In fata steagului - Jules Verne

          
 Face au drapeau 1894 este un roman cu tentă patriotică al romancierului francez Jules Verne. Scris în 1894, el a fost publicat în foileton între 1 ianuarie și 15 iunie 1896 în Magasin d'éducation et de récréation, apoi în format cartonat în același an, conținând ilustrații realizate de Leon Bennet. Romanul face parte din seria Calatorii extraordinare.

Autorul își exprimă neliniștea în fața progresului înregistrat în domeniul explozibililor, lucru care transpare deja (dar cu o tentă umoristică) din De la Pamant la Luna și care se afirmă în Cele 500 de milioane ale Begumei. În fața steagului tratează tema amenințării Frantei și întregii lumi de către existența unei super-arme, care putea fi oricând detonată, similară cu ceea ce numim astăzi arma de distrugere in masa.

Acest roman face parte din perioada sumbră, pesimistă a producțiilor verniene, completată de Stapanul Lumii..

  In fata steagului - Editura ErcPress, 2010

Traducator: Iulia Soare

 Cartea poate fi comandata de pe site-ul editurii ErcPress sau de pe alte site-uri ale librariilor online eventual si de la alte edituri. 

      
Calificativ: 9

Este unul din putinele romane cu tenta patriotica fatisa ale lui Jules Verne in care isi expune ingrijorarea fata de folosirea tehnicii avansate in razboi mai ales dacaaceasta incape pe mana unor pirati ceea ce ne trimite la atat de actuala lupta contra terorismului din zilele noastre. 

                         In roman apare ideea unei arme de distrugere in masa care ar putea fi oricand folosita, lucru ce s-a intamplat in al doilea razboi mondial, nu tarziu de predictiile lui Verne, dar a fost folosita nu de catre teroristi ci decatre una din marile puteri militare si economice ale lumii SUA contra sutelor de mii de civili din 2 orase japoneze, Hiroshima si Nagasaki. Bazandu-se pe puterea invingatorului si pe publicitate americanii au reusit sa nu aiba  pentru porcaria si macelurile facute o presa atat de proasta precum nemtii sau altii.

                        
 Thomas Roch este un inventator genial dar nimeni nu vrea sa plateasca pentru inventiile sale suma exorbitanta pe care o cere, nici chiar guvernul francez caruia i-a oferit in primul rand prioritate. De remarcat lispsa moralitatii acestui savant de geniu, prin creerea acestui personaj genial dar care nu se gandeste la consecintele morale ale faptelor sale Jules Verne vrea sa atraga atentia savantilor asupra acestui imnes pericol si asupra remuscarilor ulterioare pe care nici moartea insasi nu le mai poate alina. 

                          Guvernul de la Washinton nedorind sa plateasca dar nedorind nici sa riste sa vanda altora il inchide intr-un ospiciu foarte bine pazit dar contele D Artigas si capitanul sau Spade il rapesc de acolo impreuna cu paznicul personal al pacientului, care de fapt era un spion francez. 

                        Contele D Artigas este de fapt un raufacator celebru mondial care a dat spargeri indraznete, pe numele  sau Ker Karage, un pirat caredorea sa preia stapanirea asupra lumii . Lumea sa este o creatie extraordinara in subteranul unei insule parasite, Black Cup din Arhipelagul Bermudelor, numita asa deoarece avea forma unei cesti cu fundul in sus. Piratul patrunde acolo cu ajutorul unui submarin. Ei fac chiar insula sa fumege ca sa para un vulcan si astfel sa ii indeparteze pe curiosi.

                          Paznicul pacientului, Gaydon este de fapt dupa cum spuneam un spion francez pe numele sau Simon Hart si el aude tot ce pun la cale piratii deoarece Ker Karage este asa de sigur ca nimeni nu poate evada din subteranul insulei incat nu isi ascunde planurile de a ataca intreaga lume. El este de acord sa ii dea suma exorbitanta ceruta inventatorului daca acesta impreuna cu inginerul sau Serko, mana sa dreapta, ii constuieste arma acolo in subteran, fapt carese si intampla. 

                            Gaydon reuseste sa trimita un mesaj lumii intr-un moment de neatentie iar marile puteri se aliaza in fata pericolului comun si ataca barlogul temutului pirat. Dar arma inventatorului este extrem de puternica si de abia pus in fata distrugerii unui vas de razboi francez ca pe o barca amarata, in acesta se trezesc sentimentele uitate de patriotism si umanismul si isi distruge propria arma si odata cu ea intreaga insula, murind si el . 

                             Jules Verne si editorul sau Hetzel au fost dati in judecata de catre chimistul Eugene Turpin -inventatorul acidului picric, care s-a recunoscut în personajul Roch, lucru care i-a displăcut. Turpin a încercat să îsi vândă inventia guvernului francez care, în 1885, a refuzat-o, desi a cumpărat-o ulterior (a fost folosită din plin în Primul Razboi Mondiall). Dar Turpin nu a înnebunit, nici nu si-a oferit inventia altui guvern în afara celui al Frantei. Verne a fost apărat cu succes de Raymond Poincare, cel care a devenit mai târziu președinte al Frantei.O scrisoare trimisă fratelui lui Verne, Paul, pare totusi să sugereze că Turpin a fost, într-adevăr, modelul pentru Roch. Este posibil ca personajul lui Roch să fi fost inspirat si de Alfred Nobel, cel care a inventat dinamita si a regretat ulterior că a oferit lumii o fortă atât de distructivă

                             Romanul prezinta destul de reusit prototipul savantului de geniu dar nebun, dezaxat, fara simt moral, tema care va fi des reluata in literaturasi filmele  sec XX.



http://fansfro.blogspot.ro/2013/07/biografie-jules-verne.html