Voyage au centre de la Terre este un roman scris de Jules Verne din seria Calatorii extraordinare și publicat în 1864. Apărut inițial în format in-18 pe 25 noiembrie 1864, a fost reeditat în format in octavo pe 13 mai 1867. Textul din 1867 diferă de cel din 1864, având două capitole suplimentare
După descoperirea unui manuscris vechi cu rune, un savant, nepotul său și ghidul lor întreprind o călătorie spre centrul Pamantului, folosind pentru asta un vulcan islandez.
Așa cum obișnuiește Jules Verne, romanul constituie un amestec abil de fapte științifice, extrapolări și aventuri. Introducerea romanului reflectă preocuparea pentru o știință tânără, Criptologia (Edgar Allan Poe i-a dedicat și el un roman, Cărăbușul de aur). Continuarea prezintă o descriere a Islandei sfârșitului de secol al XIX-lea, apoi se axează pe două științe în plină ascensiune, paleontologia si geologia.
Calatorie spre centrul Pamantului - Editura Adevarul Holding, Colectia Biblioteca Adevarul, 2010
Traducator: Doinita Oprita
Cartea poate fi comandata de pe site-ul Editurii Adevarul sau de pe alte site-uri ale altor librarii online, eventual si in editii de la alte edituri.
Poate fi achizitionata si direct de la librariile Adevarul din orasele dumneavoastra.
Cartea poate fi comandata de pe site-ul Editurii Adevarul sau de pe alte site-uri ale altor librarii online, eventual si in editii de la alte edituri.
Poate fi achizitionata si direct de la librariile Adevarul din orasele dumneavoastra.
Calificativ: 10
Unul din cele mai importante romane care pot fi considerate cu adevarat sf din creatiile verniene reda aventura a 3 eroi aflati in cautarea centrului Pamantului. Poate ca aspectele intuitive fata de alte romane nu au fost confirmate
Totul porneste de la descoperirea unui vechi manuscris de runne apartinand misteriosului Arne Saknussemm, celebru explorator islandez, de catre profesorul Otto Lidenbrok, profesor mineralog la Hamburg care , fara a sta pe ganduri, porneste intr-o nenuneasca expeditie spre centrul Pamantului impreuna cu nepotul sau Axel si experimentata calauza islandeza Hans.
Cu aceasta ocazie avem parte si de o frumoasa descriere a Islandei si a oamenilor sai, una din cele mai mici tari europene dar cu oameni caliti si curajosi si in acelasi timp una din cele mai vechi si mai puternice democratii reprezentative, cureale asemanari cu cea a Atenei antice, orasul stat democratic model.
Indicatiile codificate transmit temerarilor sa coboare prin vulcanul Sneffels prin craterul Scartaris. Dupa o coborare periculoasa incare cu greu gasesc apa pentru a supravietui, fiind la un pas de moarte, calatorii dau de un izvor subteran care ii conduce la o mare interioara pe sub continentele si oceanele lumii, pe ale carei tarmuri se aflau paduri de ciuperci gigantice si alte plante stravechi. Pe langa plantele stravechi acele paduri s-au dovedit populate si de fauna straveche, chiar de catre dinozauri si un stramos al omului care pastea o turma de dinozauri ierbivori. Insa eroii nostri construiesc o pluta si nu au curaj sa se aventureze in adancimile padurii preferand largul oceanului interior.
Trec printr-o furtuna cumplita dar punctul culminant este acela in care asista la o lupta sangeroasa intre doi monstri arhaici acvatici, in mijlocul cariea aproape sunt prinsi eroii nostri.
Trec printr-o furtuna cumplita dar punctul culminant este acela in care asista la o lupta sangeroasa intre doi monstri arhaici acvatici, in mijlocul cariea aproape sunt prinsi eroii nostri.
In cele dinn urma sunt impinsi de o eruptie a vulcanului Stromboli din Italia la suprafata scapand ca prin minune.
Ceea ce reuseste sa redea foarte bine Jules Verne, si nu doar in aces roman, este cat de grea si periculoasa poate sa fie o astfel de expeditie, in care viata celor implicati este pusa in mare pericol de mai multe ori pe parcursul incercarii, si dacade cele mai multe ori eroii lui Verne scapa cu viata in expeditiile reale de cercetari geografice cum ar fi cele de cucerire a polilor sau de explorare a unor taramuri necunoscute cum au fost Africa, America de Sud, Australia sau calatoriile pe mari si oceane multi dintre protagonisti au murit fie in urma unor accidente fie din cauza unor boli. In general in ceea cepriveste expeditiile de cercetare numarul mortilor este destul de ridicat.
In acest roman Jules Verne atinge si domeniul unor stiinte foarte interesante cum ar fi criptologia, mineralogia, paleontologia, antropologia. Cartea s-a inspirat din lucrarea lui Charles Lyell- Geological Evidences of the Antiquity of Man, apărută în 1863 (și e posibil să fi fost influențată și de opera anterioară a lui Lyell, "Principles Of Geology", publicată între 1830–33). La acea vreme, geologii abandonaseră interpretarea literară a Bibliei legat de formarea Pământului și era general acceptată ideea că sfârsitul ultimei glaciatiuni a marcat aparitia omenirii, dar Lyell a descoperit noi dovezi care trimiteau originea oamenilor mult mai departe în timp. Cartea lui Lyell a influentat și a doua ediție a lucrării lui Louis Figuier, La Terre avant le déluge (1867), care includea ilustrații cu sălbatici purtând piei de animale și mânuind topoare de piatră, în locul Gradinii Edenului din ediția apărută în 1863.
Ceea ce reuseste sa redea foarte bine Jules Verne, si nu doar in aces roman, este cat de grea si periculoasa poate sa fie o astfel de expeditie, in care viata celor implicati este pusa in mare pericol de mai multe ori pe parcursul incercarii, si dacade cele mai multe ori eroii lui Verne scapa cu viata in expeditiile reale de cercetari geografice cum ar fi cele de cucerire a polilor sau de explorare a unor taramuri necunoscute cum au fost Africa, America de Sud, Australia sau calatoriile pe mari si oceane multi dintre protagonisti au murit fie in urma unor accidente fie din cauza unor boli. In general in ceea cepriveste expeditiile de cercetare numarul mortilor este destul de ridicat.
In acest roman Jules Verne atinge si domeniul unor stiinte foarte interesante cum ar fi criptologia, mineralogia, paleontologia, antropologia. Cartea s-a inspirat din lucrarea lui Charles Lyell- Geological Evidences of the Antiquity of Man, apărută în 1863 (și e posibil să fi fost influențată și de opera anterioară a lui Lyell, "Principles Of Geology", publicată între 1830–33). La acea vreme, geologii abandonaseră interpretarea literară a Bibliei legat de formarea Pământului și era general acceptată ideea că sfârsitul ultimei glaciatiuni a marcat aparitia omenirii, dar Lyell a descoperit noi dovezi care trimiteau originea oamenilor mult mai departe în timp. Cartea lui Lyell a influentat și a doua ediție a lucrării lui Louis Figuier, La Terre avant le déluge (1867), care includea ilustrații cu sălbatici purtând piei de animale și mânuind topoare de piatră, în locul Gradinii Edenului din ediția apărută în 1863.
http://fansfro.blogspot.ro/2013/07/biografie-jules-verne.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu