Romanul incepe cu reintalnirea cu Pavyanti Syolsar, conducatoarea grupului de talhari ce atacase grupul care se indrepta spre Moriande pentru Festivalul Dinastiei Komyr si al Recoltei, grup insotit de Maestrul Moraven Tolo, in debutul romanului ce a deschis trilogia. Aceasta a fost iertata de Maestrul Moraven Tolo si lasata in viata dar cu o conditie. Vazand talentul ei in manuirea sabiei Moraven Tolo o trimite la scoala de spadasini Istor din Erumvirine.
Aici primeste un nou nume, Ranai Ameryine si parcurge treptele pregatirii ca spadasin alaturi de colegi mult mai tineri, de care incepe sa aiba grija ca o sora mai mare.
Este interesant, ca si la Ciras Dejote, drumul sau de educare, de la o fire rebela si talhar la drumul mare la a ajunge un xidantzu, luptator instruit.
"Festivalul adusese multi oameni pe drum, iar ea ii jefuise aproape pe toti.Se masurase cu aparatorii lor , intre care si cativa spadasini foarte buni, invingandu-i pe toti. Cu exceptyia lui Moraven Tolo. In prfima clipa nu-l considerase cu nimic deosebit. I se paruse de varsta mijlocie, mai bine zis, varsta de mijloc pentru majoritatea barbatilor, desi parul sau negru nu incaruntise inca. Se misca usor si fara pic de teama. Se prezentase drept un xidantzu, iar ea il crezuse drept unul dintre razboinicii ratacitori pe care trebuia sa ii secere inainte de a aduna aurul de la tovarasii sai de drum.
Apoi el ii ceruse sa traseze un cerc.
O treceau fiori pe sira spinarii, pana si acum.. Oricat de priceputa ar fi fost , el o intrecea. Era un Maestru Spadasin- un Mare Maestru, ba chiar si mai mult.Un mistic, capabil sa faca vrajitorii cu spada sa. De ar fi fost el vantul si apa, iar eu, pamantul, focul si lemnul, tot nu i-as fi tinut piept.
Dupa toate regulile ar fi trebuit sa fie moarta, insa preferase sa nu o ucida. O pusese la incercare si hotarase ca se pricepea, oarecum, sa manuiasca spada pe care o purta. asa ca ii ceruse sa o ia spre sud, spre coasta Virinei, pentru a se alatura serrianului Istor. Odata ce Maestrul Istor o va elibera, va petrece noua ani in pribegie, ca xidantzu, ajutand oamenii.
Facuse calatoria spre sur, desi ar fi putut fugi oricand. In timpul cat fusese talhar de drumul mare, respectase principiile spadasinilor. Nu de frica lui Moraven Tolo facuse calatoria. Stia ca trebuia sa fie moarta, iar respectandu-i porunca avea sansa de a incepe o noua viata.
Primi aceasta noua viata si strabatu in graba frumul pana la serrianul Istor. Fusese primita imediat in micul cerc de invatacei, majoritatea dintre ei fiind,la o prima vedere, cel putin cu 10 ani mai tineri decat ea. Maestrul Kalun Istor nu comenta nimic dupa ce isi depana povestea si-i spuse pentru ce venise. Se asteptase la batjocuri si dispret, dar nu se intampla asa ceva.
Maestrul Istor ascultase; apoi fara nici o vorba, lua o pana, o inmuie in cereala si scrisese ceva repede. Punand pana jos, intoarse foia de hartie, s-o poata citi si ea.
-Stii ce inseamna?
Ea incuviinta din cap.
-Poate fi interpretat in doua feluri. Unul ar fi Puiul tigrului iar altul Ranai Ameryne.
Spadasinul uscativ isi miji ochii si aproba din cap.
-Ti se potrivesc ambele. Esti un tigru, dar mai trebuie sa iti creasca ghearele. De aemenea mai esti cunoscuta drept Ranai Ameryne. Oricine sau orice ai fi fost s-a dus acum. Bun venit in scoala mea.
maestrul Istor se dovedi a fi la fel de sever, pe cat era de intelept, imboldind-o constant. O facu raspunzatoare de invataceii adolescenti. Acestia, la randul lor, o incoltira, o infuriara, iar astfel o invatara sa-si stapaneasca mania care, altfel, ar fi facut-o sa ii pedepseasca fara mila. Faptul ca se ocupa de ei nu o scutea insa de indatoririle ei de invatacel, iar adese studiul ei personal se intindea pana tarziu in noapte.
In decursul pregatirii se confrunta cu starea conflictuala care o determinase prima data sa ajunga raufacatoare. Fiind crescuta in credinta ca vantul si apa maturau totul in calea lor, isi petrecuse anii asteptand rasplata pentru ca alesese sa sfideze toate conventiile. Isi abandonase instruirea timpuriu si plecase de acasa sa studieze lupta cu spada dar, in orice scoala ar fi fost rareori statea prea mult timp pe acolo, nu treceau doi ani, adesea si mai putin, preferand sa caute o alta scoala decat sa aiba de aface cu raspunderile si nemultumirile de care avea parte.
Viata ei devenise una a sfidarilor si se astepta sa fie pedepsita. Totusi, cu ajutorul Maestrului Istor intelesese ca ar putea infrunta vantul si apa....sau ar putea deveni vant si apa. Nu era vorba de a se impaca cu ea insasi, ci de a deveni suficient de puternica incat lumea sa se impace cu ea.
Parea o reteta sigura de grandomanie, insa antrenamentul si indrumarile maestrului Istor o ajutara sa treaca hopul. Numai pentru ca putea rapune pe oricine i se impotrivea nu insemna ca si trebue. Era foarte constienta ca viata ii atarnase de vrerea lui Moraven Tolo, iar el nu i-o luase. Urmandu-i exemplul, cauta si cea mai mica sclipire de potential intr-un individ. Iar daca nu gasea omora fara [arere de raiu.
Isi mai dadu seama si ca, in parte, i se incredintase un mic grup de invataceo ca ea sa fle cum sa descopere astfel de sclipiri. Desi aproape sigur nu si-ar fi infruntat nici unul din adverasarii intalniti in viata sa trecuta, faptul ca nu era absolut sigura nu-i dadea pace. Asa ca se infrana si-l admira pe Moraven Tolo si mai mult pentru stapanirea de sine pe care o aratase inaintea provocarii ei mult mai serioase. "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu