Tatuum Sonaria - Ovidiu Bufnila, Almanah Anticipatia 1984

Tatuum Sonaria - Ovidiu Bufnila, Almanah Anticipatia 1984

Ovidiu Bufnila

Calificativ: 10 plus
Ce pot sa spun, scriitorul Ovidiu Bufnila are un stil aparte in peisajul sf ului romanesc pe care l-as denumi ironico-halucinogen. Este un stil debordant plin de vivacitate si o fantezie ceva de speriat plus ironia din dotare.

"Trop, vanzatorul de stele, se infiinta intr-o buna dimineata pe strada noastra. Era ziua in care se anuntase aparitia cometei Blao, lumea se intristase parca, Trop isi lauda marfa trezindu-i pe somnorosi, ferestrele se deschideau cu zgomot la trecerea lui. Polips, omul-sandwich umbla de colo colo si indragostitii isi scriau pe cele doua pancarte ale sale numele, asta le aducea de buna seama ceva noroc. Trop il opri pe Polips incercand sa-i vanda ceva stele, fara gres, cei doi pareau rupti dintr-o pictura de Faliali, nu-l stiti pe Faliali, ce pacat, v-ar fi pictat intr-o maniera aparte, apoi ati fi putut trai in fiecare noapte intr-o alta lume pe care, desigur, v-o doriti inainte de culcare. Cometa Blao si-a intarziat aparitia, profesorul Goal ne explica pe indelete mecanismul ei, ne facu nestiutori si ne afurisi, apoi pleca sa il intrebe pe Trop daca stelele pe care tot umbla sa le vanda erau adevarate. In tot acest timp, Tatuum, calatorul stelar, dormi, Fama, femeia fara trup, il veghe si intr-un tarziu ne anunta trezirea lui, nu ne-a mai interesat atunci cometa Blao si subit Polips , omul sandwich si Trop, vanzatorul de stele, disparura ca mai apoi sa aflam ca, de fapt, ei faceau parte din visele lui Tatuum, ascultandu-i povestea ne-a cuprins din nou tristetea , anotimpurile se amestecara, calatorul stelar ne zambea si ne povestea intamplarile de pe Lore, cand cei de acolo, intr-un exces de zel, se transformasera in mici roiuri de planete care mai graviteaza si acum in jurul soarelui lor. Tatuum rase si cum radea ne-a cuprins si pe noi rasul, strada s-a risipit prin vazduh, soarele s-a inchis si indraznetul Tatuum a adormit din nou visandu-se mai departe, undeva pe tarmul fierbinte al marii Lo.
Cand, intr-o dimineata de vineri, din zidurile casei lui Baltazar au inceput sa creasca flori de portocal, Mama Filoni a reusit pentru prima oara sa zboare faraaripi, pur si simplu isi agita bratele, o facea in mod uniform, astfel incat ii puturam asemui zborul cu cel al unui pescarus, Gargali, flasnetarul se oprise langa chioscul de ziare si-i povestea lui Balbus o istorie hazlie intamplata de mult in Japonia, Hezal, frizerul fara foarfece, se asezase pe un scaunel in fata frizeriei sale si privea incantat soarele nostru electric, Jari laptarul isi mesterea motocicleta fluierand un tango si nimic nu ne dadea de gandit asupra lucrurilor ciudate care aveau sa urmeze.
Apoi, de la o fereastra, ne striga Damu, saxofonistul, era speriat de-a binelea si obrajii i se umflasra inrositi, parul ii era valvoi si acesta fu primul semn. Am alergat cu totii sus pe scari, inghesuindu-ne, plesnindu-ne in joaca pe spate, curiosi, flecari, inamorati dupa senzational.
Saxofonul luiDamu canta de unul singur si se simtea foarte bine, Damu isi trecea mainile prin par nervos, jumatate speriat, jumatate uimit, dintr-o data muzicutalui Jari laptarul incepu un mars vesel, un pahar de bere scoase un clinchet desi nimeni nu-l atinsese, un etaj mai jos incepu sa rasune o toba, Gargali ne striga din strada ca flasneta lui canta si ea de una singura si ca toate lucrurile o luasera razna si asta numiram noi plini de bucurie Marele Carnaval.
N-au intarziat sa apara mastile, focurile de artificii, dansurile nebune, apoi incepu sa se vorbeasca despre o gaura neagra prin care ar fi venit ceva sau cineva, ciudat, frumos, hazliu, o multime de sunete, fiinte sonore, inteligente, vai,mi-am spus, e o prostie, am privit in jur, casele muzicale treceau printre noi, pantalonii mei inganau un cantec din copilarie, gardurile, pantofii, automobilele, becurile, si asa mai departe, cantau, suierau, radeau, sonarienii pareau pasnici, plini de farmec si foarte grabiti sa patrunda intr-alt univers, s-au rostogolit mai departe dusi de ecoul primului sunet de dupa bing-bang si iata ca eu, chiar acum, ies din aceasta masina de scris si voi pluti o vreme prin camera, apoi pe fereastra larg deschisa amestecandu-ma cu zgomotele strazii...."

Biografie:

 Preluare de pe 

http://revistanautilus.ro/dictionar-sf/bufnila-ovidiu-n-1957/

  Eseist şi prozator român de science-fiction. Născut în localitatea Târgu Ocna, din judeţul Bacău. Între 1987-1991, urmează cursurile Facultăţii de mecanică din Galaţi.

Este membru fondator în trei cenacluri SF – “Orientări” (1980) din Galaţi, “Univers” (1981) din Bistriţa şi “Fahrenheit 451” (1982) din Bacău. Preocupat de partea publicistică a domeniului, OB realizează pagini speciale de SF în publicaţii locale precum “Univers” (1981), ”Fahrenheit 451” (1982), “Sinteze” (1994), “Imparţial” (1999), dar şi numere speciale , precum cel din “Ultima oră” (1995).

Debutează în SF, în 1980, cu povestirea “Maşini în mişcare, publicată în rev. “Luceafărul”.

Este colaborator constant al revistelor „Orientări”, „Dialog”, „Holograma”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Opinia studenţească”, „Magazin SF”, „Supernova”, „Fantastic Magazin”, „Tribuna, „Vatra”, „Univers”, „Paradox”, „Helion”, „Ateneu”, „Ultima oră”, „Sinteze”, „imparţial, „Zburătorul”, „Curentul”, „Magazin”, „CPŞF Anticipaţia”,”Almanahul Anticipaţia”, „Quasar”, „Jurnalul SF”, „Telegraf, „Sigma”, „Nautilus”,”String”, „România literară”,, „Clepsidra”, „Jurnalul de Bucureşti”.

Este prezent cu proze în mai multe culegeri colective şi antologii: „O planetă numită anticipaţie”, „Nici un zeu în Cosmos”, „Avertisment pentru liniştea planetei”, „La orizont această constelaţie”, „Povestiri ciberrobotice”, „Povestiri despre invenţiile mileniului trei”, „Timpul este umbra noastră”, „Nemira ‘94” şi „Nemira ‘95”

De-a lungul anilor, obţine mai multe premii la concursurile de profil: premiul al II-lea la secţiunea Proză scurtă, Romcon 1979; premiul al II-lea secţiunea Proză scurtă, Romcon 1982; premiul rev. „România literară”, Romcon 1983; premiul ziarului „Înainte”, Zilele cenaclului Henri Coandă, 1984; premiu pentru eseu de imagine, Festivalul Mihail Sadoveanu, Piatra Neamţ, 1985, premiul pentru cel mai bun roman SF, Romcon 1993, premiul pentru cea mai bună povestire SF din România, „Mandhala”, 2001, premiul Sigma 2002 pentru excelenţă în SF, premiul special pentru literatură, revista Clouds, New York, 2002, Premiul Sigma 2002 pentru cel mai bun roman românesc SF, „Cruciada lui Moreaugarin”.

Ovidiu Bufnilă este unul dintre puţinii scriitori din literatura română SF adept al prozei de dimensiuni foarte scurte, ancorată în parabolă. Surprinzătoare, povestirile sale nu par a fi deloc interesate de subiect, aşa cum picturile impresioniştilor nu par interesate de linie, conturul obţinându-se, în ambele cazuri, cu ajutorul sugestiei. În general, stilul său narativ aduce puţin cu acela al prozelor de tip sud-american, o frază lungă, care prezintă un număr mare de acţiuni scurte ale personajelor, intrate abrupt în atmosferă. Preferinţa autorului se îndreaptă, în mod vizibil către oglindirea realităţii cotidiene, în ceea ce are ea mai obişnuit, mai tern şi mai lipsite de spectaculos, pentru ca, brusc, finalul cu poantă să transforme substanţial imaginea iniţială pe care se străduise s-o contureze până atunci. Talentul său deosebit constă în a reuşi să concentreze pe spaţii narative mici situaţii complexe de viaţă, surprinsă în derularea ei obişnuită, naraţiuni construite pe teme SF în majoritatea lor covârşitoare clasice şi,implicit, considerate epuizate pentru proza actuală. De cele mai multe ori, însă, aceste texte reuşesc să scape de fixarea în anumite tipare critice, creînd impresia că aparţin unui imens tablou mozaicat, căruia autorul îi adaugă, cu infinită răbdare, noi şi noi bucăţele, realizând o imagine de ansamblu al cărui contur final scapă permanent cititorului ocazional.

Premii

• - Premiul pentru eseu de imagine, Festivalul Mihail Sadoveanu, Piatra Neamț, 1985
• - Premiul pentru proză SF, România literară, 1983
• - Premiul pentru cel mai bun roman românesc SF, Jazzonia, 1993
• - Premiul pentru cea mai bună povestire SF din România, Mandhala, 2001
• - Premiul pentru scenariu SF, Pataggonia, 2001 acordat de editura Vivien din New York și Asociația bedefililor din România
• - Premiul Sigma 2002 pentru excelență în SF
• - Premiul Sigma 2002 pentru cel mai bun roman românesc SF, Cruciada lui Moreaugarin
• - Premiul de onoare pentru eseul despre filozofia războiului modern, 2002, revista BetterKarma, SUA, acordat de cititorii americani
• - Premiul special pentru literatură, revista Clouds, New York, 2002
• - Premiul III la Concursul Internațional de Decriptare Moon Radio, Marea Britanie, 2003
• - Marele Premiu pentru întreaga activitate jurnalistică la Galele Jurnalismului "Constantin Baran", Bacău etc.

  Ediții speciale

• număr special Bufnilă, Jurnalul SF, 1994
• număr special Bufnilă, Imparțial, 1999
• număr special Bufnilă, revista Fantasya, 2000

Cărți publicate

• Jazzonia, roman, ed. Plumb, 1992
• Moartea purpurie, povestiri, ed. Brâncuși, 1995
• Cruciada lui Moreaugarin, roman, ed. Pygmalion, 2001
• Cadavre de lux, roman, fundația Noesis, www.noesis.ro
• Inelul magic, povestiri, ed. Liternet, 2002, www.liternet.ro
• Câmpuri magnetice, roman, ed. Liternet, 2002, www.liternet.ro
• Meduza, roman, Proscris, 2003
• Norii, ed. Liternet, 2005, www.liternet.ro