"Medicul Geselkir isi puse mana pe umarul lui Keles spunandu-i:
-Am incercat tot ceea ce se putea.
Keles il prinse de mana : -Trebuie sa mai fie o solutie.
Lacrimile ii curgeau pe obraji.
-Ar trebui sa iti iei ramas bun, ii spuse doctorul.
Keles se inneca si isi cobori capul. Isi sterse lacrimile si apoi intra in camera intunecata. Tyressa, cu pielea mai palida decat parul ei deschis, era intinsa pe pat. Singura lumina din camera venea de la o lumanare de pe masa. Radacinile de xunling statea sentinele agatate pe pereti. Rekarafi era retras intr-un colt cu fata ascunsa in umbra.
Keles se apropie in tacere de pat si isi trase un scaun. Tyressa era asa inocenta, atat de frumoasa. Duse erau durittatea si agresivitatea care fusesera permanent o parte din ea.
Era imbracat cu o rochie de matase neagra cu simbolurile aurii ale keru. Un cearsaf alb o acoperea pana la piept. Respiratia ii era regulata dar slaba si ingreunata.
Ii lua o mana in mainile sale. Pielea ii era asa rece. Se uita la mainile sale, acum aproape vindecate de ingrijirile ei, si ii stranse mana mai puternic. Inchise ochii, cautand o cale de a gasi forte magice pentru a o intregi.
Mana ei se odihni in ale sale. O privi. Ochii ei albastri se deschisesera dar doar pe jumatate.
-Nu, Keles, magia ta nu o sa mearga. Tu faci lucrurile intregi. Iar sunt deja intreaga. I-am supravietuit Printului Pyrust, mi-am indeplinit misiunea de a te proteja.
Keles se crispa incercand sa nu planga.
-Si am fost si iubita.
Lacrimile lui Keles cazura pe mainile lor unite.
-Nu plange Keles.
Inca o data el ii stranse usor mana.
-Am ales sa devin o keru pentru ca ura mi-a umplut inima. Nu mai era loc pentru iubire. Dar tu m-ai reintregit, m-ai facut iar intreaga.
-Nu se poate sa mori.
-Trebuie. Kianmang ma asteapta.
Tyressa se lupta sa respire: Sunt doar iaduri pentru razboinicii care stiu doar sa urasca. Dar eu voi cunoaste paradisul datorita tie.
-Tyressa, te iubesc.
O stranse iar de mana.
-Nu ma parasi.
-Va avea cine sa aiba grija de tine Keles. Chiar mai bine decat m-as fi priceput eu.
Respiratia ii era din ce in ce mai rara, in timp ce mainile virukului apasara umerii lui Keles si ii facu semn sa mearga afara deoarece venise nepoata ei.
Keles isi sterse lacrimile, se apleca peste pat si o saruta usor pe buze:
-Adio, Tyressa. Drum usor spre Kianmang. "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu