Dimineata senina dupa o lunga noapte .... - Ghenadi Melnikov, Almanah Anticipatia 1984
Calificativ: 8
Sincer o proza care glorifica eroismul soldatilor sovietici ma lasa rece dar scos din contextul apartenentei nationale intr-adevar un asa respect ar trebui sa avem fata de eroii nostri, dar cei adevarati nu tortionarii cu pensii uriase asa cum se intampla in Romania: ai servit regimul in mod hidos esti cel mai de soi patriot.
"Batranul se trezi de bataile puternice ale inimii si privea fara sa clipeasca tavanul inundat de albastrul rece al zorilor. Tamplele il dureau, pe frunte ii aparuse transpiratia : acelasi vis avut in decursul multor nopti, a multor ani....
.....lunganul intr-o unforma sifonata, de culoare verde, cu manicile suflecate , statea la trei pasi de el si , surazand satisfacut, ii tintea pieptul cu un Walter. El deslusea limpede cercul intunecat al armei care il hipnotiza, il atragea, iar in afara acelui cerc nu mai exista nimic pe lume. Mana sa parca ar fi fost o mana straina, se indrepta spre tocul revolverului, dar aceasta miscare era inconstienta, masinala si inutila. Zambetul disparu de pe fata lunganului , iar aceasta deveni rea dar frumoasa. Clatinand din cap in semn de dezaprobare lunganul apasa pe tragaci.
Dispecerul catre zona 5 : factorizare in toate sectoarele
Serviciul M catre numarul 1: pulsul - una suta saiseci
Numarul 1 catre Zona 5: pozitia 0
Batranul se trezi a doua oara si fu foarte uluit: de obicei dupa acest vis el nu mai adormea niciodata. In camera era lumina cu toate ca la geamuri atarnau perdele. Soarele, strecurandu-se piezis prin tesatura colorata, lumina coltul camerei in care se afla un vechi Record pe al carui ecran prafuit se desluseau clar niste dungi ondulate. Pe servanta ticaia ceasul desteptator care arata ora 7 si 10 minute, insa batranul stia ca in realitate nu era ora 7. Nu mai potrivise ceasul de doua zile.
Era timpul sa se ridice din pat.
Zona 5 catre Corector: Ridicati nivelul in zona 5
La bucatarie puse ceainicul pe aragaz si in timp ce se barbieri la baie aceasta dadu in clocot. Stingand gazul, batranul lua din dulapul suspendat o cutiuta de tabla pentru nescafe, in care tinea ceaiul. Arunca in ceainic cat cuprinse cu 3 degete, turna apa clocotita si inveli ceainicul cu un prosop. Apoi lua din frigider pachetul inceput de unt, painea, pregatin un sandwich pentru micul dejun. L-ar fi putut pregati si legat la ochi, pentru ca de 10 ani de cand ii murise sotia meniul micului dejun nu se shimbase.
Luandu-si micul dejun batranul stranse masa si se apropie de fereastra.
Dispecerul catre grupa A orbite: Factorizare
Corectorul catre Dispecer: densitatea fluxului scade
Dispecerul catre Zona M: Dati o sectiune pe Grupa A orbite
Fereastra etajului al treilea dadea in valceaua cu visini, o insulita de verdeata ascunzand niste case proprietate personala cu un singur etaj , asediate din toate partile de blocuri mari de locuinte Batranul constata cu parere de rau ca, pe an ce trecea, se retrageau tot mai departe tufele de liliac si albul de nea al visinilor infloriti , ca primavara graurii nu mai vin in zbor sa se aseze pe balconul sau. Valceaua cu visini isi traise traiul., iar batranul intelegea ca aceasta era o necesitate deoarece orasul se extindea, dar totusi ii parea rau....
Se indeparta de fereastra si incepu sa se pregateasca pentru a merge la magazin dupa cumparaturi.
Zona 5 catre corector: lipsa indicelui in sectorul 8
Corectorul catre numarul 1: oprirea bloc-schemelor cutiilor
Numarul 1 catre corector: Dati fond!
Batranul isi schimba pijamaua punandu-si un costum gri de vara, lua sacosa pentru cumparaturi, se incalta in hol cu pantofii de panza , verifica inca o data cheile in buzunarul hainei si, convingandu-se o data in plus ca sunt acolo, iesi. Inchizand usa el nu mai incuie broasca de jos deoarece nu pleca pentru mult timp.
Tinandu-se de balustrada batranul cobori. La parter scoase legatura cu chei, o alese pe cea mai mica si se indrepta catre peretele dintre apartamentele 1 si 2 si constata ca nu are ce sa dechida. Acolo unde atarnasera cutiile postale se distingea dreptunghiul cenusiu al zidului nezugravit.
Sectorul 8 catre Dispecer: defectiunea a fosr reparata.
Dispecerul catre reteaua RT: factorizarea pasilor
Undeva la etajul 3 se tranti o usa si cineva incepu sa coboare pe scara. Fiindu-i jena sa stea asa si sa priveasca peretele gol batranul se grabi spre iesire. Desigur cu cutiile de posta nu se intamplase nimic deosebit - au fost scoase pentru reparatii sau pentru a fi inlocuite cu altele noi. Deschise usa de la intrare.
Dispecerul catre sectorul 5: factorizarea tuturor sectoarelor
Corectorul catre retelele RT: reduceti nivelul imprimarii
Batranul isi miji ochii din cauza soarelui stralucitor, inca racoros, ca dimineata.
La ora aceea era mangaietor ca in copilarie cand ziua de vara care incepea parea o intreaga vesnicie. In timpul amiezii soarele ii provoca mereu aceeasi asociatie: tunica incinsa in spate ca o tabla de metal, iar tulpinile spalacite de pelin erau un adapost prea slab in fata messerschmidturi-lor care zburau la joasa inaltime si ale caror rafale cu trasoare semanau cu razele dogoritoare.
Trebuia sa treaca printr-o curticica plina de verdeata, inconjurata de case cu patru etaje printre arcada a doua case din colt , sa traverseze strada si acolo imediat pe dreapta se afla alimentara. daca ar fi dorit de mult nu ar mai fi fost nevoie sa mearga dupa alimente : i se propusese de nenumarate ori ca acestea sa ii fie aduse acasa dar batranul nu voia sa se lipseasca de una din putinele sale bucurii : sa faca cativa pasi pe zapada moale sau iata, ca acum....
O dimineata senina. Era un pic racoare, de la iarba si gradinile de flori ude, care abia fusesera stropite cu furtunul, toate miresmele erau inabusite, umbrele nu erau inca contrastante, difuze si in coroanele dese ale copacilor parea ca inca se mai involbureaza ca o ceata intunecata ramasita noptii.
Pe sub arcada batranul iesi la strada principala si se opri la trecerea de pietoni.
Dispecerul catre zona A: verde.
Se aprinse lumina verde a semaforului. Batranul traversa strada, o lua la dreapta si intra in magazin.
Era putina lume. Batranul se apropie de raionul lactate si astepta ca vanzatoarea sa serveasca o femeie.
-Doua sticle de Kolomenskoe, spuse batranul cand ii veni randul.
Vanzatoarea pe care nu o mai vazuse aici nu-l intelese.
-Kolomenskoe, repeta batranul. Doua sticle.
Vanzatoarea, o fata tinerica, parea ca se silea sa isi aminteasca ceva, ceva foarte important, necesar, dar nu reusea deloc. Batranul vazu, cum de emotie, fetei incepu sa i se bata o vena la gat iar obrajii i se ingalbenisera. Ce o fi cu ea, incepu sa se framante batranul.
Zona M catre Dispecer: incertitudine in reteaua RT
Dispecerul catre Corector: inlocuiti superpozitia
Corectorul catre reteaua RT: varianta lipsei
- Scuzati va rog, isi reveni vanzatoarea in sfarsit. Dar Kolomenskoe nu a fost adus inca. Va pot oferi chefir, lapte acru, branza de vaci cu mirodenii.....
-Nu-i nimic, nu-i nimic, spuse grabit batranul, simtind o anumita stanjeneala. Poate fi si chefir, tot una e.....
- Platiti, va rog, la casa....52 de copeici....
Dispecerul catre zona M: atentie! la casa 52 de copeici. restul de la o rubla 48 de copeici.
Numarul 8 catre Dispecer: Mai calm.
Batranul dadu casierite banii si in timp ce aceasta marca bonul si numara restul, observa ca si ea era noua si la fel de tanara ca si vanzatoarea. Eleve ale scolii de comert in practica, gandi batranul, de aceea sunt atat de eomotionate.
La raionul de panificatie lua o franzela alba de 18 copeici , un sfert de paine neagra rotunda si iesi din alimentara. Pentru astazi nu-i mai trebuia nimic, cumparaturile principale de alimente pentru o saptamana batranul le facea martea.
La intoarcere batranul se opri langa chioscul subrezit de lemn unde seara se adunau amatorii de domino. Ce-ar fi daca ar trece acum pe la vechiul sau prieten care locuieste, uite in aceasta casa si cu care nu s-a mai intalnit de vreo doua luni ? Sa treaca si sa-l invite la o ceasca de ceai....
Zona 5 catre Dispecer: incertitudine in afara sistemului.
Dispecerul catre zona 5: superpozitia cu roata.
In acest moment se auzi sunetul unui metal pe asfalt - un copil de vreo 6 ani rostogolea o roata . Ceva asemanator batranul nu mai vazuse demult. Copilul rostogolea cercul din metal asa cum facuse si el insusi de nenumarate ori in copilarie cu ajutorul unei sarme indoite, asa cum rostogoleau copiii rotile pana la razboi si putin dupa aceea, cand nu existau atatea jucarii ca acum.
Pustiul rostogoli roata pe alaturi si batranul isi continua drumul si numai dupa ce reintra in bloc isi aduse aminte ca voia sa treaca pe la prietenul sau....
Cutiile postale se aflau deja la locul lor , reusisera sa le atarne inainte de a veni posta : prin deschizaturile cutiilor se vedea albul ziarelor . Batranul deschise cutia sa, lua doua ziare - cel local si cel central, inchise usita si urca la etajul sau.
Dispecerul catre zona 5: factorizare toate nivelurile.
In hol batranul isi scoase pantofii, isi puse papucii de casa si duse sacosa la bucatarie. Acolo scoase din sacosa kefirul si painea , sterse cu o carpa umeda sticlele, le puse in frigider si painea o impacheta intr-un saculet de celofan si o puse in cosuletul de paine Sacosa goala o puse in dulap pe raftul de jos.
Pana la ora 10 batranul citi ziarele.
La ora 11 se duse la bucatarie si isi pregati pranzul dintr-o jumatate de pachet de Supa cu fidea.
La ora 12 batranul lua masa de pranz, spala vasele, sticla de chefir inceputa o astupa cu dopul din material de plastic si o puse la locul sau.
Pana la unu spala in baie mai multe batiste si alte maruntisuri pe care nu se stie de ce se jena sa le dea la spalatorie impreuna cu lenjeria.
La unu batranul obosind se intinse pe divan si adormi.
Numarul 1 catre toate inafara de zona 5: pozitie 0.
Dispecerul catre zona M: pozitia 0.
Si imediat disparu blocul cu 4 etaje cu alimentara si atelier de incaltamnite la colt. Disparu de parca ar fi fost decupat cu foarfeca dintr-o fotografie.
Dispecerul catre zona A: pozitie 0.
Disparu intreaga strada cu automobilele si pietonii, ca si cum se cufundasera intr-o substanta impermeabila obscura , lipsita de intindere si sens.
Dispecerul catre zona V: pozitia 0.
Disparu curticica inverzita, casele cu 4 etaje, tufele de liliac, chioscul darapanat. Disparu portarul care facea colac furtunul de stropit, copilul cu roata....
Dispecerul catre grupa A orbite: pozitia 0.
Disparura casutele si verdeata valcelei cu visini, cosurile uzinelor din departare, padurea de pe malul celalalt al raului mare, raul insusi....
Disparu cerul impreuna cu urma subtire lasata de avionul in zbor. ...
Disparu Soarele....
Se lasa intunericul de la inceputul lumii in care parea ca spatiul s-a comprimat pana la dimensiunea unui punct iar secunda era egala cu vesnicia.
Numarul 1 catre toate zonele in afara de zona S: Lumina
Intunecimea incepu de sus sa dispara, sa se lumineze, sa se transforme intr-o nebulozitate rece-albastra iar apoi alb-argintie care, peste cateva clipe tasni in jos in torente de lumina orbitoare
Spatiul se largi pana la limitele insemnate cu o sfera si un disc, a caror linie de contact era asemanatoare cu linia orizontului. Pe sfera nu se observa nici un element al constructiei sale si ea era perceputa ca o suprafata alb-argintie care emana lumina. Era imposibil de stabilit distanta pana la cel mai apropiat punct al ei - care putea fi si 10 metri si 10 kilometri. Suprafata discului acoperita de numeroase santulete concentrice , la fel ca o placa de patefon, parea mai intunecata decat suprafata sferei , iar dimensiunile lui, la fel nu ar fi putut fi percepute daca nu ar fi existat un detaliu.
La vreo 150 de metri de centrul acestei constructii, unde pe suprafata discului incepea sa se invarta o spirala gigantica, se afla o casa, masi exact nu o casa ci un fragment de casa - numai o singura intrare- in ale carei ferestre de la etajul al 3 lea batea soarele , strecurandu-se pana spre peretele opus unde se afla divanul pe care dormea batranul......
El nu stia ca de mult nu mai exista casa in care locuia , de peste 30 de ani, ca nu mai exista acea curticica inverzita prin care trecuse azi dimineata, ca nu mai exista arcada dintre case, nici casele, nici strada, nici alimentara.....
Nu stia ca din orasul de care era legata intreaga lui viata nu mai ramasesera decat amintirile......
Nu stia ca nu se mai afla in viata prietenul sau de pe front pe la care intentiona sa treaca, ca nu mai existau cunoscutii de pe scara sa, ca, in general , nu mai sunt in viata toti acei oameni pe care ii cunoscuse sau de care auzise....
Batranul nu stia ca si el insusi murise demult de tot, la inceputul indepartatului secol al XXI lea, cand oamenii nu invatasera inca sa invinga multe boli, nu invatasera sa luote contra batranetii....
Nu stia ca oamenii care nu mai sunt in viata ii oferisera posibilitatea de a vedea inca o data soarele, iarba uda, firicelul auriu al urzelii din cerul de toamna diafan.......
Nu stia ca el zacuse sute de ani intr-o camera ermetica , prin ale carei tevi circula heliu lichid, zacuse deshidratat cu ser fizilogic in loc de sange, zacuse pana in momentul in care oamenii putusera sa vindece aproape toate bolile, putura sa lupte impotriva batranetii....
Dar oamenii nu stiau cum va reactiona el dupa reanimare la intrarea brusca intr-o lume necunoscuta, cu totul noua pentru el. Ei nu aveau dreptul sa riste...
De aceea ei construisera aceasta cupola sub care , cu ajutorul a miliarde de raze subtiri , pachete de unde stranse ca un resort, reprodusesera dupa fotografii si documente cinematografice de epoca coltisorul vechiului oras in care locuise batranul. Au reprodus totul pana la cele mai mici detalii: case, copaci, automobile, pietoni, norii albi, frunza ingalbenita de pe asfaltul ud. Toate acestea nu se deosebeau cu nimic de cele adevarate - puteai atinge cu mana trunchiul unui copac si sa-i simti scoarta aspra, sa ridici o piatra si sa-i simti greutatea, sa vorbesti cu vanzatorii din magazin sau cu baiatul care rostogolea roata si sa nu iti dai seama catoate acestea sunt doar pachete deunde, fascicule de lumina insufletite, adunate laolalta cu ajutorul campurilor de forta....
Batranul dormea in garsoniera de la etajul al treilea al blocului cu patru etaje si somnul lui era pazit de invechitul Record cu ecranul prafuit, ceasul desteptator de pe servanta, frigiderul care torcea linistit - lucruri obisnuite ale unui trai modest......
El urmeaza sa fac cunostinta cu oamenii lumii noi , iar acesti oameni doresc ca el sa nu se simta de prisos in mijlocul lor. Dar aceasta nu se va intampla acum, nu brusc, ci treptat.......
Batranul dormea.....
Ultimul soldat ramas in viata din cel de al doilea razboi visa un camp rascolit de gropi fumegande si niste bombardiere cu stele rosii zburand spre Vest......
Zona 5 catre corector: lipsa indicelui in sectorul 8
Corectorul catre numarul 1: oprirea bloc-schemelor cutiilor
Numarul 1 catre corector: Dati fond!
Batranul isi schimba pijamaua punandu-si un costum gri de vara, lua sacosa pentru cumparaturi, se incalta in hol cu pantofii de panza , verifica inca o data cheile in buzunarul hainei si, convingandu-se o data in plus ca sunt acolo, iesi. Inchizand usa el nu mai incuie broasca de jos deoarece nu pleca pentru mult timp.
Tinandu-se de balustrada batranul cobori. La parter scoase legatura cu chei, o alese pe cea mai mica si se indrepta catre peretele dintre apartamentele 1 si 2 si constata ca nu are ce sa dechida. Acolo unde atarnasera cutiile postale se distingea dreptunghiul cenusiu al zidului nezugravit.
Sectorul 8 catre Dispecer: defectiunea a fosr reparata.
Dispecerul catre reteaua RT: factorizarea pasilor
Undeva la etajul 3 se tranti o usa si cineva incepu sa coboare pe scara. Fiindu-i jena sa stea asa si sa priveasca peretele gol batranul se grabi spre iesire. Desigur cu cutiile de posta nu se intamplase nimic deosebit - au fost scoase pentru reparatii sau pentru a fi inlocuite cu altele noi. Deschise usa de la intrare.
Dispecerul catre sectorul 5: factorizarea tuturor sectoarelor
Corectorul catre retelele RT: reduceti nivelul imprimarii
Batranul isi miji ochii din cauza soarelui stralucitor, inca racoros, ca dimineata.
La ora aceea era mangaietor ca in copilarie cand ziua de vara care incepea parea o intreaga vesnicie. In timpul amiezii soarele ii provoca mereu aceeasi asociatie: tunica incinsa in spate ca o tabla de metal, iar tulpinile spalacite de pelin erau un adapost prea slab in fata messerschmidturi-lor care zburau la joasa inaltime si ale caror rafale cu trasoare semanau cu razele dogoritoare.
Trebuia sa treaca printr-o curticica plina de verdeata, inconjurata de case cu patru etaje printre arcada a doua case din colt , sa traverseze strada si acolo imediat pe dreapta se afla alimentara. daca ar fi dorit de mult nu ar mai fi fost nevoie sa mearga dupa alimente : i se propusese de nenumarate ori ca acestea sa ii fie aduse acasa dar batranul nu voia sa se lipseasca de una din putinele sale bucurii : sa faca cativa pasi pe zapada moale sau iata, ca acum....
O dimineata senina. Era un pic racoare, de la iarba si gradinile de flori ude, care abia fusesera stropite cu furtunul, toate miresmele erau inabusite, umbrele nu erau inca contrastante, difuze si in coroanele dese ale copacilor parea ca inca se mai involbureaza ca o ceata intunecata ramasita noptii.
Pe sub arcada batranul iesi la strada principala si se opri la trecerea de pietoni.
Dispecerul catre zona A: verde.
Se aprinse lumina verde a semaforului. Batranul traversa strada, o lua la dreapta si intra in magazin.
Era putina lume. Batranul se apropie de raionul lactate si astepta ca vanzatoarea sa serveasca o femeie.
-Doua sticle de Kolomenskoe, spuse batranul cand ii veni randul.
Vanzatoarea pe care nu o mai vazuse aici nu-l intelese.
-Kolomenskoe, repeta batranul. Doua sticle.
Vanzatoarea, o fata tinerica, parea ca se silea sa isi aminteasca ceva, ceva foarte important, necesar, dar nu reusea deloc. Batranul vazu, cum de emotie, fetei incepu sa i se bata o vena la gat iar obrajii i se ingalbenisera. Ce o fi cu ea, incepu sa se framante batranul.
Zona M catre Dispecer: incertitudine in reteaua RT
Dispecerul catre Corector: inlocuiti superpozitia
Corectorul catre reteaua RT: varianta lipsei
- Scuzati va rog, isi reveni vanzatoarea in sfarsit. Dar Kolomenskoe nu a fost adus inca. Va pot oferi chefir, lapte acru, branza de vaci cu mirodenii.....
-Nu-i nimic, nu-i nimic, spuse grabit batranul, simtind o anumita stanjeneala. Poate fi si chefir, tot una e.....
- Platiti, va rog, la casa....52 de copeici....
Dispecerul catre zona M: atentie! la casa 52 de copeici. restul de la o rubla 48 de copeici.
Numarul 8 catre Dispecer: Mai calm.
Batranul dadu casierite banii si in timp ce aceasta marca bonul si numara restul, observa ca si ea era noua si la fel de tanara ca si vanzatoarea. Eleve ale scolii de comert in practica, gandi batranul, de aceea sunt atat de eomotionate.
La raionul de panificatie lua o franzela alba de 18 copeici , un sfert de paine neagra rotunda si iesi din alimentara. Pentru astazi nu-i mai trebuia nimic, cumparaturile principale de alimente pentru o saptamana batranul le facea martea.
La intoarcere batranul se opri langa chioscul subrezit de lemn unde seara se adunau amatorii de domino. Ce-ar fi daca ar trece acum pe la vechiul sau prieten care locuieste, uite in aceasta casa si cu care nu s-a mai intalnit de vreo doua luni ? Sa treaca si sa-l invite la o ceasca de ceai....
Zona 5 catre Dispecer: incertitudine in afara sistemului.
Dispecerul catre zona 5: superpozitia cu roata.
In acest moment se auzi sunetul unui metal pe asfalt - un copil de vreo 6 ani rostogolea o roata . Ceva asemanator batranul nu mai vazuse demult. Copilul rostogolea cercul din metal asa cum facuse si el insusi de nenumarate ori in copilarie cu ajutorul unei sarme indoite, asa cum rostogoleau copiii rotile pana la razboi si putin dupa aceea, cand nu existau atatea jucarii ca acum.
Pustiul rostogoli roata pe alaturi si batranul isi continua drumul si numai dupa ce reintra in bloc isi aduse aminte ca voia sa treaca pe la prietenul sau....
Cutiile postale se aflau deja la locul lor , reusisera sa le atarne inainte de a veni posta : prin deschizaturile cutiilor se vedea albul ziarelor . Batranul deschise cutia sa, lua doua ziare - cel local si cel central, inchise usita si urca la etajul sau.
Dispecerul catre zona 5: factorizare toate nivelurile.
In hol batranul isi scoase pantofii, isi puse papucii de casa si duse sacosa la bucatarie. Acolo scoase din sacosa kefirul si painea , sterse cu o carpa umeda sticlele, le puse in frigider si painea o impacheta intr-un saculet de celofan si o puse in cosuletul de paine Sacosa goala o puse in dulap pe raftul de jos.
Pana la ora 10 batranul citi ziarele.
La ora 11 se duse la bucatarie si isi pregati pranzul dintr-o jumatate de pachet de Supa cu fidea.
La ora 12 batranul lua masa de pranz, spala vasele, sticla de chefir inceputa o astupa cu dopul din material de plastic si o puse la locul sau.
Pana la unu spala in baie mai multe batiste si alte maruntisuri pe care nu se stie de ce se jena sa le dea la spalatorie impreuna cu lenjeria.
La unu batranul obosind se intinse pe divan si adormi.
Numarul 1 catre toate inafara de zona 5: pozitie 0.
Dispecerul catre zona M: pozitia 0.
Si imediat disparu blocul cu 4 etaje cu alimentara si atelier de incaltamnite la colt. Disparu de parca ar fi fost decupat cu foarfeca dintr-o fotografie.
Dispecerul catre zona A: pozitie 0.
Disparu intreaga strada cu automobilele si pietonii, ca si cum se cufundasera intr-o substanta impermeabila obscura , lipsita de intindere si sens.
Dispecerul catre zona V: pozitia 0.
Disparu curticica inverzita, casele cu 4 etaje, tufele de liliac, chioscul darapanat. Disparu portarul care facea colac furtunul de stropit, copilul cu roata....
Dispecerul catre grupa A orbite: pozitia 0.
Disparura casutele si verdeata valcelei cu visini, cosurile uzinelor din departare, padurea de pe malul celalalt al raului mare, raul insusi....
Disparu cerul impreuna cu urma subtire lasata de avionul in zbor. ...
Disparu Soarele....
Se lasa intunericul de la inceputul lumii in care parea ca spatiul s-a comprimat pana la dimensiunea unui punct iar secunda era egala cu vesnicia.
Numarul 1 catre toate zonele in afara de zona S: Lumina
Intunecimea incepu de sus sa dispara, sa se lumineze, sa se transforme intr-o nebulozitate rece-albastra iar apoi alb-argintie care, peste cateva clipe tasni in jos in torente de lumina orbitoare
Spatiul se largi pana la limitele insemnate cu o sfera si un disc, a caror linie de contact era asemanatoare cu linia orizontului. Pe sfera nu se observa nici un element al constructiei sale si ea era perceputa ca o suprafata alb-argintie care emana lumina. Era imposibil de stabilit distanta pana la cel mai apropiat punct al ei - care putea fi si 10 metri si 10 kilometri. Suprafata discului acoperita de numeroase santulete concentrice , la fel ca o placa de patefon, parea mai intunecata decat suprafata sferei , iar dimensiunile lui, la fel nu ar fi putut fi percepute daca nu ar fi existat un detaliu.
La vreo 150 de metri de centrul acestei constructii, unde pe suprafata discului incepea sa se invarta o spirala gigantica, se afla o casa, masi exact nu o casa ci un fragment de casa - numai o singura intrare- in ale carei ferestre de la etajul al 3 lea batea soarele , strecurandu-se pana spre peretele opus unde se afla divanul pe care dormea batranul......
El nu stia ca de mult nu mai exista casa in care locuia , de peste 30 de ani, ca nu mai exista acea curticica inverzita prin care trecuse azi dimineata, ca nu mai exista arcada dintre case, nici casele, nici strada, nici alimentara.....
Nu stia ca din orasul de care era legata intreaga lui viata nu mai ramasesera decat amintirile......
Nu stia ca nu se mai afla in viata prietenul sau de pe front pe la care intentiona sa treaca, ca nu mai existau cunoscutii de pe scara sa, ca, in general , nu mai sunt in viata toti acei oameni pe care ii cunoscuse sau de care auzise....
Batranul nu stia ca si el insusi murise demult de tot, la inceputul indepartatului secol al XXI lea, cand oamenii nu invatasera inca sa invinga multe boli, nu invatasera sa luote contra batranetii....
Nu stia ca oamenii care nu mai sunt in viata ii oferisera posibilitatea de a vedea inca o data soarele, iarba uda, firicelul auriu al urzelii din cerul de toamna diafan.......
Nu stia ca el zacuse sute de ani intr-o camera ermetica , prin ale carei tevi circula heliu lichid, zacuse deshidratat cu ser fizilogic in loc de sange, zacuse pana in momentul in care oamenii putusera sa vindece aproape toate bolile, putura sa lupte impotriva batranetii....
Dar oamenii nu stiau cum va reactiona el dupa reanimare la intrarea brusca intr-o lume necunoscuta, cu totul noua pentru el. Ei nu aveau dreptul sa riste...
De aceea ei construisera aceasta cupola sub care , cu ajutorul a miliarde de raze subtiri , pachete de unde stranse ca un resort, reprodusesera dupa fotografii si documente cinematografice de epoca coltisorul vechiului oras in care locuise batranul. Au reprodus totul pana la cele mai mici detalii: case, copaci, automobile, pietoni, norii albi, frunza ingalbenita de pe asfaltul ud. Toate acestea nu se deosebeau cu nimic de cele adevarate - puteai atinge cu mana trunchiul unui copac si sa-i simti scoarta aspra, sa ridici o piatra si sa-i simti greutatea, sa vorbesti cu vanzatorii din magazin sau cu baiatul care rostogolea roata si sa nu iti dai seama catoate acestea sunt doar pachete deunde, fascicule de lumina insufletite, adunate laolalta cu ajutorul campurilor de forta....
Batranul dormea in garsoniera de la etajul al treilea al blocului cu patru etaje si somnul lui era pazit de invechitul Record cu ecranul prafuit, ceasul desteptator de pe servanta, frigiderul care torcea linistit - lucruri obisnuite ale unui trai modest......
El urmeaza sa fac cunostinta cu oamenii lumii noi , iar acesti oameni doresc ca el sa nu se simta de prisos in mijlocul lor. Dar aceasta nu se va intampla acum, nu brusc, ci treptat.......
Batranul dormea.....
Ultimul soldat ramas in viata din cel de al doilea razboi visa un camp rascolit de gropi fumegande si niste bombardiere cu stele rosii zburand spre Vest......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu