Hartile Prevestitoare - Michael A. Stackpole, vol 2 Trilogia Marilor Descoperiri

Titlu Original : Cartomancy (2006) Al doilea  volum din seria: The Age of Discovery Trilogy

  Cartomancy (march 2006, Michael A. Stackpole, publ. Bantam Spectra)

  In romana : Atlasul Secret , Editura Nemira,2008
Traducere: Silviu Genescu

O puteti achizitiona online de aici    http://www.nemira.ro/oferte-speciale/hartile-prevestitoare--1280   pentru doar 10 lei, oferta promotionala, sau in librariile Nemira si alte librarii cu reduceri Nemira.

Update: Puteti sa luati ambele volume la 10 lei fiecare pentru ca in curand apare si volumul 3 in sfarsit dupa ceva ani de asteptare. 

Calificativ: 10
Trilogia Marilor Descoperiri a autorului  Michael A. Stackpole este construita pe doua fire narative care in cele din urma se vor impleti, un fir narativ fiind cel al realitatii conventionale, daca se poate spune asa, si, al doilea, care se va dezvalui pe parcurs, este cel mitologic care ne vorbeste despre lumea zeilor, interactiunea dintre cele doua lumi constituind chiar finalul trilogiei.
         Ceea ce nu ne  lamureste prea bine autorul este cum anumite personaje cheie au uitat cine sunt, desi drumul reamintirii lor, ca fiind anumite personaje cheie istorice, este fascinant, precum si genealogia zeilor :cine sunt ei si cum au fost creati la randul lor. Dar trecand peste aceste aspecte cartile au un fir narativ bogat si plin de un suspans bine dozat, cu trimiteri foarte frumoase la anumite idei filosofice, chiar mistice, daca ne referim aici la principiile spirituale ale Fratiilor Spadasinilor, si chiar la folosirea conceptului de magie, atat utilizata fara discernamant, de catre Qiro Anturasi, printul Nelesquin si vanyeshi dar si pozitiv, creativ si chiar pentru salvarea altora chiar cu pretul sacrificiului propriu, ca in cazurile lui Jorim si Keles Anturasi.
        Romanele trilogiei lanseaza in dezbaterea, chiar a personajelor, ideea pozitivitatii/negativitatii utilizarii masinilor, a robotilor, mai ales in razboi, ca unelte distructive, insasi lumea fiind pusa in pericol atat in trecut si iar  in prezent; ceea ce in carte este numita Urgia este o utilizare fara discernamant a magiei, adica a tehnologiei pusa in slujba distrugerii si nu a crearii si sprijiniri vietii. Aceasta idee ne aduce in actualitatea dureroasa a lumii noastre si la fel imposibilitatea stapanirii conflictelor ce pot avea o dezvoltare distructiva teribila
       Dincolo de organizarea socio-politica de ev mediu descrierea fortei birocratiei ne aduce in actualitate iarasi, birocratia naleniana fiind un centru de putere paralel, ascuns.
         Ambitia nemasurata a unor personaje ne-ar face sa credem ca in perioada moderna acest lucru a fost eliminat in cele mai multe cazuri de forta ratiunii, fapt fals, deoarece a fost inlocuit de ambitia marilor concerne economico-financiare suprastatale, internationale, in fatacaror interese nu poate sta nimeni. Lumea noastra a inlocuit razboaiele clasice cu razboiul de tip economic, in care subjugi economico-financiar pe cei mai slabi, profitand si de tradatorii din cadrul lor care vand si ultimele resurse. De aceea putem spune ca avem o situatie a unei Noi Ordini Mondiale careia nimeni nu i se poate opune. Astfel un Ev Mediu romantat pare de preferat unei societati robotizate economico-financiar, incare orice tinde sa fie controlat pana in cele mai mici amanunte. De aceea, va propun sa evadam in lumea romantata a aventurilor din trilogia Marilor Descoperiri, pentru ca, aici macar, mai putem avea parte de surprize si rasturnari de situatie.

Volumul 2 Hartile Prevestitoare

Primul roman al trilogiei, Atlasul Secret, se termina cu rapirea lui Keles Anturasi de catre Printul Pyrust al Deseirionului, cu uciderea Lui Nirati Anturasi si trecerea ei intr-un taram de dupa moarte unde il va intalni pe Printul Nelesquin, cu disparitia lui Qiro Anturasi in aceeasi lume fantastica creata cu forta imaginatiei sale si cu intalnirea expeditiei conduse de Jorim Anturasi cu o noua rasa de oameni de pe un nou continent amenzultlii, care il considera pe Jorim unul din zeii lor reintors pentru a-i salva.

Al doilea roman al seriei, Hartile Prevestitoare, are si mai multe fire narative decat primul roman al trilogiei, actiunea devenind si mai complexa, trecutul imbinandu-se cu prezentul intr-un ritm ametitor. La firele narative legate de situatiile din Moriande, calatoriile lui Jorim si Keles se adauga acum firele narative legate de soarta Keles in mainile Printului Pyrust, atacul monstrilor si a armatei Printului Nelesquin asupra Regatului Erumvirine, urmand a se indrepta apoi spre Nalenyr si capitala imperiala, Moriande si destinul lui Nirati Anturasi in regatul imaginar Anturasixan.


Primul fir narativ : Atacarea Tinutului Erumvirine de catre monstri si apoi de catre armatele Printului Nelesquin. Lupta acestuia cu fortele conduse de Maestrul Moraven Tolo alias Virisken Soshir, seful garzii imperiale si consortul Imparatesei Cyrsa

Romanul incepe  cu reintalnirea cu Pavyanti Syolsar, conducatoarea grupului de talhari ce atacase grupul care se indrepta spre Moriande pentru Festivalul Dinastiei Komyr si al Recoltei, grup insotit de Maestrul Moraven Tolo, in debutul romanului ce a deschis trilogia. Aceasta a fost iertata de Maestrul Moraven Tolo si lasata in viata dar cu o conditie. Vazand talentul ei in manuirea sabiei Moraven Tolo o trimite la scoala de spadasini Istor din Erumvirine.
Aici primeste un nou nume, Ranai Ameryine si parcurge treptele pregatirii ca spadasin alaturi de colegi mult mai tineri, de care incepe sa aiba grija ca o sora mai mare.
Este interesant, ca si la Ciras Dejote, drumul sau de educare, de la o fire rebela si talhar la drumul mare la a ajunge un xidantzu, luptator instruit.

"Festivalul adusese multi oameni pe drum, iar ea ii jefuise aproape pe toti.Se masurase cu aparatorii lor , intre care si cativa spadasini foarte buni, invingandu-i pe toti. Cu exceptyia lui Moraven Tolo. In prfima clipa nu-l considerase cu nimic deosebit. I se paruse de varsta mijlocie, mai bine zis, varsta de mijloc pentru majoritatea barbatilor, desi parul sau negru nu incaruntise inca. Se misca usor si fara pic de teama. Se prezentase drept un xidantzu, iar ea il crezuse drept unul dintre razboinicii ratacitori pe care trebuia sa ii secere inainte de a aduna aurul de la tovarasii sai de drum.
Apoi el ii ceruse sa traseze un cerc.
O treceau fiori pe sira spinarii, pana si acum.. Oricat de priceputa ar fi fost , el o intrecea. Era un Maestru Spadasin- un Mare Maestru, ba chiar si mai mult.Un mistic, capabil sa faca vrajitorii cu spada sa. De ar fi fost el vantul si apa, iar eu, pamantul, focul si lemnul, tot nu i-as fi tinut piept.
Dupa toate regulile ar fi trebuit sa fie moarta, insa preferase sa nu o ucida. O pusese la incercare si hotarase ca se pricepea, oarecum, sa manuiasca spada pe care o purta. asa ca ii ceruse sa o ia spre sud, spre coasta Virinei, pentru a se alatura serrianului Istor. Odata ce Maestrul Istor o va elibera, va petrece noua ani in pribegie, ca xidantzu, ajutand oamenii.
Facuse calatoria spre sud, desi ar fi putut fugi oricand. In timpul cat fusese talhar de drumul mare, respectase principiile spadasinilor. Nu de frica lui Moraven Tolo facuse calatoria. Stia ca trebuia sa fie moarta, iar respectandu-i porunca avea sansa de a incepe o noua viata.
Primi aceasta noua viata si strabatu in graba frumul pana la serrianul Istor. Fusese primita imediat in micul cerc de invatacei, majoritatea dintre ei fiind,la o prima vedere, cel putin cu 10 ani mai tineri decat ea. Maestrul Kalun Istor nu comenta nimic dupa ce isi depana povestea si-i spuse pentru ce venise. Se asteptase la batjocuri si dispret, dar nu se intampla asa ceva.
Maestrul Istor ascultase; apoi fara nici o vorba, lua o pana, o inmuie in cereala si scrisese ceva repede. Punand pana jos, intoarse foia de hartie, s-o poata citi si ea.
-Stii ce inseamna?
Ea incuviinta din cap.
-Poate fi interpretat in doua feluri. Unul ar fi Puiul tigrului iar altul Ranai Ameryne.
Spadasinul uscativ isi miji ochii si aproba din cap.
-Ti se potrivesc ambele. Esti un tigru, dar mai trebuie sa iti creasca ghearele. De aemenea mai esti cunoscuta drept Ranai Ameryne. Oricine sau orice ai fi fost s-a dus acum. Bun venit in scoala mea.
maestrul Istor se dovedi a fi la fel de sever, pe cat era de intelept, imboldind-o constant. O facu raspunzatoare de invataceii adolescenti. Acestia, la randul lor, o incoltira, o infuriara, iar astfel o invatara sa-si stapaneasca mania care, altfel, ar fi facut-o sa ii pedepseasca fara mila. Faptul ca se ocupa de ei nu o scutea insa de indatoririle ei de invatacel, iar adese studiul ei personal se intindea pana tarziu in noapte.
In decursul pregatirii se confrunta cu starea conflictuala care o determinase prima data sa ajunga raufacatoare. Fiind crescuta in credinta ca vantul si apa maturau totul in calea lor, isi petrecuse anii asteptand rasplata pentru ca alesese sa sfideze toate conventiile. Isi abandonase instruirea timpuriu si plecase de acasa sa studieze lupta cu spada dar, in orice scoala ar fi fost rareori statea prea mult timp pe acolo, nu treceau doi ani, adesea si mai putin, preferand sa caute o alta scoala decat sa aiba de aface cu raspunderile si nemultumirile de care avea parte.
Viata ei devenise una a sfidarilor si se astepta sa fie pedepsita. Totusi, cu ajutorul Maestrului Istor intelesese ca ar putea infrunta vantul si apa....sau ar putea deveni vant si apa. Nu era vorba de a se impaca cu ea insasi, ci de a deveni suficient de puternica incat lumea sa se impace cu ea.
Parea o reteta sigura de grandomanie, insa antrenamentul si indrumarile maestrului Istor o ajutara sa treaca hopul. Numai pentru ca putea rapune pe oricine i se impotrivea nu insemna ca si trebue. ERra foarte constienta ca viata ii atarnase de vrerea lui Moraven Tolo, iar el nu i-o luase. Urmandu-i exemplul, cauta si cea mai mica sclipire de potential intr-un individ. Iar daca nu gasea omora fara [arere de raiu.
Isi mai dadu seama si ca, in parte, i se incredintase un mic grup de invataceo ca ea sa fle cum sa descopere astfel de sclipiri. Desi aproape sigur nu si-ar fi infruntat nici unul din adverasarii intalniti in viata sa trecuta, faptul ca nu era absolut sigura nu-i dadea pace. Asa ca se infrana si-l admira pe Moraven Tolo si mai mult pentru stapanirea de sine pe care o aratase inaintea provocarii ei mult mai serioase. "

Chiar in timp ce efectua impreuna cu ei un exercitiu de urmarire nocturna asista la o ciudatenie si anume atacarea dinspre mare a tinutului de o serie de monstri ciudati cu dinti de rechin, de o ferocitate nemaintalnita.
Bestiile atacara orasul Derros, pustiind totul pe coasta Virinei.

Dunos, baietelul infirm locuieste impreuna cu familia sa intr-un sat de la marginea Derrosului. El vrea sa devina spadasin dar tatal sau vrea sa ii continuie munca la ferma. Dupa ce nu a putut fi vindecat de vanyieshul Kaerinus, in capitala imperiala in timpul Festivalului, tatal sau il duce la o vrajitoare renumita cu scopul de a il vindeca. Vrajitoarea ii vindeca bratul dar vede ca este creat de Grija, zeul mortii si ca va fi cel ce va ucide pe un zeu.
Chiar in clipa in care baiatul este vindecat niste fiinte reptiliene ataca satul si o omoara si pe vrajitoare si pe toti oamenii de acolo. Doar Dunos scapa din macel si fuge spre orasul Derros.

Printul Cyron este informat de ministrul Pelut Vniel despre invazia tarmului Erumvirinei de catre monstri ciudati. Inca nu stiau daca era o invazie sau o molima dar Printul Cyron incepe sa banuiasca ca poate fi un atc al monstrilor din taramul uitat al lui Qiro Anturasi, mai ales ca avusese si un vis prevestitor in acest sens. Tot ce se putea spera era faptul ca Printul Jekusmirvyn al Virinei sa poata opri invazia monstrilor inainte de a ajunge la capitala Kelewan.

Intre timp Moraven Tolo isi revine in pestera care adapostea stravechile morminte, dar odata cu revenirea isi da seama ca Moraven Tolo nu este decat o umbra si ca identitatea sa este mult mai straveche, insa nu isi poate aminti cu exactitate. Isi aduce aminte ca a luptat in Marea batalie din Ixyll, recunoaste pe unii din tovarasii sai inmormantati chiar acolo.
Firea personajului stravechi este insa complet diferita de firea Maestrului Moraven Tolo. Daca acesta este chibzuit, intelept, calm, vechiul suflet al trupului este plin de nerabdare, ambitie, mandrie si energie.
O aparitie misterioasa a tatalui lui Keles si Jorim, Ryn Anturasi, intr-o sfera de foc, ii surprinse pe Moraven Tolo si pe gloonul care era cu el. Ryn le propuse sa ii scoata din Ixyll si ii duse cu sfera sa de foc, in realitate un mijloc de transport, pana in apropierea capitalei Virinei, acolo unde Ranai Ameryne, Deshiel Tolo si Dunos se luptau din greu cu fapturile reptila. Moraven ii ajuta sa ucida bestiile si apoi se indreapta impreuna cu acestia spre Kelewan.
Prima mare lupta pe care o da Moraven Tolo cu fiintele reptila este o ambuscada pe care o organizeaza cu ajutorul refugiatiilor pe care ii disciplineaza. Ambuscada este o reusita si opresc pentru moment invazia monstrilor. Intre timp ei se indreapta spre capitala Virinei, Kelewan pentru a organiza apararea.
Ajungand in Kelewan si vazand lipsa de calitate a trupelor stationate acolo Moraven Tolo isi da seama de faptul ca orasul este condamnat dar hotaraste sa nu il abandoneze fara o lupta stasnica care sa produca mari pierderi adversarilor, urmand a se retrege apoi la fortareata Tsatol Daeraelkun pe care dusmanii slabiti nu ar fi fost in stare sa o doboare cu usurinta.Scopul de a mai astepta inainte de caderea definitiva a orasului era si de a vedea inteligenta militara a durranilor pentru a sti cum sa ii abordeze cand vor ataca fortareata Tsatol Daeraelkun.
Dupa o rezistenta inversunata in care oamenii din orasul Kelewan trebuira sa lupte cu broastele otravitoare, cu morsele de scarna si apoi cu razboinicii kwajini cu fetele albastre, orasul cazu in mana armatei invadatoare. Inainte insa Moraven Tolo primeste ordin de la Printul Jekusmyrvin sa plece cu o parte a garnizoanei sa il salveze pe printul mostenitor Iekariwynal. Moraven Tolo reuseste o evadare reusita din orasul cuprins de flacari si se indreapta spre fortareata Tsatol Daeralkun.
Cei evadati din oras mai dau o lupta si pe drum cu urmaritorii lor dar reusesc sa ii invinga fara probleme datorita faptului ca aveau alaturi cele mai pregatite trupe din Erumvirine pentru protectia printului mostenitor.
Ajungand la fortareata Moraven Tolo se intalneste cu batranul conte Derael, un razboinic incercat desi acum se afla tintuit intr-un jilt. Fortareata Tsatol Daerael  era un loc de legenda nefiind niciodata cucerita in istoria sa, fapt cu care se mandrea familia Derael extrem de mult. Era practic situata in varful muntilor, fiind singura trecatoare accesibila dintre Erumvirine si Nalenyr.
Pentru a putea sa ii invinga pe atacatori Maestrul Moraven Tolo alege o strategie inteleapta si il provoaca pe conducatorul durranilor, Gatchin Dost la un duel si il invinge cu arta sa magica a spadei. Lipsa unui conducator face ca moralul durranilor sa se prabuseasca si fortele asediatoare sunt risipite. Era doar un moment de liniste, Moraven Tolo o stia pentru a pregati o aparare si mai buna, deoarece alte si alte trupe urmau sa atace fortareata.
In aceasta perioada de pauza pana la aducerea de alte trupe de catre dusman, contele Derael il duce pe Moraven Tolo si ii daruie 2 sabii stravechi si ii spune ca i-au apartinut. Atingand sabiile ceata din mintea lui Moraven Tolo se risipeste si isi aduce aminte cine era cu adevarat, seful garzilor imperiale, maretul luptator Virisken Soshir, cel care il ucisese pe Printul Nelesquin, fratele sau vitreg, dupa ceacesta se aliase cu hoardele turasynde pentru a distruge Imperiul. Acum printul Nelesquin, nu se stie prin ce minune a magiei, se intorsese sa atace din nou Imperiul, amenintand cu o noua dezlantuire de tipul Urgiei Magice, care aproape distrusese lumea si in urma cu 700 de ani. 

Al 2 lea Fir Narativ : Calatoria lui Ciras Dejote si a lui Borosan Gryst in Tinutul Ixyll in cautarea Mormantului Imparatesei Cyrsa

In pestera din orasul Opaslynoti Ciras Dejote si cu virukul Rekarafi isi revin primii. Din cauza furtunii incarcate de magie Maestrul Moraven Tolo este  intr-o stare grava, rana adanca pe care o avea din trecut, fiind reactivata. Si Tyressa este grav ranita de oamenii Printului  Pyrust, cand l-au rapit pe Keles. Aceasta are o sageata infipta in burta dar norocul ei fusese faptul ca in costumatia ei de garda keru la mijloc purtau un brau gros care a protejat-o sageata nepatrunzand mortal.
Ciras Dejote se vede pus in fata unei situatii foarte grele. In calitatea sa de discipol spadasin invatase multe din secretele trupului omenesc si cum sa trateze rani mai superficiale. Daca ar fi fost constient Maestrul Moraven Tolo sigur ar fi fost mult mai priceput. Dar daca mai astepta cateva ore viata Tyressei ar fi fost in mare pericol asa ca isi lua inima in dinti si ii scoase sageata si apoi curata rana si o pansa. De abia de acum incepea lupta Tyressei cu viata, la fel ca si in cazul Maestrului Moraven Tolo.
Norocul lui Ciras a fost prezenta virukului Rekarafi care cu veninul din ghearele sale o sedeaza pe Tyressa pentru a nu se misca cand au scos sageata, fapt care i-ar fi pus in pericol viata. Priceputul creator de dispozitive robotice, Borosan Gryst ii dezinfecteaza si coase cu mare pricepere rana. De acum nu mai aveau ce face decat sa astepte atat in cazul Tyressei cat si in cazul Maestrului Moraven Tolo.
Intre timp intalnesc si un sooth gloon, din specia prevestitorilor, pe nume Urardsa. Pestera in care se refugiasera in timpul furtunii incarcate de magie era chiar o cripta care continea mai multe morminte. Datorita furtunii gloonul se trezeste din starea de staza, in care erau capabili sa intre cei din rasa sa si pentru mai multe sute de ani, in acest caz de mai bine de 700 de ani. Practic calatorii intalnesc o fiinta care luase parte la marea batalie care condusese la Marea Urgie.
Virukul Rekarafi ii comunica apoi lui Ciras Dejote ca el impreuna cu  Borosan Gryst isi vor continua expeditia in inima Ixylului pentru a gasi mormantul imparatesei Cyrsa si a o trezi pentru a se intoarce sa salveze lumea. El impreuna cu Tyressa si Moraven Tolo, daca supravietuiesc, vor merge sa il salveze pe Keles din mainile Printului Pyrust.

Dupa ce a purces la drum impreuna cu Borosan Gryst, Ciras Dejote are parte de o intalnire terifianta cu mai multi luptatori fantoma incarcati de magie. Aceastia il ataca pe Borosan Gryst iar Ciras Dejote sare, cu mult curaj, in ajutorul tovarasului sau. Grupul de trei luptatori care il ataca este compus dintr-un luptatot viruk cu gheare sale imense si otravite, un luptator turasynd si un om. Desi reueste sa ii taie capul turasyndului, aratarea rade si isi pune capul la loc cu un ranjet infiorator. Ciras isi revine din supriza si il despica pe turasynd cu totul, oasele prabusindu-se in cele din urma intr-un nor de praf. se descurca in acelasi fel si cu ceilalti doi luptatori salvandu-l pe Borosan Gryst. Cei doi ajung la concluzia ca fantomele erau luptatori ce se infruntasera in lupta care dezlantuise Urgia si pe care efectele magiei inca ii urmareau, nelasandu-i sa isi gaseasca binemeritata odihina dupa atatea sute de ani, ei fiind prinsi intr-o lupta nesfarsita.

Ciras Dejote nu este de acord cu arta gyantri care produce roboti. Este adevarat ca uneori sunt necesari infruntand pericolele in locul oamenilor dar ca luptatori ucigasi fara gandire si sentimente nu i se par demni de respect. Cum ar putea o masinarie sa faca distinctia in focul unei lupte intre luptatori pe care este onorabil sa ii omori si femei si copii, cand masinaria este proiectata sa ucida tot ce se misca? In ce fel un astfel de razboi ar mai putea avea onoare?
Si, in plus, daca masinariile ar putea dobandi puterea si abilitatile pe care un luptator s-a antrenat ani si ani de zila ca sa le obtina, ce motivatie ar mai putea avea oamenii ca sa mai depuna atatea eforturi?

Continuand calatoria Ciras si Borosan dau peste niste profanatori de morminte sacre si Ciras se hotaraste sa le dea o lectie mortala pentru lipsa lor de respect. Pe primii doi reuseste sa ii omoare cu usurinta dar al treilea inspirase din praful cadavrelor incarcate cu magie si primise forta magica. Practic sufletul luptatorului mort prelua controlul asupra trupului banditului si cum luptatorul fusese un mare spadasin Ciras se vede pus intr-o situatie extrem de periculoasa. Practic trebuie sa lupte cu un magician spadasin poate mai priceput si decat maestrul sau care este insetat de sange.
Ciras este ranit de luptatorul magic printr-o manevra imposibila unei fiintei vii si cand sa il atace decisiv este strapuns de o sageata din spate exact in mijlocul pieptului, trasa de una din masinariile lui Borosan Gryst. Cei doi isi trag sufletul crezand ca au scapat, dar cadavrul re redica, isi scoate sageata si isi pune in rana praf magic si se repede sa ii omoare. Ciras isi da seama ca nu poate omori o astfel de faptura si panica ii cuprinde sufletul pentru prima data. Apare o lupta intre ideea de a muri eroic si frica de moarte in sufletul sau. Dorinta de a muri cu onoare il face sa isi invinga frica desi stie ca nu are aproape nici o sansa impotriva luptatorului magic. Insa salvarea ii vine chiar de la colaborarea cu masinaria de lupta a lui Borosan. Atacand din doua parti acum Ciras reuseste sa il invinga pe luptatorul magic si se vede constrans sa recunoasca faptul ca fara ajutorul masinariei lui Borosan mai mult ca sigur ar fi fost omorat de stravechiul luptator. Insa nici acest aspect nu il face sa isi schimbe parerea fata de masinariile de lupta create de Borosan.
De la luptatorul magic ii ramane insa un cadou valoros si anume spada sa straveche si incarcata de magie.
Insa sabia incarcata de magie atrage fantomele a sute de luptatori turasynzi care fusesera ucisi de luptatorul magic care venisera sa se razbune pe acesta. Borosan asista la o lupta a lui Ciras cu adversarii nevazuti desi urmele pline de sange de pe pajiste aratau ca fusese o inclestare crancena.
In noaptea urmatoare Ciras are un vis ciudat in care ataca un spadasin si il ranea de moarte si in ultima clipa ii zareste blazonul si incremeneste. Era acela al Maestrului sau, Moraven Tolo.
Dupa mai multe zile Ciras si Borosan ajung la un munte intunecat misterios stajuit de statui imense de 6 metri inaltime facute in totalitate din thaumston, maeterie incarcata de magie. Borosan estimeaza ca fiecare statuie ar valora o avere. Aici se intalnesc cu o specie de oameni salbatici, fosti sclavi ai virukilor, majoritatea dintre ei suferisera transformari hidoase datorita efectelor magice ale acelor locuri. Acestia le comunica faptul ca sunt invitati de stapanii lor sa le fie oaspeti. Marea surpriza este faptul ca stapanii erau vannyeshii din vremuri stravechi, aliatii Printului Nelesquin, deci adversari ai Imperiului. Muntele insusi era construit in intregime de thaumston, materia incarcata de magie, fapt care explica transformarile hidoase ale rasei salbaticilor. Insa locuintele vannyeshilor este undeva in subteranul muntelui. Intreband cum se numeste acest loc prinmesc un raspuns halucinant si anume Tolwreen, numele mitic al iadului patronat de Grija, zeul mortii, din care legendele spuneau ca nu exista nici o cale de evadare.
Pentru a fi lasati in viata Ciras este provocat la un duel. Aflase inainte de duel ca sabia apartinuse lui Jogot Yirxan, un spadasin morythian fara egal, membru al ordinului vannyesh. Trebuie sa lupte cu un alt vannyesh imens, Pravak Helos. Acesta insa in urma tranformarilor produse de energia magica asupra sa nici nu mai seamana cu un om. Devenise o creatura a carei armura de argint ii intrase in piele, ii alungise oasele, transformandu-l intro creatura de 4 metri inaltime si cu inca un rand de brate argintii ce ii ieseau din abdomen. Astfel putea folosi si cate 2 sabii deodata. Ciras se foloseste insa de rapiditate contra adversarului sau mult mai lent, deprins in lupta cu masivii viruk si obtine o victorie rasunatoare. Incepe sa simta ca intra intr-o comuniune cu sabia si isi da seama ca a fost a sa in vechime. Pravak Helos ii spune ca el e de fapt Jogot Yirxan, vannyeshul, prietenul lor care il ucisese pe conducatorul garzii imperiale, Virisken Soshir, cel care il omorase pe Printul Nelesquin.
Stiind ca este unul de al lor vannyeshii il accepta cu mare bucurie pe Ciras in randul lor. Cu aceasta ocazie Ciras observa ca toti fusesera afectati de magie nemaifiind practic fiinte umane ci niste mutanti.
Ciras se imprieteneste cu Pravak Helos si il intreaba daca mai stie cineva de exsitenta orasului. Pravak Helos ii raspunse ca singura vizita pe care o primisera si omul respectiv se intorsese in lumea oamenilor fusese un calator pe nume Qiro Anturasi, care devenise in secret aliat al Stapanului lor, Printul Nelesquin, caruia ii promisese ca il va ajuta cand va veni vremea sa incerce sa isi reclame tronul uzurpat. Lui Ciras vannyeshii nu ii par niste monstri insetati de sange, mai ales ca multi dintre ei fusesera mari luptatori. Pur si simplu ei ii erau loiali Printului Nelesquin pe care il considerau mostenitorul de drept al tronului imperial.
La un moment dat vannyeshii primira vizita unei delegatii turasynde ceea ce le confirma lui Ciras si Borosan faptul ca printul Nelesquin chiar se aliase cu hoardele barbare impotriva Imparatesei Cyrsa. In timp ce avea loc intalnirea pe care vannyeshii incercara sa o tina secreta pentru ei, Ciras si Borosan evadeaza dupa ce omoara si doi turasynzi.
Cei doi isi continua cautarea sanctuarului Imparatesei Cyrsa desi se intrebau si ei daca exista in realitate, Peste tot erau vai unde fantome ale luptatorilor de acum 700 de ani reluau la infinit luptele purtate atunci.
Intr-un tarziu ajung la sanctuarul imparatesei unde isi odihneau somnul de 700 de ani eroii imperiului.
Dar pentru a incerca sa o trezeasca pe imparateasa trebuia din nou sa treaca alte 9 teste din care cel mai greu se dovedi a fi ultimul, in care trebuia sa il ucida fara lupta pe unul dintre eroi, Tsirin Donitsa. Cum Ciras refuza hotarat sa faca acest lucru plin de dezonoare chiar daca acest lucru ar fi insemnat chiar si moartea pentru el. In fapt aceasta era si trecerea cu bine a testului.
Dupa trecerea testului Ciras traieste cateva saptamani pline de liniste in care isi regaseste pacea sufletului. Cand cere sa fie trezita imparateasa cel care conducea sanctuarul, eroul Vlay Laedhze ii spune ca acest lucru este imposibil deoarece imparateasa parasise deja sanctuarul cu mai multe sute de ani in urma spunand ca va trimite sol cand va fi nevoie ca eroii sa porneasca spre capitala imperiala pentru a o ajuta la salvarea imperiului. Solul se dovedeste a fi insasi Borosan Gryst.

Al 3 lea fir narativ: Sederea lui Keles in capitala Deserionului, Felarati

Rapit de cei trei razboinici deseieni Keles se vede dus in mare viteza spre capitala Deseirionului, Felarati unde il asteapta Printul Pyrust.
Crezand ca Tyressa a murit Keles sufera foarte mult, realizand ca de fapt o iubeste mult pe cea care l-a sfatuit si indrumat cu atata rabdare. Isi promite sa se razbune pe Printul Pyrust cand va avea ocazia.
Printul Pyrust stia ca nu va primi hartile pe care si le dorea de la Keles Anturasi si il abordeaza extrem de diplomatic, spunandu-i ca-i respecta onoarea si ca nu vrea hartile ci un lucru si mai important pentru el si poporul sau si anume: dezvoltarea capitalei Felarati intr-un adevarat oras precum Moriande, pentru a deveni cu adevarat un centru economic si comercial puternic, capabil sa ii sustina ambitiile. Printul Pyrust vrea de la Keles sa ii redeseneze si reorganizeze capitala in acest sens. Planul lui Pyrust este de a pune o nobila deseiana sa il seduca si sa ii nasca un copil, astfel Keles urmand a deveni vulnerabil de dragul familiei sale si va ceda secretele hartilor familiei Anturasi.
Keles se invoieste sa il ajute pe Printul Pyrust cu reconstructia capitalei sale dar si cu agndul ascuns de a strecura si niste erori fundamentale, care in cazul unui atac, sa faca orasul vulnerabil.
Se intalneste cu sotia printului Pyrust, printesa helosundiana Jasai, care se indragosteste incetul cu incetul de el. Incercarile Printului Pyrust de a i-l seduce cu ajutorul unor fiice din nobilimea deseiana esueaza deoarece Keles este constient de capcana intinsa de Pyrust.
Printesa Jasai incearca sa il convinga pe Keles sa o ajute sa evadeze pentru a naste copilul in libertate si pentru ca tronul helosundian sa nu incapa pe mana lui Pyrust.
Primul semn al prezentei unui zeu este intalnirea lui Pyrust cu Grija, Zeul Mortii. Slujitoarea acestuia, Delasonsa este conducatoarea securitatii deseiene si este ca o mama pentru Printul Pyrust. Zeul mortii, Grija il informeaza pe Pyrust despre atacarea Virinei de catre monstri celui de al 10 lea zeu, tatal tuturor zeilor. Tinand cont de faptul ca Printul Cyron dorea sa tina informatia despre invazia din Erumvirine secreta aflarea acestui lucru este de o maxima importanta pentru printul Pyrust care ar putea ataca Imperiul cand trupele acestuia se pregateau sa se apare de invazia monstrilor.
Pe cand printesa Jasai si Keles planuiesc o evadare profitand de plecarea printului Pyrust in campania sa de cucerire a Nalenyrului, Qiro Anturasi pregateste o armata in lipsa Printului Nelesquin care plecase cu durranii sa cucereasca Erumvirine. Armata sa ataca Felarati de pe mare si distrug in intregime orasul dar Keles si o mana de refugiati reusesc sa fuga ajutati si de  virukul Rekarafi si Tyressa, care venisera sa il salveze. mare este bucuria lui Keles cand o vede vie pe Tyressa. Afla cu surprindere ca este matusa Printesei Jasai.
Fugarii reusesc sa ajunga la o fortareata straveche in ruina Tsatol Pelyn. Aici incearca sa se organizeze pentru a infrunta urmaritorii dar isi dau seama ca nu au nici o sansa sa invinga cu niste tarani si femeile si copiii acestora. Insa Keles, din disperarea de a nu o vedea moarta pe Tyressa pe care o crezuse pierduta, isi descopera calitati magice ascunse si reuseste cu puterea mintii sa recreeze fortareata asa cum fusese ea pe vremuri si sa transforme pe taranii si copiii acestora in luptatorii de temut ce aparasera fortareata pe vremuri.
In noile conditii ei reusesc sa ii invinga cu greutate ce e drept pe atacatori si sa ii respinga.
Keles Anturasi si oamenii de langa el constientizeaza ca are puteri magice de jaedunto si chiar se cam tem de el, deoarece aminsteste de puterile distructive ale unui vannyesh. Dar magia lui Keles este diferita total de magia distructiva, magia lui este una a armoniei, a vindecarii, a reconstructiei lucrurilor si fiintelor asa cum erau ele in forma lor naturala. Este fel de magician al naturii, al totului si actiunile sale magice sunt dictate doar pentru salvarea persoanelor iubite si a celor neajutorate in fata pericolului. Este o magie chiar deasupra magiei zeilor prin puritatea ei.
Tyressa in timp ce ii oblojeste mainile ranite in timpul atingerii magiei nu neaga ca l-ar iubi dar ii spune ca datoria de a fi un keru si de a lupta pentru poporul ei este un juramant pe carenu il poateincalca si ca pentru ca pentru a-l implini a dat sentimentele la o parte si ca oricum nu este antrenata si priceputa in a iubi.Ii recomanda cu toata caldura sa o iubeasca pe Printesa  Jasai, care il iubestesincer si il priveste ca pe un erou care ii salvase din mainile, intai ale lui Pyrust si apoi din cele ale armatei atacatoare. Cu multa durere Keles intelege crudul adevar dar decide sa ii respecte alegerea.
In ce priveste armata care cotropise Felarati Keles simtise ca era armata trimisa de unchiul sau Qiro Anturasi sa il elibereze si sa il duca la el, pe noul continent unde se afla acesta, dar alesese sa fuga de acesta deoarece stia ca unchiul sau ii dorise moartea cand il trimisese in expeditie in Ixyll. Intuitia ii spusese sa se fereasca de unchiul sau in continuare pentru a putea deveni un om liber asa cum il invatase Tyressa.




Al 4 lea fir narativ : Anturasixan, taramul creat cu forta gandului si a magiei de Qiro Anturasi  - aici se afla nepoata sa Nirati, ucisa in lumea reala si Printul Nelesquin, printul mostenitor al tronului imperial, acum o fantoma intre doua lumi, caci desi fusese ucis de catre Virisken Soshir, seful garzii imperiale si fratele sau vitreg, amant al Imparatesei curtezane Cyrsa ce uzurpase tronul imperial dupa ce il ucisese pe imparat

Cei doi, Nirati si Printul Nelesquin au devenit iubiti, Nirati fiind in sfarsit ferictia dupa suferinta indurata in lumea pamanteasca.
Printul Nelesquin creeaza o armata si monstri impreuna cu Qiro Anturasi pentru a ataca Imperiul si a isi clama tronul. Pentru asta el stie ca va trebuie sa o infrunte pe Imparateasa Cyrsa daca aceasta isi va parasi sanctuarul din Ixyll pentru a emite pretentii la tron. Printul Nelesquin o considera pe Cyrsa doar o prostituata si criminala, fapt care il face sa turbeze cand isi aduce aminte ca a fost ucis la ordinele acesteia.
Printul Nelesquin ii prezinta lui Nirati flota construita de el impreuna cu Qiro Anturasi si razboinicii creati special, durranii condusi de Gatchin si Keerana.
Dupa ce Qiro Anturasi creeaza o armata cat este plecat Nelesquin pentru a-l elibera pe Keles din Felarati, printul Nelesquin se intoarce si creeaza rase si mai puternice de luptatori si corabii mult mai mari si rezistente pentru a ataca decisiv Erumvirine si chiar Imperiul. Cand nu era multumit de o anumita rasa o distrugea pur si simplu. Fara sa stie Nirati salva cateva exemplare din fiecare rasa distrusa si ii ducea intr-un sanctuar protejat de ea. Cand Nelesquin afla se infurie dar o iarta numind locul unde salvase acele fiinte cu numele de Taramul jucariilor pierdute, pe care ii ingaduie sa le pastreze.
Tot atunci Nelesquin ii spune si povestea vietii lui, despre campania sa maritima plina de glorie in care zdrobise cea mai mare flota de pirati condusa de temutul viruk Dosaarch. Piratii aduceau pagube importante comertului Imperiului si tatal sau imparatul il desemnase sa conduca o expeditie pentru a-i distruge. In dreapta si in stanga sa stateau oamenii sai de incredere, un viruk pe nume Rekarafi si fratele sau vitreg, Virisken Sohir. Alaturi de el in aceasta expeditie se aflau si luptatorii care aveau sa devina vannyeshii lui devotati. Imparatul avea mai multi copii, fie de la sotiile legitime alese dintre fiicele nobililor, fie de la concubine, care erau alese dupa placul imparatului. Acesti copii ilegitimi nu puteau sa urce pe tron desi puteau sa ocupe alte functii importante, Acesta era cazul si cu Virieken Sohir care nu avea o origine nobila precum Printul Nelesquin. Printul Nelesquin ii ia personal capul conducatorului piratilor, Dosaarch si il prezinta imparatului care il numeste in calitate de Prim Print Mostenitor. Prietenul sau Virisken Sohir a fost numit seful garzii imperiale.
Pentru a-si consolida pozitia Printul Nelesquin incearca sa isi gaseasca si alti aliati apropiindu-se tot mai mult de vannyeshi si fiind initiat in magia cunoscuta de acestia. Acest fapt a fost de natura sa ii ingrijoreze pe nobili care i-au facut o inscenare in fata imparatului care l-a pedepsit neacordandu-i conducerea armatei contra Hoardelor Turasynde care amenitnau imperiul. Imparatul a fost ucis de o sotie ilegitima, fosta curtezana, Cyrsa care s-a incoronat imparateasa si a pornit ea la lupta contra turasynzilor. Printul Nelesquin i s-a alaturat cu armata fidela lui pentru salvarea Imperiului dar imparateasa l-a jignit numindu-l pe el, Printul Mostenitor, doar Print de Erumvirine. Apoi i-a incredintat lui si vannyeshilor o misiune sinucigasa si i-a tradat chiar ea insasi pentru a esua.
Nirati asculta povestea lui Nelesquin si observa ca era in totala contradictie cu povestile pe care le auzise ea de mica, despre faptul ca vannyeshii fusesera niste monstri care se ridicasera contra Imperiului, aliindu-se chiar cu Hoardele Turasynde. Astfel seful lor, Nelesquin nu putea fi decat la fel de rau ca acestia. Imparateasa Cyrsa era prezentata in legende ca fiind salvatoarea Imperiului si nu ca o curtezana ucigasa a Imparatului si uzurpatoare a tronului imperiului.
Printul Nelesquin se pregateste sa plece cu flotasa imensa sa atace Nalenyrul dupa caderea fortaretei Tsatol Deraelkun. Se lauda fata de Nirati ca are ca va intemeia un imperiu si mai glorios decat Imperiul Imparatului fondator Taichun sau decat Imperiul Viruk. Nirati constientizeaza ca daca ar indrazni sa il infrunte nu ar avea mila nici de ea. Se gandeste ca odata cu distrugerea capitalei Moriande ii pune toata familia in pericol adica mama, pe Keles, pe Jorim si tot restul rudelor sale. Stie insa ca nu poate convinge pe Printul Nelesquin sa renunte la planurile sale la cat de plin de ura, frustrari si dorinta de marire nestapanita este acesta.  In sufletul ei se amesteca dragostea pentru Printul Nelesquin precum si constientizarea fortei distructive pe care o poarta cu el acesta. Il imbratiseaza cu toata inima inainte de a pleca cu flota sa cucereasca Imperiul deoarece inima ei de femeie indragostita ii spune ca a fost pentru ultima oara cand l-a tinut in brate si ca nu se va mai intoarce in viata din campania sa uriasa.




Al patrulea fir narativ : Aventura lui Jorim Anturasi in tinutul amentzultlilor

Jorim Anturasi incepe o serie de ritualuri complicate al caror scop era sa dobandeasca iarasi natura sa de zeu si sa reinvete din nou cum sa stapaneasca si sa foloseasca magia.
Nauana este desemnata de maicana, marii preoti magicieni sa il reinvete pe Jorim - Zeul Tetcomchoa magia straveche. Jorim se dovedeste a fi un elev foarte bun, incetul cu incetul invatand sa stabilizeze si sa echilibreze forta magica. Aspectul principal al magiei amentzulte este crearea echilibrului cea ce o face sa fie o forma pozutiva de magie. In timp ce isi desavarseste cunostintele de magie Jorim traieste o pasionala poveste de iubire cu Nauana, amentzultlii fiind chiar foarte fericiti de alegerea sa.
Jorim afla  de la maicana ca a inceput Centenco in lume, adica dezechilibrul a cuprins lumea si ii pune insasi existenta in pericol. Doar un zeu poate readuce echilibrul in lume si amentzultlii cred ca el este acela.
Afland ca un sat a fost atacat de mozoyeni Jorim intreprinde o calatorie de recunoastere cu un vas mai mic si este prins in mijlocul unui atac surpriza al mozoyenilor. Oamenii sai erau cu totul depasiti numeric dar Jorim incearca sa efectueze o magie de mari proportii, si anume sa fiarba apa din care veneau mozoyanii cu ajutorul soarelui. Isi da seama ca desi ideea era buna era aplicata prost. Cantitatea de apa era imensa si atunci se concentra pe firberea apei din interiorul trupurilor mozoyenilor. Doar privindu-i capetele le explodeaza si astfel ii distruge pe toti de unul singur. Insa efectuarea acestei magii ii aduce inceputul unor transfomari dincolo de starea umana. Cand isi priveste urmele pasilor isi da seama ca sunt urmele pasilor unui dragon.
Vazand felul in care se transforma Jorim se ascunde intr-o pestera nedorind sa mai iasa la lumina soarelui. Pielea i se desprinde fasii fasii, in locul ei aparand o piele groasa ca de sarpe, parul i se facu alb precum oasele, iar ochii, mai ales ochii, aveau pupilele rosiatice si de forma ovoidala. Devenea un dragon in toata legea. Insa nu asta il ingrijora cel mai tare pe Jorim ci faptul ca magia parea a fi foarte distrugatoare si se intreba daca va putea sa o controleze suficient de mult incat sa nu faca rau prietenilor sai fara sa vrea.
De abia dupa transformarea sa in dragon Jorim se intalneste cu Regele Magician al amentzultlilor pentru a-si desavarsi invatarea magiei. Aici sub o lespede magica se afla un secret care se spune ca va putea fi dezlegat doar de adevaratul zeu Tetcomchoa. De fapt acesta era si testul final la care il supune Regele Magician pe Jorim pentru a vedea daca este cu adevart zeul asteptat sa salveze lumea amentzultla.
Jorim reuseste sa desfaca vraja si prin aceasta isi reaminti cine era cu adevarat. Vazu ca tot el a fost si Imparatul Taichun, cel care rearanjase lumea dupa Urgie punand baza Imperiului, unind cele 9 regate. Isi aminti si cum ii salvase in trecut pe amentzultli de antsali, fiinte reptiliene mari de 4 metri si multe alte vieti.
Dupa ce parcurge amintirile acestea din alte vieti se trezeste din transa si vrea sa faca drumul intors dar este atacat de mozoyeni si apoi drogat. Se trezeste legat in varful unei piramide facute din cranii amenzultle si poate vedea cum tot orasul Nemeyhan este atacat si distrus, precum si nava sa amiral Lupul Furtunii rasturnata si incendiata.
Amentzultlii luptau cu mult eroism dar nu puteau face fata ferocitatii mozoyenilor. Gandul la Nauana si la oamenii sai il umple de durere. Mozoyanul care il capturase ii face o rana in spate si din sangele lui de zeu cu proprietati magice face niste bombe care aruncate asupra amentzultlilor provoaca mari pierderi acestora. Cu ultimele puteri ramase Jorim incearca sa creeze o magie care sa ii opreasca pe mozoyeni. Din sangele lui reusi sa creeze un rau de foc care ii distruse pe mozoyeni chiar daca acest lucru a insemnat si moartea sa. Zeul dragon se sacrifica asadar pentru binele celor pe care ii iubea si carora le promisese ca ii va salva. Tocmai de aceea era si atat de iubit zeul dragon de catre adoratorii sai. Nici un alt zeu nu fusese capabil sa se sacrifice pentru binele oamenilor.
Dupa moartea sa in lumea umana Jorim adica Zeul Dragon Wentoki, zeul curajului si cel mai iubit pe pamant se trezeste in ceruri in lumea zeilor unde il intampina sora sa mai mare, zeita intelepciunii Tsiwen si zeul mortii, Grija sau Mozoloa al amentzultlilor care il informeaza ca atatlumea cat si cei 9 zei sunt in pericol de distrugere, pericol ce vine din partea tatalui lor, primul zeu, Neessagafel. Acesta doreste sa creeze o lume noua distrugand-o pe cea veche si omorandu-i chiar pe cei 9 copii zei ai sai. Acestia se unisera si il intemnitasera in iadul cel mai adanc dar campania pe pamant a aliatilor sai, Qiro Anturasi si Printul Nelesquin, pune in pericol chiar intemnitarea deoarece ii aduce forte suplimentare si va scapa din inlantuire. Grija ii spune ca singura solutie este sa o omoare definitiv pe sora sa geamana Nirati.
Intre timp trupul sau pamantesc era intins pe cea mai inalta piramida din Nemeyhan, capitala amentzultla, unde toti oamenii urcau treptele pentru a-i aduce un ultim omagiu si a-i inalta rugaciuni de multumire zeului care se sacrificase pentru niste simpli oameni. Langa trupul sau se aflau Nauana, Anaeda Gryst si Shimmik. Durerea iubitei sale si a tuturor celorlati oameni era atatdemare incat sfasie inima lui Jorim-Wentoki care, desi zeu, se simtea la fel de neputincios ca orice om in fata durerii mortii si a despartirii.



Al 5 lea fir narativ : Situatia din capitala Imperiului Nalenyr, Moriande

In Moriande Printul Cyron este tulburat deoarece Qiro Anturasi a disparut si a lasat in urma sa o harta desenata chiar cu sangele sau. Acolo era insemant un nou continent numit Anturasixan, dupa numele familiei sale, ceea ce dovedeste dorinta sa de putere. Insa acolo scrisese cu sange AICI SUNT MONSTRI.
Pe harta era trecut si noul continent descoperit de Jorim Anturasi in cursul calatoriei sale pe mare cu Lupul Furtunii, locuit de amentzultli.
In acest timp atat birocratia condusa de Ministrul Pelut Vniel cat si contele Junel Aerynor completeaza impreuna cu nobilii nalenieni pentru a-l indeparta pe Printul Cyron de pe tron. Trei dintre acesti nobili sunt favoriti sa preia tronul: Ducesa de Gnourn, Contele Lionel Vroan din Ixun si Contele Donlit Turcol din Jomir. Cum de preferat era un barbat iar contele Vroan era in varsta cel mai potrivit parea Contele Turcol. Mai este si fiul Ducesei de Gnourn, ducele Nerot Scior, insa este cam bolnavicios.
Cei din birocratie il tenteaza chiar pe Contele Junel Aerynor, spionul lui Pyrust in Moriande, cu ideea de a deveni noul imparat. Binenteles ca ideea Birocratiei era sa puna un om mai slab pe tron pentru a il putea controla. lucru care nu ar fi fost asa de usor de realizat cu Printul Pyrust pe tronul imperial.
Birocratia naleniana a fost creata de miticul imparat Taichun si de catre inteleptul sau ministru Urmyr care lasase un celebru manual de guvernare si administratie, la care se raportau toate invataturile. Scopul crearii birocratiei fusese acela ca aceasta sa actioneze ca o frana in calea actiunilor nesabuite ale unor conducatori nepregatiti. Incetul cu incetul insa se crease o casta care era interesata de averile sale si mai putin de Imperiu.
Contele Turcol este chemat de Printul Cyron si este insarcinat sa incerce sa opreasca invazia monstrilor. Insa contele incearca sa il asasineze pe Printul Cyron esuand lamentabil si pierzandu-si viata. Esecul acestei incercari tempereaza pe moment ambitiile nobilimii si ale birocratiei care trebuie sa isi regandeasca planurile.Intre timp printul Cyron este convins de loialitatea printului Eiran de Helosunde care, chiar daca nu era cel mai mare erou, se dovedeste a fi un caracter cat de cat integru.
De aceea, Printul Pyrust decide sa il trimita pe Printul Eiron sa opreasca cealalta invazie, a printului Pyrust al Deseirionului care ameninta tronul imperial, dupa ce aflase ca Nalenirul este atacat dinspre Erumvirine. Insa printul Pyrust obtine o victorie rasunatoare pe campia din fata Morynei, capitala helosundiana. In acest moment printul Pyrust are drumul deschis spre capitala imperiala si Printul Cyrus este prins intre doua atacuri.
Ministrul de externe helosundian Nerot Scior incearca si el sa il asasineze pe Printul Cyron pentru a prelua controlul imperiului si a putea lupta cu Pyrust dar esueaza la randul sau.
Printul Pyrust se intalneste in secret cu puternicul conte Vroan, singurul care mai putea incerca sa opreasca inaintarea deseienilor spre capitala imperiala si ii propune sa se alieze cu el dintr-un  motiv foarte simplu. Daca ar fi avut loc o infruntare sangeroasa intre cele doua armate ambele ar fi avut pierderi foarte mari si tinand cont ca Imperiul era amenintat in cealalta parte a sa de invazia monstrilor prezervarea intacta a trupelor era vitala. Astfel destinul Printului Cyron este pecetluit.

Intre timp Printul Nelesquin afla cine a omorat-o pe Nirati si il trimite pe vannyeshul Kaerinus sa il ucida pe Contele Junel Aerynor pentru a razbuna moartea acesteia. Kaerinus il surprinde pe Junel chiar cand omora cu sadicitate o biata femeie drogata si face un transfer de constiinta trecand sufletul ucigasului in trupul victimei fapt extrem de meritat pentru acesta pentru a trai din plin suferintele pe care le provoca victimelor sale cu atata sadicitate. Kaerinus incercase in prealabil sa vada daca o putea salva pe biata femeie dar nu putuse asa ca la final, dupa transferul de constiinta, ii spune lui Junel ca a facut o treaba buna si ca va muri in chinuri cumplite care vor dura foarte multe ore.

Printul Pyrust intra in capitala Moriande cu armata sa fara a intampina nici o rezistenta si se intoarce astfel in pozitii de forta unde, nu cu multa vreme in urma, pasise aproape ca un vasal in fataPrintului Cyron. Planul sau este sa il ucida pe acestasi apoi sa se deplaseze in sud cu toate fortele, deseiene, helosundiene si naleniene ale Contelui Vroan pentru a opri invazia ce ameninta imperiul, acum imperiul sau.
Il priveste cu dispret pe Printul Cyron ca fiind un rege slab care nu a stiut sa faca fata in situatii de criza, uitand ca acesta pe timp de pace dezvoltase calatoriile si comertul care dusesera la bogatia Nalenyrului pe care punea el mana acum.


Printul Cyron ii si raspunde la reprosurile sale in acest sens:
"Daca asta-i tot ceea ce intelegi frate, atunci nu ai priceput nimic. Percepi cele 9 regate ca pe un Imperiu ce necesita reunificarea.
Dar eu am vazut mai departe. Uniti ca popoare, in contact cu restul lumii, am putea invata si instrui. Am putea face caviata sa fie mai buna. Razboiul doar distruge si nu construieste.
Doar atat te rog .... sa nu distrugi mai mult decat poti sa reconstruiesti."
Pyrust se opri o clipa, ingaduindu-si sa cantareasca vorbele lui Cyron. Sperase ca el sa nu se milogeasca pentru a-i fi crutata viata si era multumit ca nu facea asta. Il surprinse, pe de alta parte, ca ii oferea sfatul.
SI-A ACCEPTAT MOARTEA , INSA DORESTE CA VISUL SA II SUPRAVIETUIASCA.

Nazuintele lui il surprindeau pe Pyrust. Vazuse doar fragmente. si , pe cand calarea spre turn spre a il ucide, il considera un nevrednic. Adevarul era ca viziunea lui Cyron dincolo de Imperiu era o batjocura la adresa miopiei lui Pyrust. Privise intotdeauna Imperiul ca pe un Imperiu.
DAR LA CE MI-AR FOLOSI SA-MI VAD NUMELE PE MONUMENTE CARE AR FI ZDROBITE DACA IMPERIUL NU AR FI SUSTINUT ?
DEZVOLTAREA E TOT CEEA CE L-AR PUTEA SUSTINE.
SOLDATII SUNT CAPABILI SA-L PAZEASCA SI SA-L PASTREZE , DAR NU SA IL DEZVOLTE.
RAZBOIUL NU POATE DUCE O CULTURA SPRE UN VIITOR PASNIC.

-Am sa tratez sugestia ta cu sinceritate si-o voi analiza, spuse printul Pyrust cu o inclinare a capului.

-Multumesc, zise Cyron, imitandu-i gestul.

-Ti-as cruta viata pentru valoarea ideilor tale , frate, dar ai deveni sprijinul opozitiei. "

Insa un eveniment surprinzator il opreste pe Printul Pyrust sa il omoare pe Printul Cyron, respectiv intrarea Doamnei de Jais si Jad in sala tronului, care ii spune direct lui Pyrust ca ea este Imparateasa Cyrsa si ca ordinul ei este sa nu il omoare pe Cyron.

Deci al doilea roman al trilogiei Marilor Descoperiri se termina cu
moartea lui Jorim si renasterea lui in ceruri ca Zeul Dragon al Curajului, Wentoki care s-a sacrificat pentru a-i salva pe cei iubiti, amentzultli si membrii expeditiei sale de la moarte,

aducerea aminte de catre Maestrul Moraven Tolo a faptului ca este marele luptator Virisken Soshir, seful garzii imperiale, care il oprise acum 700 de ani pe Printul Nelesquin, omorandu-l.
Acesta a reusit sa respinga un prim atac al durranilor asupra fortaretei din munti dintre Erumvirine si Nalenyr, Tsatol Deraelkun.  

fuga lui Keles Anturasi de trupele venite sa il salveze din capitala Deseironului, Felarati, trupe trimise de unchiul sau Qiro Anturasi si mai ales descoperirea puterilor magice de catre acesta

descoperirea de catre Ciras Dejote si Borosan Gryst a ascunzatorii vannyeshilor fideli Printului Nelesquin dar si a sanctuarului Imparatesei Cyrsa si a eroilor ei, ambele situate in adancul Ixylului. Ciras Dejote isi aduce aminte ca si el este un stravechi luptator, si anume vannyeshul morythian Jogot Yirxan, care il ucisese pe seful garzii imperiale Virisken Soshir. Acest lucru ii provoaca multa durere lui Ciras deoarece acesta nu era nimeni altul decat Maestrul Moraven Tolo, pentru care el are un respect puternic.
Borosan Gryst stia insa de existenta Imparatesei Cyrsa in insasi capitala Imperiului, Moriande si le trimite codul secret luptatorilor eroi sa se intoarca in capitala pentru a apara Imperiul de ambitiile Printului Nelesquin, care datorita magiei era readus la viata si era mai hotarat ca oricand sa preia tronul imperial chiar cu pretul distugerii si trecerii prin foc si sabie a intregului Imperiu.
El este ajutat in acest demers de catre Qiro Anturasi, care in fapt vizeaza obtinerea stapanirii lumii pentru el insusi, nestiind ca este manipulat magic din umbra de Tatal tuturor zeilor si a tuturor fiintelor, Zeul Creator Neessagafel, care doreste sa distruga lumea si sa creeze una noua cu un nou Imperiu Viruk, noii sai favoriti, ceea ce le rezerva oamenilor statutul de sclavi.
Aceasta implica si distrugerea celor 9 zei , copiii sai dar Neesagafel nu are nici un gand sa ii crute.

cucerirea capitalei imperiale, Moriande de catre printul Deseirionului, Pyrust si incercarea lui de a il ucide pe Printul Cyron al Nalenyrului, zadarnicita de catre Doamna de Jais si Jad, care este insasi Imparateasa legendara Cyrsa.


Michael A. Stackpole s-a nascut in 1957, in Wassau, Wisconsin, si este un celebru autor de romane fantasy si science-fiction. In 1979 a obtinut diploma de licenta in istorie la Universitatea din Vermont.

Incepand cu 1977, Michael A. Stackpole a lucrat ca designer pentru diferite companii producatoare de jocuri pe calculator, colaborand la multe productii de mare succes.

Michael A. Stackpole a scris primul sau roman fantasy (Talion: Revenant) in 1986, dar acesta nu a fost publicat decat in 1997, deoarece s-a considerat ca un volum de 175 000 de cuvinte este prea mare pentru un autor necunoscut.

Incepand cu 1987 a semnat trilogia Warrior, care i-a adus consacrarea si a stat la baza unui serial de animatie televizat. Datorita popularitatii sale a fost selectat sa scrie mai multe romane in seria SF Star Wars.

Michael A. Stackpole a semnat numeroase volume care au fost apreciate atat de public, cat si de critici. Cunoscute sunt revolutionara serie fantasy Dragon Crown War Cycle sau ultima sa trilogie, Epoca descoperirilor din care Editura Nemira a publicat volumele Atlasul secret si Hartile prevestitoare. Acestea reprezinta o abordare neconventionala a genului fantasy, creand un univers al magiei si fantasticului unic in intregul spatiu literar.

Cele 2 carti ale sale aparute la editura Nemira pot fi comandate la promotie - cate 10 lei fiecare- si va spun ca merita - de aici

  http://www.nemira.ro/michael-a-stackpole


Atlasul lumii lui Michael A.Stackpole:

O sa indic doar punctele principale ale  hartii la care vom face referiri mai dese si mai importante.

In nord-vest-ul indepartat se afla temutul taram IXYLL, inca dominat de efectele magiei in unele locuri aproape in intregime.Aici este taramul vanyeshilor.  Inainte de a intra in IXYLL se afla tinutul DOLOSAN, in care la fel efectele magiei sunt vizibile dar nu la fel de puternice, cu orasul Sylumak.

In centru-nord indepartatse afla pustietatile TURASYND, locuite de hoardele de turasynzi. Inainte de acestea se afla tinutul Solaeth.

In nord-est se afla regatul DESEIRION al printului PYRUST  avand capitala la FELARATI.

In sud RAUL NEGRU desparte DESEIRIONUL de regatul HELOSUNDE, avand fosta capitala la MELESWIN, cucerit in acest moment de catre DESEIRION, dar se dau inca lupte intre rebelii helosundieni si trupele printului PYRUST.

RAUL DE AUR separa fostul regat helosundian da regatul NALENYR condus de imparatul CYRON din dinastia KOMYR. Capitala naleniana este maretul oras MORIANDE.

In est se afla MAREA DE LA RASARIT spre care se va indrepta expeditia lui Jorim Anturasi.

In sudul NALENYRULUI se afla regatul ERUMVIRINE avand capitala la KELEWAN. In fapt este un regat vasal celui nalenian.

In vestul NALENYRULUI se afla MAREA INTUNECATA, de partea cealalta a acesteia in vest fiind IRUSVIRUK, taramul fostului IMPERIU VIRUK, avand capitala la VIRUKADEEN, imperiu care, in perioada sa de glorie inrobise oamenii.

In sud se afla celelalte 5 Principate ale fostului imperiu divizate in mai multe tinuturi precum Gloysan, Ceriskorum, Ummummorar, Miromil, Tejanmorek, Hyreoth si Moryth.