, greseala de manevrare sau alti factori cunoscuti....Stii cum e cu chestiile astea.....
- Nu te supara.... Care-i numele Pustnicului?....
- Nu-l mai tin minte. Toata lumea il cunoastea dupa porecla, nu dupa numele adevarat.
- Inteleg....Trebuia sa se intample asa....sopti Robinson.
- Nu te simti bine? intreba Maler nelinistit, vazandu-si oaspetele dintr-o data schimnbat lafata. Mana cucare acesta incercase sa duca paharul al gura ii tremura atat de tare, incat Robinson renuntase vazand ca sampania se varsa.
- Nu, nu, spune mai departe! il indemna el sa povesteasca, vizibil afectat de cele aflate. Insa mai avu puterea sa continue partida , mutand Td8.
- Daca nu ar fi fost intamplarea aceasta Consiliul ar fi desfiintat elita pilotilor, introducand nave automate de patrulare.  Le-a fost frica insa de exopane, nereusind sa le elimine si s-au gandit ca in situatii limita, prezenta si decizia umana sunt totusi necesare. Dar acum se discuta iar, la modul cel mai serios, problema inlocuirii noastre , mai ales ca au scos o noua generatie de calculatoare, care se pare, nu mai sunt afectate de exopane, comenta Maler si mutand TdI:d7 indrepta partida spre un final necrutator pentru negru. Atinse cateva clape de pe consola inclusa in bratul fotoliului si in cabina se auzira acordurile grave ale unei fugi de Bach , insotindu-se cu nuantele policrome ale instalatiei de lumini, aidoma unei aurori boreale de pe Pamant.
- Fa-mi placerea , te rog, si inceteaza cu muzica asta. Suna a inmormantare, constata Robinson. Sub pielita pleoapei drepte un muschi i se zbatea vizibil.
- Imi pare rau ca te-ai induspus. Vrei sa iti pun ceva mai vesel? Ai vreo preferinta?....
- Nu stiu....Poate ceva in care sa se simta frumusetea naturii, a Pamantului, a lucrurilor simple, a bucuriei de a trai. Mi-e dor de Pamant si poate ca nu o sa mai apuc sa-l vad, sopti mai mult pentru sine Robinson, cu privirea intoarsa spre suflet.
- Ce vrei sa spui? il intreba Maler nelinistit.
- Nimic, spuse oaspetele, apoi muta cal, Td8:d7. Iubesti Pamantul ? se interesa el si iarasi privirea lui il tulbura pe Maler.
- M-am nascut pe o statie spatiala. N-am copilarit pe Pamant. Parintii erau mereu in curse. Instructia am primit-o pe o universitate zburatoare. Imi aduc aminte de parcas-ar fi intamplat ieri , de prima vizita pe Pamant. Am simtit cum mi se deschid toti porii, de parca intreg organimsul voia sa absoarba tot ceea ce insemna Terra. O senzatie unica, irepetabila!spuse Maler, comandand intr-adevar o melodie ce stimula buna dispozitie.
- Mie-mi spui? sopti Robinson visator. E atat de frumos pe Pamant incat simt o strangere de inima la gandul ca am fost mereu departe de el. As fi putut sa imi aleg o alta viata., nu sa ma izoleze in spatiu, sa traiesc departe de emotiile cotidiene ale existentei terestre. Acum, cand sunt aproape de final, cand imi evaluez acesti ani de singuratate, constat cu durere ca nu mi-am aflat rostul ca individ, ca, de fapt, sunt un inadaptat din punct de vedere social si ca nu sunt deloc un erou, asa cum crede lumea despre noi, pilotii. Am pierdut partida cu viata! conchise el golind paharul.
- Ce vorbe-s astea?! exclama contrariat Maler. Ai tot timpul sa te refaci mai ales ca te intorci pe Pamant. Iarta-ma ca te intreb, ce varsta ai?
- Aproape 60 de ani.
- Atunci nu e cazul sa te gandesti cu disperare ca ti-ai terminat misiunea in viata. La acesti ani unii abia incep sa isi intemeieze o familie, asa ca nu iti inteleg deprimarea, spuse Maler, mutand apoi Th1-d1.
- Ai sa intelegi mai tarziu, rosti batranul cu gravitate. Si te sfatuiesc sa nu spui nimanui de intalnirea noastra, adauga el, fixandu-si iar privirea patrunzatoare in ochii lui Maler.
- Asta-i culmea! Deceatata mister?
- Toate la timpul lor. Hai sa terminam partida, nu vrei? se exchiva Robinson aducandu-si dama pe campul e6.
- Ba da, insa nu stiu dacao sa iti convina finalul, spuse Maler si alegand un joc combativ captura turnul din d7 cu nebunul din b5. Ar fi putut castiga pe o cale mai simpla, dar acum isi permitea sa aleaga mutari mai spectaculoase.
- Da, acum finalul se cunoaste, spuse cu amaraciune Robinson. Si nu numai pe tabla.....Nici nu iti inchipui ce mult a insemnat pentru mine aceasta intalnire. Am primit inca o lectie de la viata, ultima si cea mai de pret. Acum, in mod normal, nu mai am de facut decat o mutare, adauga el, scotand de pe tabla nebunul advers prin Cd7.
- Maler era emotionat. Era pentru prima data dupa o lunga perioada de timp cand castiga o partida de sah. De aceasta data victoria avea un pret deosebit, fiind castigata in fata unui partener uman , venind ca o eliberare a unor tensiuni psihice acumulate. Isi aminti ce ii spusese Robinson ca si el avusese necazuri cu ordinatorul la inceput si isi propuse sa studieze si sa nu mai joace pana nu se va simti in stare sa infranga blestemata aia de masina care-l ridiculiza raspunzand la mutari imediat, de parcafelul in care juca el era lipsit de orice dificultate. "E un program, alcatuit de un om, si trebuie sa-l inving astfel o sa ma tampesc in inchisoarea asta zburatoare. Ce om ciudat e oaspetele meu !.... Nu stiu nimic despre el. A venit parca din neant cu nava lui veche, sosind chiar in momentul in care simteam ca-mi pierd mintile de plictiseala. Ce-o fi vrut sa imi spuna prin ca voi intelege mai tarziu? Si de ce sa nu raportez intalnirea cu el? Oare ce taina ascunde ? se intreba Maler si anunta sah cu sacrificiu de dama la b8. Oaspetele nu sovai sa ia dama cu calul din d7, dandu-i astfel posibilitatea lui Maler sa efectueze necrutator ultima mutare a partidei anuntand matul cu turnul la d8.
- Asta a fost! rosti el si pentru prima data simti gustul dulce al victoriei. Sorbi paharul su sampanie pana la fund.
- Felicitari! spuse Robinson, intinzandu-i mana. Ai jucat ca la carte, neslabindu-ma o clipa ca sa-mi organizez apararea.
- Sper ca nu esti suparat!....spuse Maler turnandu-i in pahar.
- Daca n-as fi inclus riscul unei infrangeri n-as fi jucat. Ti-am mai spus, partida a fost o lectie de viata pentru mine. Am invatat ca prin sacrificiu se poate castiga. Nu-mi ramane decat sa incerc sa aplic si eu acest principiu, chiar daca trecutul nu mai poate fi modificat, desi eu am avut sansa unui nod in cronospatiu. A fost un mare noroc pentru mine ca te-am intalnit, astfel exsitenta mea n-ar fi valorat nici cat un gunoi azvarlit in cosmos.
Maler facu ochii mari. Ca sa nu para ridicol nu intreba nimic, desi nu intelegea de ce oaspetele daduse o asemenea importanta partidei.
- Acum e timpul sa plec, spuse Robinson sporindu-i nedumerirea. sa tii cont de rugamintea mea. Nu vorbi cu nimeni despre intalnirea noastra.
- Dar nu am cum. Sunt obligat sa raportez. Si chiar daca nu o fac faptul a ramas consemant in memoria ordinatorului pe care nu am cum s-o sterg, iti dai seama.....
- Da, inteleg....facu batranul ridicandu-se brusc din fotoliu si indreptandu-se hotarat spre usa.
- In schimb, eu nu pricep nimicm zise Maler enervat de misterul pecare nu putea sa-l patrunda.
- O sa te lamuresti. Acum trebuie sa plec.
Maler renunta sa il mai intrebe si-l conduse pe coridorul stramt ce ducea srpe ecluza. tacura amandoi pe drum si abia cand Robinson se pregatea sa-si puna casca Maler isi aduse aminte ca oaspetele uitase piesele de sah.
- Asteapta putin sa iti aduc caseta! se precipita el spre cabina.
- Stai! porunci batranul. Nu-i nevoie, ti-o daruiesc.
- Nu se poate. Doar valoreaza o avere, se impotrivi Maler.
- Nu ma refuza. Acum stiu ca mie nu o sa-mi mai trebuiasca si e o mare placere pentru mine sa-ti fac un asemenea cadou. Te rog sa pastrezi piesele si sa-ti amintesti de mine, spuse Robinson surazand tirst. Maler se intoarse tulburat si prinzandu-i mana i-o scutura cu putere.
- Iti multumesc foarte mult.Un asemenea dar... Esti un om ciudat. Nu am sa te uit niciodata, chiar daca drumurile noastre nu se vor mai intalni.
- Adio, spuse oaspetele si punandu-si casca ii facu semn sa iasa pentru depresurizarea ecluzei.

Maler se intoarse in cabina de comanda, tulburat de comportamentul enigmatic al vizitatorului. Urmari pe ecrane manavrele cargoului de a se indeparta de interceptor, dar nu mai indrazni sa stabileasca legatura radio. Se simtea slabit si cu gura uscta. Cand se intinse dupa paharul cu sampanie ramas neterminat langa tabla de joc , mana ii atarna ca de plumb, iar miscarea ii produse o ameteala ce-l facu sa se intrebe daca nu cumva s-a imbatat.  Se mira de lipsa lui de vlaga si parca pe masura cetreceau secundele, energia vitala i se scurgea fulgerator din trup. Reusi sa se intoarca spre ecrane dar nu mai apuca sa distinga nimic.; privirea i se incetosa , corpul i se destinse moale in fotoliu si isi pierdu cunostinta.

Cand isi reveni in urechi ii rasuna alrma, iar pe ecrane se insirau o multime de cifre din care intelese ca prin zona controlata de el urma sa treaca un roi de meteoriti venind din sectorul patrulat de Ashimoto. comuta pe frecventa acestuia si imediat auzi glasul infrigurat al japonezului chemandu-l:
- 098, Maler sunt 099, receptie. raspunde odata lua-te-ar dracii !
- Sunt 098 si nu mai racni atata, te-aud de acum, spuse Maler calm.
- In fine! Credeam ca o sa ragusesc de catam tipat. Sunt patru ore de cand nu mai dam de tine. Credeam ca te-ai dezintegrat.
- Ce tot indrugi acolo? intreba Maler gandindu-se ca statiile de urmarire n-aveau cum sa il scape de sub control.
- Vorbesc serios! spuse Ashimoto. Semnalul automat al navei tale a disparut subit din eter, concomitent cuabsenta de pe ecranele radar. Pur si simplu patru ore n-ai mai existatca obiect in spatiu. Cei de la centru nu mai inteleg nimic. Fa bine si ia legatura cu ei ca sa ii linistesti. De fapt ce s-a intamplat ? intreba japonezul ros de curiozitate.
- Pai nu s-a intamplat mai nimic, evita Maler sa dea amanunte. Doar acum cateva minute inainte sa luam legatura  am avut asa ...o ameteala trecatoare.
- Esti cumva bolnav ? se interesa Ashimoto.
- Sunt in plina forma, afirma Maler privind spre piesele de sah, apoi lua in mana regele negru. Spune-mi, te rog, s-a semnalat cumva o nava prin zona noastra?.....
- Te referi la o anume nava?
- Da....sa zicem un cargou de tip vechi C-137, comandat de Soul Robinson....
- Maler, trebuie sa iti iei concediu, decreta japonezul incepand sa rada cu pofta. Nu cumva te-ai ticnit? Cum ai putut uita? Soul Robinson e Pustnicul. A murit acum 15 ani cand a distrus meteoritul care ameninta vietile celor de pe statie. N-avea rachete ca sa il facatandari si atunci si-a izbit harbul de bolovan. Te-ai ramolit batrane! conchise Ashimoto si rasul lui ii suna lui Maler ca un ecou venit de departe din ceata. Degetele i se inclestare cu disperare de regele negru de obsidian sculptat cu migala......