Fericitul Adam - Ovidiu Bufnilă, Almanahul Anticipatia 1984

Fericitul Adam - Ovidiu Bufnilă
Almanahul Anticipaţia 1984
Premiul III al Revistei Ştiinţă şi Tehnică la concursul "Avertisment pentru liniştea planetei"

Ovidiu Bufnilă n. 1957

 

Calificativ: 9

 

Pentru mine Ovidiu Bufnilă este unul dintre cei mai nonconformisti autori de SF români. Scrierile sale mi-au parut ca sunt ca un fel de joc, amintindu-mi de Nichita Stănescu. Cand l-am citit pentru prima data mi-am spus: iata un scriitor care clar nu scrie pentru a fi pe placul cititorilor pasnici, linistiti. E provocator, insidios, ironic, zeflemitor, niciodată acelasi. 

La inceput mi-a dat impresia de haos dar recunosc: in timp a devenit unul din autorii mei preferati si i-am vanat si scrierile de prin almanahurile si antologiile mai vechi. Daca referindu-ne la varsta nu mai e un tinerel in schimb in scrierile sale are mereu un element de noutate, de surpriza, pastrandu-si acea stare de spirit a noului. 

In scrierea de faţă, ca şi în multe altele, Ovidiu Bufnilă descrie evenimente şi stări de viaţă normale, banale, dar pe care le încarcă cu nişte. sa nu spun semnificaţii, ca sună prea pretenţios, dar oricum le încarcă cu nişte energii nebănuite, care răbufnesc în momentul în care te aştepţi mai putin. 

La fel si povestirea de faţă curge aparent liniştit cu descrierea unor vieţi parcă paralele ale personajului, fiecare dintre ele atât de normală în sinea ei si posibil comună oricărui bărbat. Finalul se precipită brusc, aproape fără să îţi dai seama, dar într-un mod normal de precipitare, pe care simti că ai putea sa o trăieşti inclusiv tu în orice clipă. De astfel asa simti pericolul prozelor lui Ovidiu Bufnilă, simţi ca ţi s-ar putea întâmpla în orice clipa cele scrise acolo: să fii prost, limitat, obtuz , ridicol si altele, sau chiar banal, obişnuit, în fapt de abia conştientizezi căci obişnuit, banal, arhetipal, în mod cert eşti. Aceasta era şi una din nemultumirile mele din trecut: ca oamenii nu isi dau seama cât de repetitivi si obisnuiti sunt, desi fiecare se crede un Ţuţuiatu special. Activităţile umane sunt în esenţă repetitive si banale. Binenteles că există şi momente mai speciale care de cele mai multe ori vin pe neaşteptate. 

Pe final eroul realizează că de fapt este un personaj al unui scriitor, al Creatorului său, si că ceea ce i se întâmplă este stabilit de acesta, el neavând nici o putere de a-l influenţa. Este precum o marionetă şi in fapt poate toţi suntem personaje care ne lăsăm create de dorinţele, manipulările, ameninţările celor din jur. 

Ca să folosesc un termen întîlnit în comentariile literare din liceu, proza aceasta este şi o veritabilă arta poetica, aici în proza, a autorului, care spune care este scopul şi semnificaţia scrisului pentru el:

"Dar visul reîncepe: iata-mă la o maşină de scris ţin în mână un stilou aproape bont cu care voi încerca să mă eliberez de obsesii, scriu cu înverşunare şi încep să fiu tot mai convins că visul acesta nu se va mai sfârşi niciodata şi că la rândul meu voi încerca să mă eliberez de obsesii prin altcineva pe care hotărăsc să îl eliberez cândva, şi în timp ce scriu despre dragoste şi despre război înţeleg că am fost eliberat, că exist într-adevăr şi în clipa aceea intră pe uşă o femeie.O privesc cu teamă, aştept să îi aud glasul, îi aştept sărutul şi aş vrea ca Eva să fie atât de reală precum sunt şi eu, să nu-mi jucat nimeni vreo farsă. Mă ridic de la masa de scris şi lumina se stinge şi împreună, pentru a 1000 a oară, descoperim împreuna adevărul despre viaţa şi despre dragoastea noastră...."

Voi adăuga acum şi un comentariu cu privire la acest text, realizat de un confrate scriitor al autorului, Aurel Cărăşel, publicat pe site-ul revistanautilus.ro

http://revistanautilus.ro/dictionar-sf/bufnila-ovidiu-n-1957/

„Fericitul Adam” (1983) este eterna poveste a Creatului care-şi descoperă Creatorul şi înţelege că destinul său este funcţie de celălalt şi nu de hazard. Adam trăieşte o mulţime de existenţe alături de soţia sa Eva şi îşi explică acest lucru prin faptul că doar una singură trebuie să fie reală, iar pe celălalte le visează numai. Este, rând pe rând, un simplu om căsătorit, locuind într-o casă cu grădină, alături de casnica Eva şi înconjuraţi de vecini, cu poveşti de viaţă felurite, care se schimbă permanent; soldat într-un război etern, prinţ care îi face curte romantică Evei, locuitoare a unui castel, fermier cu o familie numeroasă, ducând o pastorală viaţă campestră, cosmonaut explorând alte planete, alături de ea, Eva- femeia robot pe care o iubeşte într-un viitor oarecare… Într-un final, urcând treptele casei, cu o cumplită bănuială în suflet, îl descoperă în biroul său pe Creator, scriind la maşina de scris următoarea poveste a vieţii sale. Poveste în care el însuţi se identifică cu acest Creator şi ciclul nesfârşit de istorii ale vieţii sale porneşte să se rostogolească din nou."

Biografie:

 Preluare de pe 

http://revistanautilus.ro/dictionar-sf/bufnila-ovidiu-n-1957/

  Eseist şi prozator român de science-fiction. Născut în localitatea Târgu Ocna, din judeţul Bacău. Între 1987-1991, urmează cursurile Facultăţii de mecanică din Galaţi.

Este membru fondator în trei cenacluri SF – “Orientări” (1980) din Galaţi, “Univers” (1981) din Bistriţa şi “Fahrenheit 451” (1982) din Bacău. Preocupat de partea publicistică a domeniului, OB realizează pagini speciale de SF în publicaţii locale precum “Univers” (1981), ”Fahrenheit 451” (1982), “Sinteze” (1994), “Imparţial” (1999), dar şi numere speciale , precum cel din “Ultima oră” (1995).

Debutează în SF, în 1980, cu povestirea “Maşini în mişcare, publicată în rev. “Luceafărul”.

Este colaborator constant al revistelor „Orientări”, „Dialog”, „Holograma”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Opinia studenţească”, „Magazin SF”, „Supernova”, „Fantastic Magazin”, „Tribuna, „Vatra”, „Univers”, „Paradox”, „Helion”, „Ateneu”, „Ultima oră”, „Sinteze”, „imparţial, „Zburătorul”, „Curentul”, „Magazin”, „CPŞF Anticipaţia”,”Almanahul Anticipaţia”, „Quasar”, „Jurnalul SF”, „Telegraf, „Sigma”, „Nautilus”,”String”, „România literară”,, „Clepsidra”, „Jurnalul de Bucureşti”.

Este prezent cu proze în mai multe culegeri colective şi antologii: „O planetă numită anticipaţie”, „Nici un zeu în Cosmos”, „Avertisment pentru liniştea planetei”, „La orizont această constelaţie”, „Povestiri ciberrobotice”, „Povestiri despre invenţiile mileniului trei”, „Timpul este umbra noastră”, „Nemira ‘94” şi „Nemira ‘95”

De-a lungul anilor, obţine mai multe premii la concursurile de profil: premiul al II-lea la secţiunea Proză scurtă, Romcon 1979; premiul al II-lea secţiunea Proză scurtă, Romcon 1982; premiul rev. „România literară”, Romcon 1983; premiul ziarului „Înainte”, Zilele cenaclului Henri Coandă, 1984; premiu pentru eseu de imagine, Festivalul Mihail Sadoveanu, Piatra Neamţ, 1985, premiul pentru cel mai bun roman SF, Romcon 1993, premiul pentru cea mai bună povestire SF din România, „Mandhala”, 2001, premiul Sigma 2002 pentru excelenţă în SF, premiul special pentru literatură, revista Clouds, New York, 2002, Premiul Sigma 2002 pentru cel mai bun roman românesc SF, „Cruciada lui Moreaugarin”.

Ovidiu Bufnilă este unul dintre puţinii scriitori din literatura română SF adept al prozei de dimensiuni foarte scurte, ancorată în parabolă. Surprinzătoare, povestirile sale nu par a fi deloc interesate de subiect, aşa cum picturile impresioniştilor nu par interesate de linie, conturul obţinându-se, în ambele cazuri, cu ajutorul sugestiei. În general, stilul său narativ aduce puţin cu acela al prozelor de tip sud-american, o frază lungă, care prezintă un număr mare de acţiuni scurte ale personajelor, intrate abrupt în atmosferă. Preferinţa autorului se îndreaptă, în mod vizibil către oglindirea realităţii cotidiene, în ceea ce are ea mai obişnuit, mai tern şi mai lipsite de spectaculos, pentru ca, brusc, finalul cu poantă să transforme substanţial imaginea iniţială pe care se străduise s-o contureze până atunci. Talentul său deosebit constă în a reuşi să concentreze pe spaţii narative mici situaţii complexe de viaţă, surprinsă în derularea ei obişnuită, naraţiuni construite pe teme SF în majoritatea lor covârşitoare clasice şi,implicit, considerate epuizate pentru proza actuală. De cele mai multe ori, însă, aceste texte reuşesc să scape de fixarea în anumite tipare critice, creînd impresia că aparţin unui imens tablou mozaicat, căruia autorul îi adaugă, cu infinită răbdare, noi şi noi bucăţele, realizând o imagine de ansamblu al cărui contur final scapă permanent cititorului ocazional.

Premii

• - Premiul pentru eseu de imagine, Festivalul Mihail Sadoveanu, Piatra Neamț, 1985
• - Premiul pentru proză SF, România literară, 1983
• - Premiul pentru cel mai bun roman românesc SF, Jazzonia, 1993
• - Premiul pentru cea mai bună povestire SF din România, Mandhala, 2001
• - Premiul pentru scenariu SF, Pataggonia, 2001 acordat de editura Vivien din New York și Asociația bedefililor din România
• - Premiul Sigma 2002 pentru excelență în SF
• - Premiul Sigma 2002 pentru cel mai bun roman românesc SF, Cruciada lui Moreaugarin
• - Premiul de onoare pentru eseul despre filozofia războiului modern, 2002, revista BetterKarma, SUA, acordat de cititorii americani
• - Premiul special pentru literatură, revista Clouds, New York, 2002
• - Premiul III la Concursul Internațional de Decriptare Moon Radio, Marea Britanie, 2003
• - Marele Premiu pentru întreaga activitate jurnalistică la Galele Jurnalismului "Constantin Baran", Bacău etc.

  Ediții speciale

• număr special Bufnilă, Jurnalul SF, 1994
• număr special Bufnilă, Imparțial, 1999
• număr special Bufnilă, revista Fantasya, 2000

Cărți publicate

• Jazzonia, roman, ed. Plumb, 1992
• Moartea purpurie, povestiri, ed. Brâncuși, 1995
• Cruciada lui Moreaugarin, roman, ed. Pygmalion, 2001
• Cadavre de lux, roman, fundația Noesis, www.noesis.ro
• Inelul magic, povestiri, ed. Liternet, 2002, www.liternet.ro
• Câmpuri magnetice, roman, ed. Liternet, 2002, www.liternet.ro
• Meduza, roman, Proscris, 2003
• Norii, ed. Liternet, 2005, www.liternet.ro